847 matches
-
cardiacă, infecțiile urinare etc.) interferează cu diagnosticul MA, ceea ce ar putea explica aparenta discordanță între prevalența relativ mare a MA (asemănătoare cu cea din T1DM) și prevalența leziunilor renale caracteristice BDR, care este mult mai redusă, nedepășind 8% în populațiile caucaziene [200]. MA ca factor de risc cardio-vascular Este semnificativ că, din punct de vedere epidemiologic, s-a demonstrat că MA asociată cu T2DM aduce un exces de risc pentru morbiditatea și mortalitatea cardio-vasculară [156] (mai important decât în T1DM), pe când
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
datele privitoare la asocierea dintre MA și IRC sunt relativ contradictorii. Un studiu recent [199] a evaluat valoarea MA ca marker de prognostic și relațiile dintre aceasta și factorii de risc cunoscuți, pe un lot de 416 pacienți de origine caucaziană cu T2DM. Parametrii clinici determinați la începutul perioadei de urmărire și corelația lor cu prezența MA sunt prezentate în Tab.II-2. Din analiza acestora reiese că prezența MA este corelabilă numai cu valorile glicemiei și ale creatininemiei. Analiza mortalității după
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
mortalitatea cardiovasculara pe termen lung, excesul de risc fiind detectabil peste valoarea REA de 10,6 μg/min (RR=1,7). Un alt studiu prospectiv pe durata a 9 ani [67], pe un lot de pacienti cu T2DM de origine caucaziană a arătat că 68% dintre decese au fost de cauză cardiovasculară. Factorii predictori de mortalitate la debutul studiului (baseline) au fost: HbA1c crescută, LDL-colesterolul crescut, HDL-colesterolul scăzut, nivelurile crescute ale AGL și prezența MA. Dintre pacienții care au decedat în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dovedit a fi semnificativ asociate cu MA în majoritatea studiilor finalizate în ultimii 10 ani. 2.2. Asocierea dintre MA, sindromul dismetabolic și morbi-mortalitatea cardio-vasculară. Un studiu recent [93] a evaluat prevalența sindromului X, conform criteriilor OMS, într-o populație caucaziană formată din familii ale pacienților cu T2DM; rezultatele au demonstrat existența acestuia la membrii familiilor, astfel: 10%, pentru subiecții cu toleranță normală la glucoză; aproximativ 50%, pentru pacienții cu scădere a toleranței la glucoză și 80%, pentru pacienții cu T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
sunt dificil de interpretat în general, deoarece sunt foarte variabile pentru diferite grupuri etnice; de exemplu, în SUA incidența și prevalența T2DM la populațiile minoritare (latino-americani, americani nativi etc) sunt de până la șase ori mai mari față de populația de origine caucaziană [30]. În aceeași proporție, frecvența BDR și a IRCT este mai mare la aceste grupuri etnice. Pe de altă parte, chiar evaluarea prevalenței T2DM este pasibilă de o mare marjă de eroare, în sensul subestimării (apreciată la 35-45%), din cauze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
la bărbați), respectiv de 4 ori (la femei) mai mare comparativ cu populația americană de origine europeană [68]. De asemenea, populația mexicano-americană are un risc relativ (RR) de 3,62 ori mai mare de a dezvolta proteinurie comparativ cu populația caucaziană. Același lucru este valabil pentru comunitățile formate din populații de origine indi-asiatică care trăiesc în diferite țări europene. Într-un studiu recent [12] s-au constatat mari discrepanțe în ce privește prevalența albuminuriei la pacienții cu T2DM între diferite centre: 22,4
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
Totodată, deoarece cutia craniană poate fi modificată în unele tulburări de creștere însoțite de dismorfism, e uneori importantă evaluarea perimetrului cranian și compararea sa cu populația generală . în planșele 19-24 de la finalul cărții sunt evidențiate curbele de creștere ale copiilor caucazieni americani, efectuate de National Center for Health Statistics (NCHS) în anul 2000. a. Percentil vs deviație standard Curbele de creștere inițiale (încă utilizate) compară taliile individuale de la un moment dat ale copiilor cu percentilele 5, 10, 25, 50, 75, 90
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Center for Health Statistics (NCHS) în anul 2000. a. Percentil vs deviație standard Curbele de creștere inițiale (încă utilizate) compară taliile individuale de la un moment dat ale copiilor cu percentilele 5, 10, 25, 50, 75, 90 și 95 ale copiilor caucazieni sănătoși (de exemplu, cu copiii caucazieni americani curbele din 1977 ale NCHS). Aceste curbe sunt însă puțin informative în privința copiilor mai mici de percentilul 5 sau mai înalți de percentilul 95, printre care se află majoritatea copiilor cu tulburări organice
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
