385 matches
-
au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
violența sa intrinsecă, iar mai apoi, presa românească postdecembristă de la ,,Dimineața”, ,,Azi”, ,,Adevărul”, ,,România Mare”. Analiza lingvistică a fost facută de Ruxandra Cesereanu și asupra a două reviste pamflet, ,,Academia Cațavencu” și ,,Plai cu boi”, care au pedalat pe un carnavalesc extrem, luând în derâdere aceleași vicii ale nației române. Autoarea mărturisește că nu doar românii s-au manifestat în anumite cazuri printr-un ,,fratricid lingvistic”. Există destule popoare violente la nivelul imaginarului lingvistic, iar românii nu sunt nici cei dintâi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
biserici, fără a observa, copleșiți de gesturi, zâmbetul Lui tandru-ironic. Sentimentul tonic și înfricoșător al libertății coexista cu isteria ei voioasă sau cu o parodie grotescă. Anul 1989 devenise Anul României, pentru a se transforma apoi printr-o inconștientă și carnavalescă exaltare în Anul României Universale, printr-o tristă și grandioasă emigrație. Suferința reală, banalizată prin supraexpunere sau supralicitare, devenise un produs de export, un simplu slogan identitar-publicitar care nu mai ducea nici spre compasiune și nici spre redempțiune. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
asumarea sau, mai bine zis, accesarea unei anumite tradiții, care Începe, să zicem cu Rabelais, Cervantes, are tangență cu romanul gotic englezesc, continuă cu Poe, Gogol, Dostoievski, Flaubert, Canetti, Kafka, Celine, Joyce, Faulkner și Musil, se intersectează, În latura lui carnavalescă, cu Mateiu Caragiale, Creangă, și Principile lui Barbu, iar pe linia ironică trece prin Bulgakov, Eugen Ionescu, Becket, Borges, Marquez, Arghezi și Urmuz. Ar putea fi vorba totuși și de un realism magic al Balcanilor, dar atunci ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pianină mecanică Bogdan-Alexandru Stănescu Celebrul roman al lui Doctorow face parte din categoria „cronicilor“ melancolice dedicate sfârșitului de epocă. Nu contează epoca (în cazul de față, cea cuprinsă între primii ani ai secolului XX și începutul Marelui Război), ci aerul carnavalesc al protagoniștilor unui episod „de final“. Se iau trei familii: una „albă“, perfect burgheză (Tata, Mama, Fratele mai Mic al mamei și Băiatul), familia de imigranți evrei, trăind în mizeria legendară a generației Ellis Island (Mameh cea incestuoasă de nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
un volum, dar realitatea lor comunicațională fundamentală e aceea a unei plăceri împărtășite de oameni de același tip. Oralitatea vorbelor deocheate atrage după sine încă una, aceea a împărțirii bucatelor și băuturii. Ele întrețin deci o strânsă legătură cu literatura carnavalescă, ce se folosește sistematic de răsturnarea valorilor: carnalul în locul spiritualului, josnicia în locul nobleței. În sărbătoarea nebunilor, drojdia societății ocupă tronul, "adevărul" Naturii contestă ierarhiile sociale, considerate artificiale. Situația de comunicare tipică pentru interacțiunea expresiilor deocheate este, de exemplu, masa pe
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Literatura nu trăiește într-un turn de fildeș. Istoria demonstrează că se hrănește constant din practicile discursive mai puțin nobile pe care le elaborează continuu în funcție de propriile finalități. În literatura franceză, poate fi evocată atitudinea lui Rabelais privitoare la practicile carnavalești, dar poate fi evocată, de asemenea, cea a lui Molière cu privire la farsă, a lui Charles Perrault față de povestea populară sau cea a multor scriitori, începând cu romantismul, care au pretins că-și întemeiază enunțarea pe nenumărate forme ale vorbirii populare
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Însă ăsta-i chiar șpilul revenirii pe un text bătătorit de zeci de ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante. Dilatându-le, ai șansa să scrii tu însuți un roman, pornind de la faptul, de exemplu, că Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
apoi exportată oriunde în lume nu mai este sărbătoare. Nu are acoperire nici în tradiția populară românească, dar nici în canoanele creștine. Nu impune simboluri, norme, ritualuri. Totul devine lax, permisiv. Spectacolul, cândva sacru, este acum marcat de ludic și carnavalesc. Dramă nefericitelor suflete rătăcitoare a fost uitată, fiind transformată într-un minunat prilej de distracție și creștere a profiturilor comerciale. Or, un asemenea fenomen social postmodern mai are încă incontestabile componente mitico-religioase străvechi. Ele supraviețuiesc la nivelul inconștientului colectiv, sub
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
acțiunile simbolice proprii unei comunități ca fiind culturale. De aici, la istoricii inspirați de antropologie, atenția s-a concentrat asupra manifestărilor colective în care se enunța într-un mod paroxistic un sistem cultural: ritualuri de violență, rituri de trecere, sărbători carnavalești etc.". La présente collection, intitulée Histoire culturelle, histoire des mentalités, anthropologie historique, publie des travaux ayant pour objet l'étude historique des modèles culturels et leur mise en pratique, autrement dit des travaux qui se penchent sur leș différents modes
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
