3,378 matches
-
ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și admirată și iertată firea, toți caută să fie bogați. De ce? V-ați întrebat vreodată? Pentru putere, bineînțeles. Dar mai cu seamă pentru că bogăția te sustrage judecății imediate, te scoate din mulțimea din metrou pentru a te închide într-o caroserie nichelată, te izolează în parcuri uriașe, în vagoane de dormit, în cabine de lux. Bogăția, dragă prietene, nu înseamnă, e drept, achitarea, ci doar o amânare, care nu-i însă nici ea de lepădat... Mai cu seamă să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
au Îmbrăcat În uniforme albe și pe urmă le-au dat drumul acasă. Erau În culmea fericirii. De-ar așeza cîte o piatră de temelie În fiecare zi! Pe lîngă asta, o să cumpere un autobuz nou, mare de tot, cu caroserie nord-americană, pe care aveau să scrie cu litere mari galbene INMACULADO CORAZON pe fiecare parte - Gumersindo Quiñones făcea nenumărate plecăciuni În fața maicii starețe. Și apoi capela va fi minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niciodată și se urcă sprinten, afundîndu-se În sofaua roșie a Cadillacalui, dădu drumul la motor, simți că era un avion și vru s-o sperie pe neînfricata spioană rusoaică, dar o aripă, o aripioară sau Dumnezeu știe ce parte a caroseriei Cadillacului Începu să se frece de pămînt și Lastarria, reacționînd ca un automat În fața neprevăzutului, apăsă pe butonul care Închidea fereastra ca să nu audă zgomotul, sperînd astfel să uite situația ridicolă În care intrase. Înainta și mai mult și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
posterul cel nou. Chipul i se întunecă. —Aveam altă poză acolo. Karin gemu. —Bine. Dă-mi voie să-ți explic. Asta nu-i a mea. Eu nu m-aș atinge de o chestie care arată în halul ăsta. Asta-i caroseria cea mai nasoală pe care am văzut-o vreodată. Karin clipi înainte să-și dea seama că el se referea la mașină. —Mark, e vina mea. L-am rupt pe al tău. Fără să vreau. Ăsta-i cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau încă foarte solicitați, într-o lume departe încă de atingerea perfecțiunii non-A teoretice. Ajuns în stradă zări o mașină lungă, puternică, cum nu mai văzuse. Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
erau încă foarte solicitați, într-o lume departe încă de atingerea perfecțiunii non-A teoretice. Ajuns în stradă zări o mașină lungă, puternică, cum nu mai văzuse. Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe cruce „Rex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dădea forțe noi, spunea ea. Soțul ei, bunicul meu, ne-o aducea În mașina lui cu tracțiune pe față, căreia el Îi zicea berlină: „François, te duci să-mi cureți berlina?“. Mă ajuta soră-mea Madeleine. Ne amuza să spălăm caroseria cu multă apă În plin soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să strîng În pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi fost la curent cu faptele ar fi crezut, închipuindu-și că are dreptate, Uită-te la ei, toată viața o să facă asta, dar acum iată-i în furgoneta care încă mai are cuvântul Olărie scris pe aripile laterale ale caroseriei, în drum spre oraș și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altă femeie, o altă viață. Vreau să rămân acolo unde am fost. Singura noutate pe care o caut e Întoarcerea lângă tine. Zgomotul unei țevi de eșapament Îi zdruncină sistemul nervos: cu o atenție excesivă, ca nu cumva să zgârie caroseria mașinii, cineva parca În spațiul amenajat dinaintea acelui teren viran, Între alte câteva sute de mașini. Parcarea era chiar sub ferestrele dormitorului ei - apartamentul cu cea mai proastă poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apartamentul din strada Carlo Alberto 17, proprietate personală, chiar dacă nu am terminat de plătit Împrumutul (lipsesc cam o sută de milioane, dacă sunteți sincer, veți recunoaște că pentru dumneavoastră suma e nesemnificativă). — Fiat Tipo din ’92 (150.000 km parcurși, caroseria e șifonată la portiera din față, dar motorul este bun). — 5 pistoale de fabricație italiană și străină (1 Springfield Armory 1911 A1 mod. Mil Spec cal. 45 Acp; 1 Taurus mod. PT 92 calibru 9x21; 1 Bernardelli mod. H&H
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri de stânga de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja introduse cheia și se pregătea să deschidă portiera, când o mână o cuprinse Închizând În același timp portiera. La Început se gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă scandalul și am făcut din prudență un pas mai în spate, lipindu-mă de caroseria mașinii. Acum eram aproape de plăcuța cu numărul de înmatriculare, și nu mi-am putut stăpâni râsul când am citit: B - 09 - PUL. De altfel râsul mi-a trădat prezența, deși nu am fost văzut. Bătrânul a întors căruciorul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
școlărițele. Șorțuleț apretat. Ciorăpei trei sferturi. Păr strâns. Băsmăluțe reglementare de protecția muncii. Și-o frumusețe de depășea geamandura și-ți întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă de pâclă și suspensii acide își plimba contururile indolente, pe axa Nord-Sud, pe deasupra orașului, închizînd în partea ei de jos șantierele Centrului Civic și pe cele ale Casei Poporului. Pătrunseseră în cea mai generoasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ieși infirmată, nu-i va fi răpită, în nici un caz, această onoare. Pe coridoare, lucrușoarele cu care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reziduale de control nu sunt angajate contractual de părți, ci sunt fixate (reglate) instituțional Într-o direcție sau alta. Într-un exemplu furnizat de același autor, se presupune că doi actori, A, furnizorul și B, contractorul, ar contracta furnizarea de caroserii auto. Să presupunem că cererea de automobile crește și B, producătorul de automobile, dorește suplimentarea numărului de caroserii furnizate de A. Atâta timp cât o astfel de situație nu a fost anticipată, iar În contractul dintre A și B nu se precizează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
alta. Într-un exemplu furnizat de același autor, se presupune că doi actori, A, furnizorul și B, contractorul, ar contracta furnizarea de caroserii auto. Să presupunem că cererea de automobile crește și B, producătorul de automobile, dorește suplimentarea numărului de caroserii furnizate de A. Atâta timp cât o astfel de situație nu a fost anticipată, iar În contractul dintre A și B nu se precizează nimic În acest sens, B are nevoie de acceptul lui A pentru obține mai multe caroserii. Situația lui
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
numărului de caroserii furnizate de A. Atâta timp cât o astfel de situație nu a fost anticipată, iar În contractul dintre A și B nu se precizează nimic În acest sens, B are nevoie de acceptul lui A pentru obține mai multe caroserii. Situația lui B este astfel la dispoziția lui A. În cazul În care contractul este incomplet, În sensul că nu precizează explicit cui revine dreptul rezidual de control al furnizării unui număr suplimentar de caroserii, acest drept aparține totuși lui
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
A pentru obține mai multe caroserii. Situația lui B este astfel la dispoziția lui A. În cazul În care contractul este incomplet, În sensul că nu precizează explicit cui revine dreptul rezidual de control al furnizării unui număr suplimentar de caroserii, acest drept aparține totuși lui A În virtutea proprietății social constituite asupra propriilor capacități de producție. Dacă această situație ar fi fost anticipată, atunci B ar fi putut negocia de la Început condițiile de suplimentare a materiei prime furnizate, apropiindu-și astfel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu semăna a fantomă de rus, și doi, că nu semăna a fantomă, în general. Îngână, cu gâtul uscat : — Ce zice ăsta, șefu’ ? Răspunsul veni tot de la arătarea care strângea în mâini portiera : — Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]