579 matches
-
fost invadată în repetate rânduri de triburile alemaniice. În secolul al V-lea, burgunzii au ocupat regiunea, fiind înlocuiți mai apoi de francii merovingieni. Ocupația lor nu a durat mult timp, în 888 actualul canton Vaud intrând în componența Imperiului Carolingian. În 1032 Zähringenii din Germania i-au înfrânt pe burgunzi, fiind succedați, în 1218, de conții de Savoia. Regiunea a primit atunci unitatea politică ce i-a permis să devină ceea ce astăzi este cantonul Vaud. O porțiune întinzându-se între
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
Romei a eșuat, lombarzii fiind înfrânți de forțele papale. În 774, regele Desideriu (un fost demnitar sub regele Astolf) a fost înfrânt de Carol cel Mare, care îi fusese scurt timp ginere. Regatul lombard a devenit provincie a imperiului franc carolingian. În sec. al III-lea, popoarele germanice și-au constituit primele formațiuni statale, care însă nu erau state solide, ci semănau mai curând cu niște uniuni tribale. După 375, germanicii au devenit supușii hunilor și s-au eliberat odată cu declinul
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
și-au apărat cu strășnicie limba și obiceiurile în fața expansiunii romane și apoi a diferiților migratori. În secolul al VIII-lea, Carol cel Mare a reușit să supună temporar triburile saxone după un război crâncen și îndelungat. După împărțirea Imperiului Carolingian, prin Tratatul de la Verdun (843), Ludovic Germanicul a întrat în posesia acestor teritorii și câteva decenii mai târziu, Henric de Saxonia a devenit primul rege (919-936) unificator al francilor, saxonilor, bavarezilor, șvabilor. Urmașul său Otto I (936-973) pune bazele Imperiului
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de Clovis (481-511), ocupă Gallia și pun bazele unui regat barbar, acceptând colaborarea cu nobilimea locală și creștinismul. Carol cel Mare încoronat, cu acceptul papei Leon al III-lea, în Catedrala Sf.Petru din Roma, ca împărat roman al Imperiului Carolingian (800), s-a dovedit un mare războinic (anexează teritorii din Europa centrală și sud-vestică, din Panonia la Rhin și Munții Pirinei), dar și un om de cultură. A emis sute de decrete (capitularii) care cuprindeau probleme variate administrative, juridice, educative
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
(800-888) este un termen istoriografic care se referă la regatul francilor condus de dinastia Carolingiană în Evul Mediu Timpuriu. Datorită unei succesiuni de regi slabi și epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-și asigura fidelitatea aristocrației, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanți ai ei, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a regatului între moștenitorii legitimi a slăbit puterea Merovingienilor, care au cedat în cele din urmă în fața Carolingilor, foștii majordomi ai palatului. Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a remarcat dintr-un lung șir de conducători Carolingieni încununați cu succese. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia merovingienilor, francii dornici de expansiune, au intrat în conflict cu Siagrius, ultimul guvernator roman local. Dupa ce l-a înlaturat în anul 486, Clovis și-a extins considerabil teritoriul, transformând
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
un majordom al palatului, care îl reprezenta pe rege și se bucura de o putere considerabilă. Dagobert I a fost ultimul suveran din dinastia Merovingienilor care a stăpânit un regat unit, între 629-639. Disensiunea din interiorul dinastiei a facilitat ascensiunea Carolingienilor. Singura sursă demnă de încredere a acestei perioade este Liber Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să-i glorifice pe carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
un regat unit, între 629-639. Disensiunea din interiorul dinastiei a facilitat ascensiunea Carolingienilor. Singura sursă demnă de încredere a acestei perioade este Liber Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să-i glorifice pe carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să-i glorifice pe carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat două familii ce avea ca reprezentanți pe Arnulf, episcop de Metz, și Pepin de Landen, majordom în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat două familii ce avea ca reprezentanți pe Arnulf, episcop de Metz, și Pepin de Landen, majordom în Austrasia. Lui
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Pepin și Arnulf care l-au susținut în 613 în efortul de preluare a tronului. Înainte de a muri în 639, Pepin a aranjat căsătoria fiicei sale, Begga, cu Asegisel, fiul lui Arnulf, unirea celor două neamuri punând bazele viitoarei dinastii Carolingiene, care și-a început ascensiunea la sfârșitul secolului al VII-lea prin Pepin de Herstal, fiul lui Asegisel. Grimoald, fiul lui Pepin de Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Herstal, fiul lui Asegisel. Grimoald, fiul lui Pepin de Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon, Pepin s-a implicat în luptele dintre Ebroin, majordomul Neustriei și grupării aristicratice din Burgundia și Austrasia reprezentate de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
