382 matches
-
lupus"), lupul roșu ("Caniș rufus"), câinele roșu indian ("Cuon alpinus") și câinele sălbatic african ("Lycaon pictus") umblă în hâite alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează cu alte carnivore, dacă trebuie să răpună o pradă mai mare. Indivizii adunați în hâite devin mai îndrăzneți, putând încercui și răpune mamifere de talia bizonului sau a cerbului. Unele canide sunt nocturne, altele crepusculare și altele diurne. Canidele din zonele temperate sunt
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
și înțepători, și cu molari trituberculați. Plecând de la acest tip primitiv, dentiția la diferite familii de marsupiale s-a modificat în raport cu regimul alimentar la care s-a adaptat ulterior. Mai puțin modificată în raport cu tipul insectivor primitiv a rămas dentiția marsupialele carnivorelor și mai mult s-a modificat cea a marsupialele erbivorelor. În aparatul circulator la cele mai multe marsupiale sunt prezente canalele lui Cuvier și vena azigos. Temperatura corpului este mai mică decât la mamiferelor placentare, și poate varia ușor în funcție de schimbările temperaturii
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
bifid (bifurcat). Testiculele sunt cuprinse într-un scrot (cu excepția cârtiței cu pungă), care este situat prepenial (așezat înaintea penisului). Osul penian lipsește. Marea majoritate a marsupialelor nu au placentă. Există totuși câteva placentare adevărate (exemplu, câteva specii de șobolani și carnivore marsupiale). Din cauza lipsei placentei, puii sunt foarte puțin dezvoltați la naștere. La unele specii, puii se deplasează singuri până in marsupiu, la altele sunt luați cu gura de mamă și introduși în această pungă tegumentară. În marsupiu ei apucă un
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
geobotanic. Astfel în zona de deal și terenuri agricole vom întâlni o populație numeroasă reprezentată prin mamifere din grupul rozătoarelor (popândăul, cățelul de pământ, soarecele de câmp, hârciogul etc.) iar din rândul rozătoarelor mari vom întalni iepurele de câmp. Între carnivore pot fi găsite: dihorul, vulpea, jderul etc. Aceasta biocenoză mai cuprinde o lume variată de păsări reprezentată prin: prepelița, potârnichea, grauri, ciocârlii, cinteze, vrabii, sticlete, ciori etc. Biotopul din pădurea Liveni adăpostește o foarte numeroasă faunistică de mamifere: căprioara, porcul
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
natrix L."). În zonele de câmpie, fauna este reprezentată prin rozătoare ca popândăul ("Spermophilus citellus"), șobolanul de câmp ("Apodemus agrarius"), iepurele de câmp ("Lepus europaeus"), cățelul pământului ("Spalax microphtalmus"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), bizamul ("Ondatra zibethica L."), iar dintre carnivore: nevăstuica ("Mustela nivalis"), dihorul ("Putorius putorius"), bursucul ("Meles meles"), vulpea ("Vulpes vulpes"), lupul ("Canis lupus"), care mai vine de peste Prut, precum și din pădurile vecine aparținând comunei Mitoc. Din cauza stricăciunilor pe care le face noaptea sau chiar în timpul zilei la stânile
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
guguștiuci, păsări mai mari și mai agresive. Prigoriile și gaițele sunt ceva mai rare, dacă nu cumva au și dispărut. Mamiferele sălbatice includ de la șoareci ce câmp, guzgani, popândăi, cățelul-pământului, cârtița, hârciogul, iepurele, până la nevăstuică și dihor, ca să amintim și carnivorele, apoi mai apare uneori șacalul, venit de peste Dunăre, precum și vulpea.S-ar putea să reapară mistreții, poate și căprioarele; lupii - mai puțin probabil.Ariciul și viezurele se întâlneau mai demult, dar nu prea se mai văd. Păsările domestice sunt cele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
se găsește în România în Delta Dunării, în golul alpin, prezentând o mare amplitudine ecologică, datorată inteligenței sale deosebite, așa cum se întâmplă și în cazul corbului.. Lupul, deși nu este nici pe departe cel mai mare sau mai puternic dintre carnivorele europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri. El a fost primit ca simbol de daci, de licaoni și de alte popoare antice, chiar și romanii avându-l ca semn al începuturilor lor (legenda lupoaicei ce i-a
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
să vâneze mai ușor. Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perinițele degetelor și având unghii neretractile - spre deosebire de râs - astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă. Alimentația și dentiția sunt tipice pentru un carnivor. Deși la nevoie este și omnivor, putând supraviețui și cu fructe sau alte vegetale - consumând chiar și scoarță de copac -, lupul preferă totuși carnea. El se comportă atât ca vânător cât și ca necrofag, fiind un important factor în păstrarea
