705 matches
-
la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era o lume neîntinată, o lume de bucurii adevărate, simple și pure, o lume fericită, din moment ce aveam o încredere absolută în ea, și din moment ce în castitatea noastră puerilă, demodată, nu ne gândeam să facem dragoste. Cred că eram mai fericiți în acea lume decât sunt tinerii de azi. Aura iubirii pure și a romantismului pur, nealterat de anxietăți, ilumina zilele noastre petrecute împreună, nopțile noastre petrecute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând revenirea la ea a celui care, peregrinând odiseic prin
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu totul necunoscut În acele locuri” <endnote id="(854, III, p. 346)"/>. Evreica (ne)virtuoasă De regulă, clișeul referitor la frumusețea evreicelor era asociat cu cel referitor la virtutea lor. Iuliu Barasch scria despre credința evreicelor din Galiția „Într-o castitate unică și neprihănită” (sic !) <endnote id="(194)"/>. Într-o snoavă populară, Ruhălă și Mesia, publicată În 1858, se spunea că „Ruhălă era prea frumoasă pentru ca să nu fie și virtuoasă, cu toate că acesta este un sentiment care numai de fiicele Ierusalimului se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lacrimile de regrete vărsate de Eva când a părăsit Grădina Raiului. În iconografia creștină, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria și astfel și cu arhanghelul Gabriel care este pictat ținând un crin în mână, în timpul Bunei Vestiri, simbolizând castitatea, dar și Iosif este pictat uneori cu un buchet de crini înfloriți. Tulpina crinului simbolizează religiozitatea Mariei, frunzele umilința ei, petalele albe virginitatea, iar parfumul divinitatea ei. A devenit un atribut al tuturor sfinților. Totodată, poezia amintită mai sus, în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mai întâi verbal în 1221, apoi confirmată prin bula „Solet annuere”, din 29 noiembrie 1223, de către papa Honoriu al III-lea), cu un scop unic: trăirea Evangheliei după modelul lui Cristos, în viața de fiecare zi, prin sărăcie, ascultare și castitate spre mântuirea tuturor. Este primul fondator care a înscris misiunile în Regula sa. A rezultat una din cele mai vaste evanghelizări din istorie: o predicare populară, în afara catedralelor și a mănăstirilor, cu preoții și călugării aflați pe străzi, în mijlocul orașelor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fi fost îndrăgostit. Socrate nu tăinuiește metafizic relațiile pe care le-a avut și nici experiențele care l-au apropiat de contemporani. Nu ezita niciodată să numească erastes pe oricine era admirator devotat al înțelepciunii. Opinia publică romantiza și prețuia castitatea unui eromenos robit și a unui erastes dezinteresat. De ce erosul joacă un rol atât de important într-un sistem metafizic?, se întreabă Dover, nu este prea clar, iar cea mai scurtă motivație pentru aceasta este oferită de Phaidros: frumusețea este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
jumătate, pentru ambele sexe, dar, de obicei, are loc mai târziu. Există un ritual specific al inițierii ce presupune renunțarea de către novice la averile dobândite, apoi raderea pe cap și depunerea celor cinci jurăminte capitale/legăminte: nonviolența, rostirea adevărului, cinstea, castitatea, sărăcia asumată. Jainiștii sunt călugări itineranți care trăiesc din pomeni și asistența spirituală pe care o oferă frecvent. Operele filantropice și de caritate sunt încurajate din plin. Laicii pot să acumuleze cinstit bogății, dar să nu le risipească ostentativ. Dimpotrivă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
europene. Ordinul Templierilor era o comunitate de călugări militari ce urmau să păzească drumurile publice care duceau spre țara Sfântă, precum și teritoriile din jurul acestora. Deși erau laici, cavalerii au făcut în fața Patriarhului Ierusalimului cele trei legăminte monastice: de ascultare, de castitate și de sărăcie. Erau numiți „săracii cavaleri ai lui Hristos”. Sf. Bernard prezintă în sinteză noua funcție războinică astfel: „cavalerul lui Hristos produce moartea și o primește cu cea mai mare siguranță. Dacă moare este pentru binele său, dacă ucide
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar nu întru dreptatea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume“, după cum spune Sfântul Ioan Teologul în întâia sa epistolă (I Ioan 2, 16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Culture în spațiul public (dar mai cu seamă în publicitate) poate fi obiect de amuzament sau/și de scandal. 71 Caută-le singur(ă), tu recepto(a)r(e) a acestui discurs, eu m-am fript odată cu Muma Protectoare a Castității Lingvistice a Studentelor Francofone dintre Copou și cursul inferior al Cacainăi și nu mai risc să-mi expun public 72 După 1990, determinantul a înlocuit vechiul adjectiv "universitar", în timp ce diverse "institute" au devenit "universități", cadrele didactice de genul feminin au
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
