701 matches
-
aceea se sculă o persoană în vârstă, voluminoasă - nu purta nici corset - care stătuse retrasă și nu se amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare închisă, dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele lungi, castanii în dreptul buzelor: "Mi-era teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul meu. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui prefect dezorientat, ceruseră și obținuseră să se ia noi măsuri pentru a evita contagiunea care se producea, la ciuma pulmonară, de la gură la gură. Ca de obicei, tot nu se știa nimic. ÎȘI PRIVEA MAMA! SUB FRUMOASA EI PRIVIRE CASTANIE, ANI DE AFECȚIUNE ÎL COPLEȘEAU. ― Ți-e cumva frică, mamă ? \ La vârsta mea, nu prea mai ai de ce să-ți fie frică. Zilele sunt tare lungi și eu nu mai stau niciodată acasă. Mi-e totuna că te aștept, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pantofii de popice. — Vezi să nu-ți strici perechea aia absurdă de pantofi pe care ai cumpărat-o din banii câștigați prin truda mea. — Cum? Ce vrei să spui, scumpule? Ignatius își scoase creionul din ureche și deschise ușa. Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți de Santa, Ignatius? — S-ar părea că a fost agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oameni ieșiseră pe treptele din fața casei. Ce zi avea să fie și asta! Cu toți oamenii aceia nestăpâniți, domnul Levy risca să fie implicat într-un scandal public. Arsurile de stomac se răspândiseră cuprinzându-i tot pieptul. Femeia cu păr castaniu căzuse în genunchi și întreba cerul: — Cu ce-am greșit, Doamne? Spune-mi! Fii bun cu mine! — Ai îngenuncheat pe mormântul lui Rex! strigă Ignatius. Și acum spune-mi ce învârți tu cu McCarthistul acela desfrânat. Aparțineți probabil unei celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de ostilitate. Domnul Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în hol, unde mama cu păr castaniu aștepta ca un ușier. — Mulțumesc, domnule Reilly, spuse domnul Levy. Trebuia să iasă cât mai repede din casa miniaturală și claustrofobică a acelor inimi sfărâmate. Dacă mai am nevoie de dumneata, te sun. — Fii sigur c-o să ai nevoie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie! Nu e copilul care trebuie. Iisuse Hristoase, Dolly, ești o idioată. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Arizonei În timp ce copilul ei dormea Înăuntru. — Armanoush, trezește-te dulceațo, mami s-a Întors! Copilul s-a mișcat, Însă nu a deschis ochii, nici chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o proteză și să se fi sugrumat” - Callo 20 Carpați și un nes. Mândria lui: părul prins în coadă de cal, spălat cu săpun, nu cu șampoane și figuri. Cercel în ureche, „primit de la un băiat roșu, cu păr castaniu, că e o ocupație, mai scot, mai pun. Ce să fac?“. Trupul, plin de tatuaje și tăieturi. Afară s-ar face zidar. A lucrat pe libertate la Certeze, la casele cu etaje degeaba și lifturi. Furat bicicletă de drag, oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
seama că n-aveau nici o scăpare și că nu le rămânea decât să-i înfrunte pe cei de la ușă. — Vă place Tokyo, domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul artistic al întregii lumi... castanii, Sena... Tokyo e îngrozitor. Nu se poate compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu. Cu cât pătrundea trenul mai adânc în Tōhoku, cu atât erau mai numeroși pomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arăt cum poți să devii mai puțin urât. Mi-am privit pântecele moale, mușchii fleșcăiți din pricina viciilor și m-am rușinat. III Când am revenit în odaia mea, m-a întâmpinat un băiat de aproape treisprezece ani, slab, cu părul castaniu și creț, cu nasul mic și turtit, fața rotundă și plată, privirea fixă. Mi-a spus că se numește Lucio, fiu al lui Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întindea o curte largă, plină de copaci. Camilla iuți pașii - căci Îi plăcea mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja blând fiicei. Acum grăbiți-vă, că au intrat toți În clasă. Îi Întinse Camillei ghiozdănelul, o Împinse ușor spre intrare, unde paznicul se pregătea să Închidă ușile cele mari, și privi În urma ei până când paltonașul ei azuriu și codițele castanii dispărură dincolo de geamuri. Cele două femei rămaseră una lângă cealaltă, nehotărâte, În curtea goală și tăcută, și se priviră, iar Maja ar fi vrut să o Întrebe cum se Întâmplase și când anume Îl părăsise pe Buonocore și cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-ar da mai multă lumină feței. Dar facem cum vreți dumneavoastră, păstrăm castaniul natural. De ce nu mă lăsați măcar să vă fac o linie mai trendy, cu șuvițe de lungimi diferite, ați văzut ultimul film al Juliettei Binoche? Dacă vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar fi vrut și Elio să fie. Aris - fiul nereușit pentru care tatăl Își reproșa nașterea, educația, gusturile, totul - refuzase s-o cunoască timp de aproape doi ani. După ce, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
control. Sasha privi planetele din sistemul solar. Se trezise proiectat În mijlocul unei crize familiale care nu Îl privea. Iar cealaltă, a sa, Îi era interzisă. Valentina Îi surâse dintr-o ramă ce părea din argint, rezemată pe televizor. Părul ei castaniu, aceiași ochi strălucitori, ca ai mamei, aceeași gură cu buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o fetiță. Dacă ar fi fost fiica lui, fata aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]