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
1 - 20 ani (unele tarantule) , masculii de obicei trăiesc un an. Păianjenii populează biotopurile terestre, sunt și specii ce duc un mod de viață acvatic sau semiacvatic. Păianjenii care își țes plasă duc un mod de viață sedentar. Majoritatea sunt carnivore, vânează diverse insecte. Pânzele sunt amplasate între ramuri, la intrarea în vizuină. După ce victima nimerește în pânză sau o atinge, păianjenul se repezește spre ea și o învelește cu fire de mătase. Ceilalți aleargă după pradă, o pândesc și apoi
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Natural Porțile de Fier au fost identificate 34 de specii aparținând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din parc. Liliecii, elemente de origine mediteraneană, populează peșterile din arealul parcului: Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera fără Nume. Carnivorele populează suprafețele montane împădurite din parc. Sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni cum ar fi ursul ("Ursus arctos"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Vulpes vulpes"), râsul ("Lynx lynx") cât și prin speciile de dimensiuni reduse, cum sunt mustelidele: dihorul
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Lupul marsupial (Thylacinus cynocephalus în Nomenclatura binară) este cunoscut și ca tigrul marsupial. Lupul marsupial a fost unul din cele mai mari carnivore marsupiale ale timpurilor moderne. Nativ Australiei, Tasmaniei și Noii Guinee, se consideră că a dispărut în secolul XX. Acesta era ultimul membru al genului său, "Thylacinus", fosile aparținând speciilor înrudite găsindu-se începând cu sedimentele din Miocen. Lupul marsupial a
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
tundra a păsărilor călătoare atrage și anumite răpitoare înaripate: vulturi, șoimi, șorecari. Deopotrivă cu păsările călătoare, întâlnim și păsări sedentare, adaptate la condițiile aspre ale mediului. Erbivorele sunt reprezentate de iepure, ren, leming, care, la rândul lor, servesc drept pradă carnivorelor - vulpea, bufnita polara, hermina, lupul.
Tundră () [Corola-website/Science/303107_a_304436]
-
Pisica de casă, pisica domestică sau mâța (Felis catus sau Felis silvestris catus) este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia "Felidae", subfamilia "Felinae". Este alături de oameni de peste 9500 ani și în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea. Pisica domestică este foarte apropiată de pisica sălbatică europeană ("Felis silvestris silvestris"), ca și de pisica sălbatică africană ("Felis
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
este carnivor, consumând în special pui de focă, precum și diferite cetacee și pinipede. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheață de pe insulele arctice. Ursul polar este un puternic vânător de foci (Pusa hispida). Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși, dar și cel mai perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în șir așteptând ca focile să iasă. Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și
Urs polar () [Corola-website/Science/302329_a_303658]
-
mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor. Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor. Hrana
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
albumină - alcool - alelă - alge - amidon - amină - aminoacid - anafază - anatomie - animal - antibiotic - anticorp - antigen - aparat Golgi - arbore filogenetic - arbovirus - archaea - astrobiologie - autozom - axon - bacterie - biochimie - biodiversitate - biofizică - biolog - biologie moleculară - biologie - biom - biomecanică - biopolimer - biotehnologie - boală infecțioasă - cancer - capilar - carbohidrat - cariotip - carnivore - caroten - celulă - celulă stem - celuloză - centriol - centrozom - ciclul acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
și restul autohtone, ajungând în prezent la 400 de animale și 1300 de pești exotici, cu 18 angajați, un medic veterinar, un tehnician veterinar și îngrijitori. Potrivit studiului de prefezabilitate, Grădina zoologică va fi extinsă, în special pentru crearea habitatului carnivorelor mari: lei, tigri, urși și lupi. Deține și un acvariu, un muzeu cu păsări și animale împăiate. În zonă există și o rezervație botanică.
