1,285 matches
-
nu o facă, și și-a asumat o sarcină grea și riscantă. Descălecând, Sebastianus adăugă: — Să ne oprim și să lăsăm animalele să se odihnească. Iar în așteptare, am putea să mâncăm ceva. Se aranjară la umbra unui pâlc de carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întocmai, părinte. După ce am așezat cărțile în ordine la locul lor, am intrat în pădure și am început să adun găteje... Când am reușit să adun o grămăjoară potrivită, am legat-o cu un gânj făcut dintr-o mladă de carpen și umflând-o în spinare pe aici ți-i drumul. Când m-a văzut, bătrânul nu s-a putut abține să nu mă laude: Eee! Iaca că a sosit și gospodarul! Și nu s-a oprit aici ci, învârtindu-se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tot numai din fier, din care crește o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din fier, din care crește o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum să fie, nene, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum să fie, nene, ca un tată de copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el, mă ții la curent - Paltinul a zis că Încă nu, tu știi, măi flăcău, ce-nseamnă «âncă nu»? - Știu, zic. Înseamnă: «dacă nu azi, atunci mâine»! O zbughesc de pe genunchii Carpenului, alerg să dau vestea cea mare: că tata se-ntoarce, «dacă nu azi, atunci mâine» - așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i bun și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
măi flăcău, ce-nseamnă «âncă nu»? - Știu, zic. Înseamnă: «dacă nu azi, atunci mâine»! O zbughesc de pe genunchii Carpenului, alerg să dau vestea cea mare: că tata se-ntoarce, «dacă nu azi, atunci mâine» - așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drept se duc amândouă Încolo, la ciulama și plăcințele. Moș Andrei, cu pălăria În mână: - Să mai Încerce băietu-cela, cu copacii lui, dom’ ofițeri’. Că bunâi Dumnezeu, a’ da de domțători’, săracu’... - Încercăm, moșule, Încercăm, zice ofițerul făcându-i semn Carpenului să continuie. O ia spre casă, clătinându-se ușor, ținându-se de legătura albă de la cap; Îi are, de-a dreapta și de-a stânga pe cei doi moși: Iacob și Andrei. Mă iau după ei, Moș Iacob se răsucește: - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mă iau după ei, Moș Iacob se răsucește: - Tu rămâi cu băietu-cela. Cân’ l-a găsî pe domțători’, vii fugulița să dai de știre, pecumcă! Rămân. Să dau, pecumcă. Numai că Paltinul zice acum că nu-l găsește și atunci Carpenul nostru. Îl pune pe Stejar să-l caute. Pe tata. Îl pune și pe Frasin. Și pe Jugastru. Pe Ulm, pe Alun, pe... S-a Întunecat, s-a răcorit. Mama a venit, o dată, cu ciulama și pentru mine; cu plăcințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu - unde-s soldățeii? Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când luptă, băiețălu moș’lui, Îmi explică Moș Iacob. Ieri ne-o’ cătat pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga Foișorul de Foc, blocurile arcuite de pe Ștefan cel Mare și, foarte departe, termocentrala cu imensele coșuri din care ieșeau fire câlțoase de aburi. Totul filtrat prin frunzișul agitat al plopilor și carpenilor, ale căror vârfuri verzi deschis sau verzi-smarald sau verzi-întunecat se iveau din loc în loc dintre clădiri. Nu mi-era niciodată somn. Fugeam repede în pat la cea mai mică scârțâitură, căci știam că e tata, cu un ciorap de nylon
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămășițele gardului, a găsit o nuia cam groasă dar și prea lungă. A întors o și a privit-o în fel și chip. Nu mergea decât tăiată pe măsură. Dar cum s-o tai cu un cuțit când îi din carpen și îi atât de uscată și groasă? S-o rupă? Cine mai știe ce așchii mai ies și pe câtă bucurie tot pe atâta scârbă... A început s-o cresteze de jur-împrejur. Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
S-o rupă? Cine mai știe ce așchii mai ies și pe câtă bucurie tot pe atâta scârbă... A început s-o cresteze de jur-împrejur. Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă cu o batistă. A încercat s-o rupă. Încercare zadarnică însă. Cu palmele sângerânde, a continuat să cioplească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ulițele satului ca doctor al comunei... Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul satului, s-au oprit... Câțiva săteni care așteptau sosirea medicului s-au ridicat de pe banca din fața porții scoțându-și cușmele. Moș Carpen a deschis vorba: Să trăiești, Gruia, băiatul moșului, și bine ai venit înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am găsit, oameni buni, și îți mulțumesc pentru urare, moș Carpen. Să vă trăiască feciorul, Toadere și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din fața porții scoțându-și cușmele. Moș Carpen a deschis vorba: Să trăiești, Gruia, băiatul moșului, și bine ai venit înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am găsit, oameni buni, și îți mulțumesc pentru urare, moș Carpen. Să vă trăiască feciorul, Toadere și Marandă, și să fie la fel ca voi - a încheiat vorba moșul... Mulțămim frumos pentru vorbele aiestea și grijă să nu duceți, fiindcă știm ce am crescut! - a răspuns Toaibă bombându-și pieptul ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost dusă după aceea la punctul de comandă. în raportul oficial a fost consemnat, printre altele: „A murit în capul plutonului, ca o eroină, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu”. A fost înmormântată, cu onoruri militare, în locul numit „Poienele”, între brazi și carpeni. La căpătâiul ei plângea un ostaș. Era logodnicul care nu mai avusese norocul să devină soțul eroinei. În anul 1921, din inițiativa unui comitet special alcătuit și sub patronajul direct al reginei Maria, la 9 iunie, când s-a sărbătorit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
fost aceea, că el habar nu avea - are să-l învețe s-o scoată la capăt, s-a dus, câine-câinește, la pădure. A intrat în acea pădure tocmai când razele soarelui se strecurau ca niște săgeți aurite printre frunzele copacilor: stejari, carpeni, fagi, tei, ulmi, frasini. După ce s-a săturat el de admirat acea frumusețe de pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
formând și o bogată bază meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu zic, poporul arab, făcut din oameni cumsecade, acesta,însă, de se aciuise prin părțile Prisăcii, era o mostră a hoțismului, a câinismului, a banditismului și a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]