eliberează, dimpotrivă, pornirile acesteia. Îi deschide ochii vizavi de propriile-i dorințe, o provoacă să meargă mai departe, mereu mai departe, până la granița aventurii, de la care Marie se eschivează în ultima clipă. Exaltarea pe care i-o provocase această nebunie carnavalescă fusese atât de mare, încât un an mai târziu Marie își reîncepe năzbâtiile. Și de data asta jocul începe ușurel. Când Mariei îi este prezentat Paul de Cassagnac, un deputat strălucit și susținător neabătut al celui de-al Doilea Imperiu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
celor de la 2 Live Crew (în New York Times, 1990) se spune că renumitul cercetător de culoare Henry Louis Gates a apărat grupul, susținînd că excesele verbale ale acestora nu erau decît satiră, cîntece precum "Me So Horny" fiind o transgresie carnavalească a comportamentului corect și că grupul dădea dovadă de "o mare virtuozitate". Unul dintre cei mai importanți critici ai culturii afro-americane, Houston Baker, a replicat că o asemenea pledoarie îngăduitoare nu reușește să facă distincție între variatele grupuri rap și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
acțiunile simbolice proprii unei comunități ca fiind culturale. De aici, la istoricii inspirați de antropologie, atenția s-a concentrat asupra manifestărilor colective în care se enunța într-un mod paroxistic un sistem cultural: ritualuri de violență, rituri de trecere, sărbători carnavalești etc." La présente collection, intitulée Histoire culturelle, histoire des mentalités, anthropologie historique, publie des travaux ayant pour objet l'étude historique des modèles culturels et leur mise en pratique, autrement dit des travaux qui se penchent sur leș différents modes
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
impus publicului româ- nesc. Conu Leonida față cu Reacțiunea, subintitulată și „farsă într-un act” nu pretinde a fi mai mult decât atât, iar D’ale Carnavalului avea să fie piesa cea mai contestată, fiind în același timp, în ciuda aspectului „carnavalesc”, una dintre piesele care se lasă speculate tocmai pentru grotescul imens, pentru enormul picanteriilor proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
recupera și remodela pentru a da o expresie sistematică violenței. Avem în această povestire un studiu de caz tipic pentru economia estetică a naturalismului, dar care la o privire mai atentă relevă punerea în abis a unor dezechilibre majore. Inversiuni carnavalești Farsa 1 Aprilie este unul dintre momentele stranii la Caragiale, însă cu același efect teatral care le deschide scenei. Cel care rostește monologul rămâne anonim, însă înainte ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
păr nodoros și cu mănuși - și dăduse și cu parfum”. Eleganța, ferchezuiala, scot în evi- dență un bărbat atent la detalii și nu neapărat nesigur pe el în spațiul social. Pe de altă parte, costumația constituie o replică modernă la carnavalesc. Mișu apare cum spune Mateiu Caragiale despre Pașadia în Craii de Curtea‑Veche, „ferchezuit la deznădejde”. Genul acesta de eleganță exce- sivă împinge costumația spre deghizament. Cel de-al doilea episod evoluează însă dramatic, apariția inopinată a lui Mitică luând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în prada unei terori indescriptibile spre caracterul virtual punitiv al replicii victimei care se transformă tot sub semnul unei posesii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe firul amintirilor derulate blând, Leonida și fosta soție se grăbesc să ajungă la „revuluție” având ca punct de reper Teatrul. Nu este teatrul cel care dă măsura pasiunilor Ziței ? Spiritul săr- bătorii cu dramatizările populare înlocuiește la Caragiale violența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros. Cum se poate observa, violența potențială în opera lui Caragiale se convertește fie libi- dinal, fie carnavalesc. La rândul său, Leonida asociază grandoarea festivității sărbătorii naționale cu o formă de violență populară, „revoluția”. Cele două noțiuni se supra- pun parțial, sărbătoarea și revoluția degajă o energie care se acumulează în mase, ambele provoacă vertij, o febră participativă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Tot așa zavera, revoluția imaginată de cei doi sexa- genari, permite descoperirea celui de-al doilea chip mai vechi al ei, sărbătoarea, care are în centrul ei execuția, spectacolul oferit de ghilotină sau linșajul. Această ambi- guitate și inversiune tipic carnavalescă lasă să se întrevadă propensiunea pentru exaltarea nimicului în paralel cu o exacerbare a simțului civic articulat discursului gazetăresc, mecanismul lui „simț enorm și văz monstruos”. „Lumea pe dos” a sărbătorii populare, corespunzătoare acelor fêtes de fous din tradiția medievală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Lucru- rile au sens nu pentru că jocul democratic ar cunoaște reguli și ar avea o finalitate prin regulile care-l constituie, ci pentru că el constituie, în cele din urmă, singura formă de vitalitate a comunității, o vitalitate care dobândește accentele carnavalescului. Spiritul carnavalului permite aceste feste și fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile sale sunt tot atât de neverosimile ca și coincidențele care-l recomandă drept un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
perspectiva căruia carnavalul critic dezlănțuit la suprafață cu atâta vervă provocatoare nu mai e un joc în sine, ci decurge ca o consecință secundară. Cartea aceasta este, în substrat, o carte despre moarte. Bufoneria, ireverența, molestarea (pamfletară) sunt de esență carnavalescă și au în Nu funcția pe care o au în scenariile de carnaval. Or, accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]