361 matches
-
Și cine o să dirijeze trenurile, tu, poate?" Nu glumesc, datoria mă obligă să fiu ferm, altfel, unde ajungem? Și o să-l iau ca martor pe reprezentantul armatei. Permiteți-mi să mă prezint singur, domnule locotenent, că delincvenții ăștia n-au catadicsit s-o facă. Comisar Emilian Boț. Încântat. Locotenent Aldan. "Aldan? Sunteți cumva rudă cu generalul Aldan?" E tatăl meu. "Aaa, ce plăcere! Tatăl dumneavoastră e un om cunoscut pentru fermitatea sa, un militar de mare valoare care face cinste țării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
salariului, am întrebat-o dacă-mi poate înapoia datoria. Plină de furie mi-a adresat cuvinte necuviincioase, afirmând că nici nu se gândește ca acum să-și achite datoria. Am mai păsuit-o altă lună. Dar nici acum nu a catadicsit să-mi întoarcă banii. Deoarece aveam și eu neapărată nevoie de bani, am rugat-o pe secretara școlii ca salariul din luna viitoare a doamnei S. A. să mi-l dea mie, întrucât are o mare datorie la mine și nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu era aproape casă în sat să nu aibă mulți copii. Și acolo unde erau copii, musai trebuia să fie și un scrânciob. Mic, mare sau stricat. Noi, fiind numai două fete, eu și sora mea, Oltea părinții n-au catadicsit să ne facă și scrânciob. De aceea, toată dupăamiaza fugeam la gârlă, căci în luncă era un scrânciob din nuiele, tare fain. Copiii erau atrași, ca muștele la miere. Mari și mici, chiote și veselie. Toată lunca răsuna de strigătele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog dintre mine și Silvia, a catadicsit să deschidă leneș un ochi, uitându-se atent la noi, ca să-și dea seama cam ce fel de specimene suntem. Informația, odată ajunsă la creier, s-a ordonat încetarea supravegherii "obiectivului", întrucât nu prezenta absolut nicio importanță din punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vocea groasă a lui Romulus Vrăbiescu, căruia Cristi îi întorsese spatele cu atâția ani în urmă. Numai când nu-i de acord cu tine, râde Fernic, în oglindă, alături de fantoma profesorului. — Și dumneavoastră ați murit ? — Ce-ți pasă ? Nu ai catadicsit nici măcar să vezi dacă sunt bine, ai plecat și ai închis ușa în nas pentru totdeauna celui care ți-a cizelat vocea ta caldă. — Îmi pare rău... — Ah, dar nu am venit să-ți scot ochii pentru o nimica toată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar cu un an mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la un limbaj pedestru, ca să nu spun de o uzualitate... stradală, duce judecata de valoare în marginea kitschului: "... poezia rămâne o ochire adâncă...", "...pornirile nuizabile ale junișcanilor...", "poetul care catadicsește să-și arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții că vin la pregătire săptămânal, deși ei nu catadicsesc să treacă decât de vreo două ori pe lună, când vrea mușchiulețul lor. De fapt, pentru orice ins de optșpe ani, pregătirea e mijlocul cel mai simplu și eficient de a face rost de bani. Odată o tipă pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a mers!..., ne întâmpină el volubil și deplasat euforic. -Da, am visat, zic eu. Dar am o problemă, ceea ce am visat este adevărul sau...? Truman se rotește de câteva ori în zbor, apoi se așază pe umărul lui Lazarus și catadicsește să limpezească situația: -Asta n-am cum să-ți spun eu. N-am cum, în sensul că trebuie să înțelegi singur. Tu singur trebuie să fixezi o concluzie, mie nu mi-e îngăduit să-ți spun și degeaba ți-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe povestit: -Bă, numele mi se trage de la faptul că adică le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în spatele școlii să-și mănânce gustarea de la ora zece -, și eu sunt băiat de legionar.“ Aurelian s-a oprit din mestecat, s-a uitat la Brăduț ca la un câine vagabond gata să se lase mângâiat de oricine și a catadicsit să-l întrebe, cu aerul unuia care o făcea din bună creștere, deși știa dinainte ce urma să i se răspundă: „De unde-s ai tăi, din București?“. „Din Bărbulești-Gară“, a răspuns Brăduț. „Legionari de provincie - a făcut cu un dispreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
problemă cu care se confruntă TIFF ține de mentalitatea culturnicilor autohtoni : dacă Ministerul Informațiilor a dat 300 de milioane de lei, CNC-ul a contribuit cu un premiu nesemnificativ (3 000 de dolari !), iar Ministerul Culturii și Cultelor nu a catadicsit să sprijine nici cu un leu această primă ediție... Substanțial sponsorizat de Guvern (se zvonește - pentru că nimic nu e public în România când e vorba despre bani că ar fi vorba despre peste un miliard de lei), DaKINO s-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ce ai făcut! Luke, ce faci dacă află investitorii? Nu poți să-ți folosești firma ca s-o subvenâionezi pe mama ta! — Becky, stai liniștită, nu sunt tâmpit. Toată chestia asta cu binefacerea o să prindă bine și companiei. În fine, catadicsește să se întoarcă și să mă privească. Afacerea asta a mea înseamnă capital de imagine. Când mi se face o poză înmânând cine știe ce cec imens unei instituții meritorii, asta va avea un efect pozitiv formidabil. În ziua de azi, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat întrucât nu aveam "pregătire de bază economică". Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era oricum altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Într)m sub o arcad), unde un individ, Îmbr)cât cu un pulover pe gât, care schimbă valut), ne spune s) ne Întoarcem și s) o lu)m la stânga. Îmi ofer) dou) lire sterline pe un dolar peste cursul oficial. Catadicsesc s)-i spun cât de cinstit m) comport În acest tip de afaceri, iar el Își spune deschis p)rerea, si anume c) sunt un prost. E adev)rât. Dac) aș gândi, nu i-aș spune un asemenea lucru unui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
