449 matches
-
zări De Soto-ul verde. Prin fereastra pe jumătate deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prietenă, venea să-i vadă pe cei de la Country Club numai cînd stătea foarte prost cu banii. La fel de fericit În vara aceea era și Juan Lucas; poate că nu fusese o idee prea fericită să-și cumpere o șapcă În carouri și În culori cam țipătoare pe care și-o punea cînd mergea cu Jaguarul, În drum spre clubul de golf, dar adevărul e că Susan ar fi dorit să se cunune din nou cu el de fiecare dată cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă la voi, creștea cînd auzeai cum foșnește rochia de mătase a lui Susan, care se Îmbrăca În baie, În timp ce Arminda Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată, atît erau de Îngrozitori, cînd ai luat din mîna ei sticluța cu lichid albăstrui, desigur parfum după socotința Armindei, judecînd după culoare și forma flaconului, tocmai cînd se auzi din baie glasul nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu-l ca un toreador care mulțumește publicului și arătîndu-și astfel admirația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu sunt și mic de statură, și îmbrăcat ca un slugoi, și mă holbez la ea fără să zic o vorbă, pentru că mi-i rușine, iar el e îmbrăcat după toate regulile modei, pomădat și cârlionțat, rumen, cu cravata în carouri, se gudură și n-ar fi de-a mirării ca ea să fi crezut că el sunt eu! „Vezi, îi zic eu de îndată ce-am ieșit, de-acuma nici să nu-ndrăznești măcar să calci pe-aici, ai priceput?“ Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l percheziționăm pe Keller care zăcea precum... precum... aproape ca un ghimpe. L-am scotocit peste tot: în buzunare n-avea nici o centimă și chiar n-am găsit nici un buzunar care să nu fie spart. O batistă albastră, în carouri, din bumbac, într-o stare mizerabilă. Am găsit chiar și o scrisorică de amor, de la o cameristă, care-i cerea bani și-l amenința, precum și crâmpeie din foiletonul pe care îl știți. Generalul a decis că e nevinovat. Pentru ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
principiilor nutritive, avându-se grijă să n-ajungă fadă, dar fără inovații culinare sau sosuri din abundență. În privința îmbrăcăminții, cuvintele cheie erau modestia personală și evitarea tiparelor prea îndrăznețe, mai ales dacă era vorba de combinațiile nechibzuite de dungi și carouri. În general, opiniile lui Pandit Razdan erau acceptate cu politețe și atenție de cei cărora li se adresa. Dacă la tribunal observa că avocații părții adverse și membrii auditoriului încep să dea ochii peste cap sau îi închid în timpul vreuneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
târât și pe mine În asta? Credeam că suntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, suntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcându-și mâneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plâns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plânge În felul ăsta. N-are pic de mândrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o târfuliță de căcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de surpriză, pe chipul său sufocat când ieși afară după câteva minute, pentru a lua câteva guri mari de aer, sprijinit de perete, înainte de a scoate din buzunar, precum țăranul ce nu încetase niciodată să fie, o batistă mare în carouri nu tocmai curată, și a se șterge cu ea. Puțin mai târziu, Lysia Verhareine se întoarse și ea la lumină, care o făcu să clipească, apoi deschise din nou ochii pentru a ne privi și a zâmbi. Se îndepărtă, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cei bogați, cei puternici și războinicii, în timp ce, de departe, căzând unul câte unul, îi privesc slugile și muritorii de foame. Primarul deșertă totul dintr-un foc. Fără să înfrumusețeze situația și fără să-și caute cuvintele. Vorbea, cu ochii la carourile de pe jos și la ghetrele lui Destinat, din piele de vițel, de cea mai bună calitate. Nu ascunse nimic: Marseieza scrisă cu fecale, imaginea de sfârșit de lume și ideea pe care o avuseseră mulți, dar mai ales el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se transformă deodată într-o cameră a amintirilor, fotografiile de pe pereți capătă deodată o nouă semnificație. Iat-o când avea o săptămână, cu capul pe umărul lui Udi, ochii închiși, iată-ne