1,049 matches
-
fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își continua manifestările. Sărmanul Ussher În acel avion pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mi s-a părut că te aud, a zis ea. Haideți! Tocmai am făcut ceai. Era îmbrăcată într-un pulover Aran fără nici o formă și niște pantaloni de schi suflecați, lăsați la genunchi. Fața ascuțită îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sub ea. Dar a avut noroc; fiindcă n-a declanșat o avalanșă în toată regula. N-a tras după ea, în căderea de zece metri, decât o cantitate mică de pietriș și alte resturi. Jos, s-a oprit într-un castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-mi dai cartofii copți? Cine? M-am uitat în stânga și în dreapta, dar, cum vasul cu cartofi era în fața mea și bătrânul Maddox se uita înspre mine, am dedus că probabil vorbea cu mine. M-am conformat și i-am întins castronul, Kevin mi-a făcut complice cu ochiul, iar Aidan și Dianne păreau stânjeniți la culme și schițau cuvântul „Scuze“. Dar, două secunde mai târziu, Dianne a spus: —Oh, Aidan, ne-am întâlnit cu tatăl lui Janie la mahazinul de fehometale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gard. A pus ceainicul la fiert, a făcut ceai, s-a așezat în fața televizorului, fumând și privind în gol. La unu, s-a ridicat și eu mi-am zis, te rog, hai să ieșim. Dar și-a făcut doar un castron de supă cu pâine prăjită, apoi a revenit la statul în fața televizorului, fumând și privind în gol. În jur de patru, s-a ridicat și eu mi-am zis, da, da, plecăm. Dar nu pleca nicăieri - băga aspiratorul. Cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat într-o adunare de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând ca un mecanism, o muscă se rotea deasupra unui castron cu fructe pe care soția lui le cumpărase după multă târguială de la tarabă. Atentă ca un pilot, aceasta se așeză pe cea mai coaptă prună din vas. Imaginați-vă câtă bucurie să găsească așa ceva tocmai în casă; se plimbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e acasă.“ Își rotea șoldurile în cercuri perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab, fu încurajat de sclipirea hainelor elegante și a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care intrau în cort și de dulciurile apetisante care se prăjeau în ulei limpede chiar afară. Un covor roșu se întindea de la intrarea în cortul nupțial până la fântâna din centru. Sampath se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își usca părul la soarele din ce în ce mai puternic, în timp ce îi era pregătit micul dejun. Când venea vorba de mesele sale, toate eforturile lui Pinky de a se cățăra în copac cu castroane și farfurii se soldaseră mai des cu accidente decât cu succese, cina ajungând fie pe iarbă, fie mai rău, împroșcând și scurgându-se, pe biata purtătoare a mâncării. — O, nu, spunea Sampath plin de tristețe, iar mațele care-i ghiorăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu sunt de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Jones, atunci răspunsul e Da; da, sunt aici. într-un fel. Iar de-acum nu voi mai spune nimic. Fă-te bine cât mai repede, dragă domnule Vultur. Vultur-în-Zbor nu mai zise nici el nimic și bău încă un castron de ceai cu rădăcini. Dolores plecase șchiopătând să culeagă fructe și ierburi. Virgil stătea la căpătâiul lui Vultur-în-Zbor, urmărind cu o gelozie prost ascunsă felul în care convalescentul aranja piesele de puzzle. — Mă uimește îndemânarea dumitale, spuse el cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se rostogolise în jos pe munte, ajungând dincolo de zona periculoasă. Apoi îpentru că putea recunoaște un efect al Trandafirului atunci când nimerea peste el) l-a blestemat îndelung și în tăcere pe Grimus. Ceai de rădăcini, spuse Dolores, dându-i un castron. Era dezgustător. în furia lui, Deggle aruncă bolul pe podea, unde se făcu țăndări. — Țțț, țțț! făcu Dolores. Se mai întâmplă și accidente. Fără să se plângă, se apucă să curețe mizeria,. Când termină, veni la el și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe bărbia despicată, proaspăt bărbierită. Stătea pe un pat scund. Kamala Sutra era întinsă lângă el, iar madame Iocasta își ținea capul așezat pe genunchii lui. Virgil era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o altă masă disponibilă. Îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că n-a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Că viețile noastre nu mai există În afara clubului literar? M-am mulțumit să mă uit fix la ele, Înțelegând destul de bine Încotro se Îndrepta discuția, dar Încercând totuși să Împiedic acest fapt. Jim amestecă câteva lămâi cu zahăr Într-un castron, apoi Îmi turnă combinația aia dubioasă În băutură. —Bette, și noi citim New York Scoop, știi - ce dracu’, toată lumea Îl citește. Și pari să fii știrea zilei În fiecare număr. Când oare aveai de gând să ne spui că iubitul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de dezamăgire prefăcută. Dar dacă asta vrea toată lumea... ce aș putea să fac? — Ce ai? Întrebă Emanuel, miliardarul argentinian, vag interesat. După toate aparențele, de-abia era În stare să-și ridice fața din paharul de martini mare cât un castron, pe care-l ținea cu ambele mâini. Am tot ce vrei. Spune-mi doar ce-ți trebuie. Oricum, trebuie să scăpăm de toate astea Înainte de aterizare. Am văzut Midnight Express și nu vreau să mă bag În așa ceva, anunță ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
întâlniri și liste de nume pe care Buzz Meeks trebuia să le verifice laolaltă cu numele stoarse de Dudley de la Lenny Rolff. Mal reuși să-l termine, dar între timp friptura i se răci și salata i se ofili în castron. Ajunse la concluzia că îi plăcea de Nathan Eisler. Și, din moment ce parcursese jurnalul , iar încercarea de a cina eșuase, nu putea să meargă decât la motel, la Shangri-Lodge. Însă singurul lucru pe care și-l dorea era să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cerșetor: Să renunți înseamnă să îți accepți soarta. Să renunți înseamnă să creezi pacea. Să renunți înseamnă să câștigi, Să renunți înseamnă să ai totul. Mă holbez la cerșetor în timp ce el trece prin dreptul ferestrei mele. Își ridică spre mine castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un moment când tata a făcut o glumă: când am izbucnit cu toții în râs, orezul ne-a țâșnit afară din gură. Rong s-a înecat cu supa de tofu, iar fratele meu a căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el, deoarece îmi doresc să-mi amintească de Wuhu. Întotdeauna am adorat plantele și eram un grădinar pasionat. Îmi voi umple grădina cu splendoarea naturii. Pe lângă copaci mari cu flori, ca hibiscul roșu și magnolia, am bujori cu flori cât castroanele, de toate culorile imaginabile. Am și trandafiri de un roșu intens, cu mijlocul violet, crini albi în formă de copită, flori de ceai de munte de culoarea focului și flori galbene de prun de iarnă, pe care le-am botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Numai un porc proaspăt omorât și fiert va garanta magia. Îmi închid ochii și respir adânc. Cineva mă apucă de mâna stângă și încearcă să-mi desfacă degetele rigide. Deschid ochii și le văd pe dansatoare, care îmi oferă un castron din aur. — Ține-l! îmi ordonă călugărul în vârstă. Sunt prea slăbită ca să mai protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit, care îmi tot alunecă printre degete. Călugărul ia castronul în propriile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi oferă un castron din aur. — Ține-l! îmi ordonă călugărul în vârstă. Sunt prea slăbită ca să mai protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit, care îmi tot alunecă printre degete. Călugărul ia castronul în propriile-i mâini și îmi spune să apuc cocoșul: — Taie-i gâtul și toarnă sângele în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]