în serios, tânărul (pe atunci) prozator Petru Popescu, care făcuse nu demult armata și chiar scrisese un roman despre viața militară. Iar noi, disciplinați, executam ceea ce ni se comanda, nu crâcneam, ca să zic așa, în front. Până și Nicolae Breban catadicsea să facă, nu fără o umbră de ironie pe chip, firește, câte o stânga-mprejur. Cazoni, scriitorii, se știe, n-au prea fost niciodată. Un coleg de la tehnoredacție, minunatul domn Mircea Popescu (care nu se mai află de mult printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de 20 de ani în Chile și pe care soția, absolventă de filologie, îl învățase să vorbească din nou românește. "Mizerabilul", după ce a avut tupeul să nu "tragă în chip" întreaga colonie, ci doar pe "majoritatea membrilor", nici n-a catadicsit să le trimită fotografiile, păstrându-le pentru el!) De ce le păstra pentru el? EVRIKA!. sunt indicii că atât Nicolas, cât și Sandu (cel cu "RESTAURANTUL") sunt folosiți de organele de contrainformații din Chile pentru studierea membrilor coloniei noastre din această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat, întrucât nu aveam "pregătire de bază economică". Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era, oricum, altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu e prea mulțumit de ce citește (nimeni nu l-a silit să citească!). Pentru că-l văd cam încruntat și arborând un aer preocupat, catadicsesc să-i pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil? Sau vrei
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de bine primit: conferință de presă în toată regula, mai multe interviuri la ziare, la televiziune și vestea, care nu poate să nu încânte urechile unui autor, că prima tranșă a tirajului era deja epuizată. La Budapesta, traducătorul n-a catadicsit să vină să mă întâlnească. Aici, la Ljubljana, Aleš Mustar, un bărbat tânăr și isteț, vorbind la perfecție româna (a studiat-o în România, unde și-a dat doctoratul cu prof. Eugen Simion) a avut amabilitatea să mă însoțească peste
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
numai o pagină și jumătate? E imposibil! Și-apoi, nu vezi, Eugen Simion a devenit și el colaborator al Cotidianului. — Și ce! Păi o să creadă lumea că ne firitisim între noi. — A! Probabil din cauza asta tânăra Elena Vlădăreanu n-a catadicsit să anunțe în articolașul ei despre premiile Uniunii Scriitorilor că ai luat și tu premiu la proză. La ziarul ăsta al vostru împingeți rigoarea până la a vă persecuta unii pe alții. O cunoști pe Elena Vlădăreanu? — Pe cine? — Pe poeta
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
De vină, oricum, sunt românii: în primul rând regimul comunist care a făcut ce știm cu toții că a făcut, dar și cel postcomunist, care nu se sinchisește de cultură. De vină e și Uniunea Scriitorilor din România, care n-a catadicsit să protesteze pe lângă editorii dicționarului. Trebuie să mă indignez eu, care, câtuși de puțin, măcar după nume, care înseamnă ce înseamnă, dacă nu și după cărțile scrise, sunt francez. Noroc cu Alexandra Laignel-Lavastine... După cartea ei, care a stârnit tot
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o dată sau de două ori pe an: primăvara și toamna. În orice caz, nu iarna, pentru că nu mai suport frigul, sunt prea bătrân ca să mă readaptez. La drept vorbind, nici nu prea mă adresez scriitorilor care, știu foarte bine, nu catadicsesc să mă citească, pârțâie din buze și întorc foaia. Scriu pentru cititorii din România, pentru cititorii Cotidianului, ziarul care mi-a făcut cinstea să-mi ofere o rubrică săptămânală. — Bine, bine, știu eu toate chestiile astea. Dar când urezi scriitorilor
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
îndoind-o și dezdoind-o - aceeași clamă. Petru și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scriitori”, o dovadă în plus că ei nu-i respectă decît pe autorii cu funcții administrative, de pe urma cărora ar putea, eventual, să profite publicistic sau editorial. În privința asta, modelele lor sînt sînt Genoiu și Costin, care, de asemenea, n-au catadicsit să vină. Mai greu de explicat mi s-a părut absența unor profesori obișnuiți ai acestui gen de activități, fapt care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva „publicul” îl ocolește pe scriitorul ieșean pentru că asupra lui planează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]