pe toți trei întinși pe o pătură în carouri, ei doi sunt îmbrățișați, iar eu plutesc în jurul lor, părul meu este strâns, iar fața frumoasă, în fotografia aceasta sunt aproape la fel de frumoasă ca mama mea, numai că ea își punea tot timpul în evidență frumusețea, în vreme ce eu mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despre o crimă, imaginează-ți pentru o clipă cum arăți din afară, ți se pare că ești o mare sfântă față de care toată lumea greșește, dar eu îți spun că realitatea este cu totul alta! Privesc tristă pătura care îl acoperă, carourile negre și roșii îi filtrează cuvintele, au dreptate carourile acestea, ce mi-a venit să îl învăț cum să gătească tocmai acum, în prima zi în care a coborât din pat, mă aplec deasupra lui pentru a-l îndupleca, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arăți din afară, ți se pare că ești o mare sfântă față de care toată lumea greșește, dar eu îți spun că realitatea este cu totul alta! Privesc tristă pătura care îl acoperă, carourile negre și roșii îi filtrează cuvintele, au dreptate carourile acestea, ce mi-a venit să îl învăț cum să gătească tocmai acum, în prima zi în care a coborât din pat, mă aplec deasupra lui pentru a-l îndupleca, dar în clipa aceea se aude un strigăt venind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile, însă eu intrasem deja în magazin, așa că încep să caut printre umerașe, de ce te superi, probezi doar, vei părea cu totul schimbată. Uite, aleg eu o rochie albastră în carouri galbene, asta îți va scoate în evidență ochii, trebuie să o probezi, dar ea spune, e o porcărie, la fel ca rochia ta. Atunci hai să fim surori gemene, spun eu și îmi clatin capul într-un gest tineresc, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai spun, trebuie să vă mai spun, nu știu ce să zic, din astea. Să aibă umor. A.N.: Trebuie să arate bine? C.A.: Trebuie să arate decent. Mă enervează când îi văd la televizor cu fular în dungi, sacou în carouri și eventual cămașă înflorată. Se vede când ești trendy, dar și când nu știi să te îmbraci. A.N.: Te-ai simțit vreodată descurajată să mai faci live-uri, de ceva ce ți-au spus șefii, ceva comentarii în redacție
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului lor dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă pe care o purta când era însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care le avusese în sala de așteptare și pe care începe să le îngâne ca într-o melopee : " Îți amintești, Dora ? Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului nostru dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia în carouri bleu, rochia largă pe care o purtai când erai însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care o culcam pe Dorina..." Dorina încearcă să se facă utilă masând tălpile reci care se ivesc de sub cerșaful-lințoliu. Nu își recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Au fost rusificate multe denumiri de localități și eu nu știu prea multe despre asta. Dar acum ce așteptăm oare ? Vom petrece noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să recunosc că Vasili avea o minte mai ageră ca a ei, făcea calcule mintale cu o viteză și exactitate uluitoare. Gerhard se atașase mult de copii, când avea o mică disponibilitate de timp îi învăța să joace șah pe carourile desenate pe masa din camera comună și cu piese sculptate din lemn de un deținut pe care Gerhard îl îngrijise. Nu a trebuit mult timp până ce Vasili i-a devenit partener redutabil lui Gerhard. În timp ce cei doi "bărbați" își disputau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În cameră erau musculițe, mirosea a cartofi prăjiți, apa curgea cu presiune la baie. Apăru și Nina, îmbrăcată cu pantalon de trening, cu buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parc, aleile erau pline, pline de frunze, foșneau, trosneau sub pașii lor. Atunci a știut că dincolo de ezitările ei se va căsători cu Ovidiu, a crezut că era posibil între ei un proces de osmoză, el avea un sacou în carouri, părul de culoarea tutunului, pieptănat cu grijă, obrazul bărbierit cu multă atenție, ochii foarte blânzi, nu prea avea chef de vorbă, mergea alături de ea și răscolea cu vârful pantofilor mormanele de frunze, atunci ea a știut că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]