la rândul sau, se supunea legilor și obiceiurilor poporului. Deținea puterea absolută, se consideră reprezentantul divinității pe pământ, iar supușii îi datorau fidelitate. În 786, a impus un jurământ de fidelitate ce urmă să fie făcut regelui de către nobilime. Perioada carolingiană s-a caracterizat prin tentative de reforma a bisericii , ce a avut că efect revitalizarea culturii și vieții intelectuale, motivele fiind: populațiile numeroase păgâne la est și nord de Rin, decăderea morală a clerului, lipsa uniformității monastice, liturghice și religioase
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
vieții intelectuale, motivele fiind: populațiile numeroase păgâne la est și nord de Rin, decăderea morală a clerului, lipsa uniformității monastice, liturghice și religioase, lipsa unei autorități efective în multe provincii unde erau scaune episcopale vacanțe, simonia, ruinarea unor mănăstiri. Renașterea carolingiană, după numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viață a antichității și, în parte, a culturii bizantine în cultura și arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
parte, a culturii bizantine în cultura și arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în jurul mănăstirilor. Cea mai importantă școală a fost școala palatină, locul unde au predat intelectualii sus menționați. De reținut este faptul că însuși regele Carol cel Mare a luat lecții de gramatică de la consilierul său cultural Alcuin. La începutul epocii carolingiene precizia gramaticală se pare că avea ca singur scop înțelegerea bine a cuvântului lui Dumnezeu și slujirea Lui cum se cuvine , însă, o dată cu renașterea carolingiană, gramatica s-a transformat profund, și dintr-un simplu manual de reguli elementare de latină
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
cel Mare a luat lecții de gramatică de la consilierul său cultural Alcuin. La începutul epocii carolingiene precizia gramaticală se pare că avea ca singur scop înțelegerea bine a cuvântului lui Dumnezeu și slujirea Lui cum se cuvine , însă, o dată cu renașterea carolingiană, gramatica s-a transformat profund, și dintr-un simplu manual de reguli elementare de latină, a devenit o disciplină ce regla exprimarea și gândirea. În timpul domniei lui Carol a continuat mișcarea de înnoire din interiorul bisericii inițiată de predecesorii săi
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Liderul mișcării culturale a fost Alcuin, conducătorul școlii de York, numit de Carol în fruntea Academiei Palatine din Aachen, ce și-a continuat activitatea că abate la mănăstirea Saint-Martin din Tours după 796. Carol a contribuit la fundamentarea ideii imperiale carolingiene, furnizând baza ideologică pentru preluarea coroanei. S-a implicat în dezbaterile iconoclastice. Academia Palatină de la Aachen nu a fost o universitate, însă a fost o instituție educațională. Avea rolul de-ai instrui pe tinerii fii de nobili, dar și pe
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
spiritual al împăratului. Un conciliu de la Maintz în 813 recomandă trimiterea copiilor la școală, fie la episcopii sau mănăstiri, fie la școlile preoțești, fiind instruit în învățătură credinței creștine. S-a impus un nou mod de scriere, bazat pe minusculă carolingiană. Interesul față de operele anticilor a crescut. În biblioteci se află 8000 de maniscrise din perioada carolingiană, printre care și Codex Aureus de la Lorsch, o evanghelia iluminată cu minaturi și decorații aurite. Evenimentele istorice din anii 741-829 au fost înregistrate în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
episcopii sau mănăstiri, fie la școlile preoțești, fiind instruit în învățătură credinței creștine. S-a impus un nou mod de scriere, bazat pe minusculă carolingiană. Interesul față de operele anticilor a crescut. În biblioteci se află 8000 de maniscrise din perioada carolingiană, printre care și Codex Aureus de la Lorsch, o evanghelia iluminată cu minaturi și decorații aurite. Evenimentele istorice din anii 741-829 au fost înregistrate în Analele regatului francilor. Viață lui Carol a fost consemnată în biografia scrisă de Eginhard, în "Viață
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
laolaltă, nu putea fi menținută dacă fiecare dregător ar fi vorbit dialectul său. Astfel, limba pe care învățații o mânuiau cu ușurință a devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai repede față de scrierile anterioare, fiind clară, aceasta
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]