Grădina Zoologică din Turda () [Corola-website/Science/311640_a_312969]
-
determinate de “bătaia” antenelor, perpendiculare pe corp. În bazinele oceanice copepodele constituie cea mai mare concentrare de proteine alimentare datorită populațiilor lor enorme. Sardinele și heringii se hranesc aproape numai cu aceste crustacee. Unele sunt erbivore (consumă diatomee) altele sunt carnivore (larve sau copepode minuscule) și au un ritm de creștere remarcabil. Speciile de Calanus, cu dimensiuni de câțiva mm, corp oval, transformă rapid fitoplanctonul în proteină animală și ar putea constitui o resursă de hrană și pentru om. Copepodele întreprind
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
bază apendicelor toracice. Între crustaceele macroplanctonice sunt cuprinse și câteva amfipode. Meduzele aparțin la două categorii: unele reprezintă generația sexuata a diferitelor hidrozoare altele sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica: corpul lor, transparent, conține 95% apă. Sunt carnivore, isi paralizează pradă cu ajutorul cnidoblastelor. Unele specii, mai ales dintre cubomeduze, sunt foarte periculoase pentru om. Physaliile aparțin celenteratelor sifonofore și sunt animale coloniale. Filamentele lor foarte lungi, pline de cnidoblaste, sunt foarte periculoase. Ele fac parte din așa numitul
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
se înregistrează comportamente care pot fi încadrate printre activitățile tămăduitoare. Astfel, mamiferele obișnuiesc să-și lîngă rănile (prin care se realizează și o dezinfecție datorită antibioticelor din salivă), isi expun la soare părțile suferinde, în caz de indigestie chiar și carnivorele consumă iarbă. Deci acțiunea de vindecare a existat înainte de apariția omului. Există o filogeneza a activității vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esențială între acțiunile vindecătoare din lumea biologică și cele din medicină umană. Cele din prima categorie sunt instinctive
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
și cu o mare varietate de forme, restrâns astăzi doar la Australia și America de Sud. Dintre mamiferele cu placentă, care formează marea majoritate a mamiferelor în general, grupul primitiv al insectivorelor este important, căci din el se trag probabil celelalte placentare. Carnivorele au început cu forme primitive în Paleogen (cum ar fi strămoșii hienei), ajungând până la forme evoluate, ca Machairodus, cel mai temut dușman al erbivorilor, ce avea colți ca niște baionete de o jumătate de metru. Erbivorele au început tot cu
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
Neozoicului era adaptată unui relief variat și unor climate diversificate pe care le crease marea revoluție tectonică alpină. În general, climatul era mai cald decât cel actual, de unde și răspândirea savanelor, pe care le populau turmele erbivore, pândite de rapacele carnivore. Aceste savane vor fi distruse în mare măsură de urgia glaciară. Marea fărâmițare a continentelor, pe care o cunoaște astăzi globul, s-a realizat în Neozoic prin separarea mai departe a plăcilor, proces început in Mezozoic. Atlanticul de Sud ia
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
zilnic (pe lângă atenție, tandrețe și implicarea în diverse activități fizice) prin care stăpânul își ia angajamentul de lider alfa și asigură cu responsabilitate o alimentație adecvată câinelui. Deoarece câinele este o specie înrudită cu lupul (Canis lupus), el este preponderent carnivor. Pe lângă alimentele de origine animală: carne de vită, porc, pui, cal, gâscă, curcan, oaie, miel și pește dezosat (în cantități nu foarte mari), se recomandă și o serie de legume (atenție la cele toxice pentru câini, de exemplu ceapa) cum
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
NYC în 2006, unde activează că vocalist și băsist. Formația a înregistrat în 2007 albumul de debut "Grease Fire în Hell's Kitchen", adunînd o mulțime de critici pozitive. Chitaristul Joey Z. activează în trupa reunită a lui Peter Steele, Carnivore. Keith Căputo - voce, clape Joey Z. - chitară Alan Robert - chitară bass Sal Abruscato - tobe Dan Richardson - tobe Whitfield Crane - voce Eric Chan - tobe Mike Palmeri - tobe Kenny Pedersen - tobe
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
familie de mamifere carnivore plantigrade sau semiplantigrade, care seamănă ca înfățișare generală cu urșii, însă au coada lungă. Au un număr mic de specii, restrânse astăzi numai în continentul american. Prin strămoșii lor se înrudesc cu ursidele și canidele. Sunt carnivore zvelte, mai mici decât urșii, cu coadă lungă și stufoasă, deseori prehensilă, ce ajunge cel puțin până la pământ. Picioarele, relativ scurte, au câte cinci degete. Dentiția lor se aseamănă cu a ursidelor, de care se deosebește prin aceea că ultimul
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]