umană își are elitele sale - iar Biserica creștină a recunoscut de la început nevoia autorizării unei elite spirituale. Numai că „elitele” deșertului nu se validau prin manifestarea pompoasă a calităților retorice ale inteligenței, ci prin asumarea eroică a votului sărăciei, al castității și al ascultării. Să ne gândim, de pildă, la figura dominantă a Egiptului din secolul al IV-lea, Sf. Antonie cel Mare. Dacă ar fi să acredităm teza lui Samuel Rubenson 1, avva Antonie ar fi fost el însuși un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar transforma în moralism. Când este vorba de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pînă la moarte (în 547) și care urma să servească drept model tuturor mănăstirilor benedictine. Alcătuită în latină, regula care îi poartă numele impune călugărilor obligații mai puțin severe decît cele ale Sf. Colomban. Călugării trebuie să depună jurămîntul de castitate și de sărăcie, să se supună legii tăcerii și să-și împartă zilele între rugăciune, muncă manuală (pentru a putea răspunde nevoilor mănăstirii) și meditație. Sancționată de Grigore cel Mare, regula benedictină s-a impus încetul cu încetul atunci cînd
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și om, din moment ce comunitatea nu putea oferi nici o garanție externă a iertării interioare primite. Tot în secolul al II-lea, Tertulian, în Tratatul despre penitență și în Tratatul despre castitate, ne ajută să cunoaștem în detaliu procesul penitențial, care conține mai multe elemente: o atitudine interioară, opere penitențiale exterioare, purtarea ciliciului, impunerea cenușii pe cap, posturi frecvente, plângerea, rugăciuni prelungite, prosternări, recurgerea la preoți, mijlocirea comunității, etc. I se cerea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate trăi sensurile curate ale acestei nopți, i-a fost dăruită cheia celor mai adânci cunoașteri. Aceluia i s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
absolută vacuitate imaginală, "începe să fie irigată, transfigurată, răpită". În icoană lumea e întoarsă, epuizată și evacuată, pătrunsă de noua față; e "momenul Kenosei supreme, al dobândirii chipului de creatură slujitoare", "moment când fața începe calea întoarsă a întineririi", "redobândește castitatea privirii", "momentul când începe calea întoarsă dinspre moarte la viață", "momentul când cedează eonul întunericului acestei lumi, când încep să lumineze sufletele, când Logosul devine Luminator", "momentul când ceea ce încetează dinspre lume, istovit începe să fie, suplinit de puterea luminii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Galateea, München, 2003, p. 47. 75 Vol. Alteritate de duminică (2004), în Compendii de melancolie, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, p. 296. 76 Datat 10 sept. 2008, în Memoria frunzelor, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2010, p. 31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și pâine; aveau dreptul să mănânce oricât de mult pește, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1978, 49; Ulici, Prima verba, II, 28-30; Zaciu, Alte lecturi, 192-201; Mihăilescu, Conceptul, II, 218-220; Nicolae Manolescu, Alte exerciții de lectură, RL, 1980, 32; Ion Buduca, Personalitatea criticului, RL, 1981, 6; Grigurcu, Critici, 518-524; Zaciu, Cu cărțile, 199-203; Grete Tartler, Castitatea poeziei, RL, 1983, 35; Gheorghiu, Reflexe, 148-150; Nicolae Manolescu, Critica variantelor, RL, 1984, 1; Dinu Flămând, Spectacolul analizei, AFT, 1984, 3; Dan C. Mihăilescu, „Critica de atelier”, T, 1984, 4; Adrian Marino, Critica filologică, TR, 1986, 5; Ion Pop, „Intelectualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
447 sq. întru nemurire, este dată de formula săvitrl (II, 148). De-a lungul întregii perioade de învățătură pe lângă preceptor, elevul (brahmacărin) trebuie să urmeze anumite reguli: să cerșească hrană pentru stăpânul sau și pentru el însuși, să urmeze regula castității etc. Riturile solemne constituie sisteme liturgice de o mare, și totuși monotonă, complexitate. Descrierea detaliată a unui singur sistem ar necesita mai multe sute de pagini. Ar fi zadarnic să încercăm a rezuma toate sacrificiile srauta. Cel mai simplu, agnihotra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creează lumile"; el este elogiat ca "un embrion în matricea nemuririi"; înveșmântat în haină roșie, el practică tapas-ul (Ath. Veda, XL, 5, 6-7). Cum se întâmplă deseori în India, "reprezentantul" său pe pământ, brahmacarin-u] terestru (al cărui legământ principal e castitatea), se împreuna ritualic cu prostituata. 29 Vrătya purtau un turban, erau îmbrăcați în negru și își aruncau pe umeri două piei de berbec, una neagră și alta albă; ca însemn aveau un baston ascuțit, o podoabă în jurul gâtului și un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încercând să-și ridiculizeze adversarul, pe Eschine, ne revelă, în fond, anumite rituri din micile tyasii (numite Bacchein) pe care le celebrau, la Atena, 14 Tiresias îl apără totuși pe zeu: "Dionysos nu le obligă pe femei să fie caste. Castitatea depinde de caracter, și aceea care este prin natura sa castă va participa la orgii, fără să se corupă" (Bacch., 314 sq.). 15 Reamintim că ceea ce îl deosebește pe un șaman de un psihopat e faptul că el reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]