4,072 matches
-
întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a vrut? M-a trimis la Dracu', înaintea Sorinei, la Sălcii spune Vlad, ieșind înfuriat. Pînă la serviciul Dezvoltare, viscolul îi răvășește hîrtiile de sub braț, zburîndu-i de cîteva ori casca de pe cap, biciuindu-l din toate părțile. Gîndul că, din cauza lui, Sorina stă la Sălcii și rabdă de frig și de foame începe să-l obsedeze, făcîndu-l să se întrebe cum va trebui să dea ochii cu ea, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene, se agitau în jurul anusului și vaginului ei. Carol se trezise țipând. Prin urmare, Beverley o convinsese să se alăture unui grup de femei de bine, grup care se reunea în casa unei profesoare active și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
girofar de Salvare. Ochiul și obrazultc "Ochiul [i obrazul" Habent sua fata libelli... Dar filmele? Poate timpul să facă dreptate și imaginii, nu numai cuvântului scris? O lume întreagă se holbează azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos. Cum am mai spus, filmul nu e violent, e grotesc. Nu e antisemit, e protâmpit. Nici o unitate de sublim cinematografic nu îl traversează. Nici privit ca film comercial, de serie B, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uneori - tot mai frecvent, pe măsură ce se scurgeau săptămînile și se răcea vremea - ne petreceam serile tolăniți amîndoi În vechiul fotoliu de piele și ascultînd discuri, și În primul rînd Charlie Parker și Billie Holiday. Avea o combină hi-fi adevărată, cu căști de ambele părți, și beam Împreună vin roșu pe care l-aducea În carafe de la Dawson’s Beer and Ale de pe strada Cambridge. Nu aveam propriul meu pahar, așa că luam cîte o Înghițitură de la el. De obicei stăteam pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele a Început asaltul final asupra pieței, mușcînd din marginile ei și Înghițind clădirile, una cîte una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd se prăbușea o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de război. Perry, ca și Curtis, o fi intrat desigur În armată. Și-l imagina pe Henry În chip de voluntar la Starea Civilă: cînd nu era alarmă, lumea Își bătea desigur joc de el văzîndu-l În salopetă și cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Perry, ca și Curtis, o fi intrat desigur În armată. Și-l imagina pe Henry În chip de voluntar la Starea Civilă: cînd nu era alarmă, lumea Își bătea desigur joc de el văzîndu-l În salopetă și cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei străzi pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de oțel deasupra; asta Îi aminti lui Rowe de Închisoare, unde trebuia să-și lase hainele la intrare. — Frumos din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou. — Prietenii lui Henry sînt oricînd bineveniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cea de pe teren. Mergînd spre birouașul acela, Henry atinse cu umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un om foarte meticulos, dar Își pierduse această calitate, o dată cu toate celelalte atribute caracteristice; era ca și cum identitatea lui ar fi fost compusă dintr-o haină la două rînduri, din nenumărate coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe Aeroportul Londra. Geometria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mea. Unde-i a ta? - Acasă. Nu mă simțeam în stare să înfrunt tot traficul ăsta. - Atunci ar fi mai bine să vin cu tine. Catherine mă privi cu atenție ca și când s-ar fi străduit să vadă prin gemulețul unei căști de scufundător. - Ești sigur că poți conduce? Așteptându-mă, Vaughan se întinse pe bancheta din spate a mașinii sale după un pulover alb. Când își dădu jos jacheta de dril, lumina crepusculului îi scoase în evidență cicatricele de pe abdomen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să explice de ce pleacă. Suporterii tăcură. - Oameni buni, mersi că ați venit aici, zise Takamura, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Wilburn, mulțumit de sine ca întotdeauna. În același timp, pe plaja dintre 2 Mai și Vama Veche, chiar sub faleză, Aurel Damian stătea întins pe un gigantic prosop galben, citind un roman polițist de San Antonio. În urechi avea niște căști legate printr-un cablu de un walkman. Asculta Flaming Lips, o formație care îi fusese recomandată de un prieten. Îi plăcea. În rest, era ora 11 dimineața, soarele sus pe cer, la locul lui, 27 de grade Celsius, apa verde-albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
departe. Se apropia de sfârșitul romanului și acesta devenea din ce în ce mai palpitant, Aurel nu observă că plaja începu să se golească. Chiar se minună când simți o atingere pe umăr. Era o fată în țâțele goale. - Da? zise Aurel scoțându-și căștile din urechi și înghițind în sec. - Domnule, fugiți, valul... Fata arătă înspre mare după care o luă la goană, urcând ditai faleza în doar câteva secunde. Aurel privi marea. Fata avea dreptate. La poate doi kilometri de mal, un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
seară am auzit patru pocnituri. Mă rog. 06.01. I-am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu voi primi chiloți. Magazionerul mi-a dat o cască nouă. Baba care a tras în mine l-a nimerit și pe Crosse, care tocmai fura varză murată. Acum are o gaură în picior. 07.01. Războiul s-a terminat. Am câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile mele pe care nu le puteam lua cu mine îi rămâneau lui, sau poate relațiile mele cu lucruri, locuri și persoane deveneau ale lui, așa cum eu eram pe punctul de a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline de nume de generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și unificări ale partidelor reprezentate în Consiliu, întrerupte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care atîrnau mai întotdeauna răgălii, frunze ude, cîte un mormoloc încurcat în fire, lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]