anul 2000. a. Percentil vs deviație standard Curbele de creștere inițiale (încă utilizate) compară taliile individuale de la un moment dat ale copiilor cu percentilele 5, 10, 25, 50, 75, 90 și 95 ale copiilor caucazieni sănătoși (de exemplu, cu copiii caucazieni americani curbele din 1977 ale NCHS). Aceste curbe sunt însă puțin informative în privința copiilor mai mici de percentilul 5 sau mai înalți de percentilul 95, printre care se află majoritatea copiilor cu tulburări organice de creștere. De aceea, este preferabil
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
1977, alcătuite prin calcularea deviației standard după formula obișnuită. O deviație standard poate fi aproximată și în funcție de talia corespunzătoare percentilelor, ea corespunzând percentilului 15,9 (adică 50 34,1) vezi planșa 16. Curbele de creștere exprimate în percentile pentru copii caucazieni (www.cdc.gov/ growthcharts), modificate în funcție de deviația standard la diverse vârste, sunt evidențiate în figurile 15 și 16. Se recomandă însă doar utilizarea lor orientativă. Pentru a exemplifica utilizarea curbei de creștere în DS și a SDS, să reluăm cazul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
care un rol important joacă intervenția hormonilor sexoizi asupra creșterii și momentul instalării pubertății . Dacă substratul genetic diferă între două populații, curbele de creștere corespunzătoare dezvoltării normale vor fi și ele diferite. Există astfel o ușoară diferență interrasială (între rasa caucaziană, africană și asiatică) . Diferențele devin cu atât mai nete cu cât ne referim la subpopulații caracterizate prin puritate genetică (adică nesupuse fenomenelor de încrucișare genetică). Un exemplu clasic este diferența majoră de talie dintre pigmei, care au un deficit genetic
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
localizare teritorială, atunci curbele de creștere vor fi sensibil superpozabile . Chiar și în acest caz, există totuși diferențe minore ale curbei de creștere de la o țară la alta, chiar dacă, de exemplu, în Europa, majoritatea populațiilor țărilor constituente sunt de sorginte caucaziană. Din acest motiv, există curbe de creștere calculate pentru fiecare țară europeană în parte. Este în același timp posibil ca diferențele minore dintre curbele de creștere evaluate pentru diverse țări să fie cauzate mai curând de diferențele tehnice de alcătuire
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
oricare dintre curbele de creștere calculate pe o populație cu fond genetic comun, fără a exista diferențe majore de evaluare. Un copil cu o talie corespunzătoare percentilului 97, 50 sau 3 pe curba de creștere a populației americane de rasă caucaziană va avea o evaluare a taliei corespunzătoare unor percentile foarte apropiate dacă se utilizează o curbă de creștere specifică țării lui . Există boli genetice care sunt însoțite de talie mică (sindroamele Turner, Noonan, Down, Prader Willi, acondroplazia) sau înaltă (sindromul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
vârstei osoase poate fi efectuată utilizând programul on-line pe baza stadializării Tanner-Whitehouse. Deși utilizarea atlasului Greulich și Pyle e considerată a fi standardul de aur în evaluarea vârstei osoase, acest atlas a fost realizat prin studierea copiilor americani de rasă caucaziană. Este posibil să existe variații ale normalului maturării osoase în funcție de repartiția geografică a populațiilor; în plus, cu siguranță există și variații interetnice. Nu trebuie uitat nici faptul că standardele Greulich și Pyle, la fel ca standardele Tanner-Whitehouse au fost elaborate
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
lor . Anumite populații omogene sub aspect genetic pot avea o talie medie ușor diferită de a altor populații cu altă moștenire genetică. De exemplu, în Europa olandezii sunt în medie mai înalți decât portughezii, chiar dacă ambele populații sunt de rasă caucaziană . Americanii de culoare de origine africană proveniți din tribul Tutsi au o talie medie de aproape 190 cm, având frecvent talii care depășesc 2 m , în timp ce pigmeii reprezintă o populație cu o talie comparabilă cu a nanicilor hipofizari (vezi mai
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
caz de neutropenie neonatală izoimună. În gena receptorului FcGRIII de pe neutrofile a fost descris un polimorfism genetic. Au fost descrise două alele la locusul NA, desemnate NA1 și NA2, cu o frecvență de 0,377 și, respectiv, 0,633, la caucazieni și de 0,651, respectiv, 0,302, la japonezi (Ohto și Matsuo, 1980), simbolul NA derivând de la neutrophil-specific antigen. 9.2.1. EFECTUL PATOLOGIC AL REMANIERELOR CROMOZOMALE ÎN CARE SUNT IMPLICATE SEGMENTE GENICE PENTRU TCR SAU FcR Rearanjamentele cromozomale de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a bolilor autoimune de structura genetică de bază a populației studiate a fost observată pentru diferite afecțiuni umane. Spre exemplu, lupusul eritematos sistemic are o incidență mult mai mare la femeile americane de origine africană și hispanică, decât la femeile caucaziene din Europa. Un alt exemplu este tiroidita Hashimoto care a fost asociată cu HLA clasa I (A2, B16, B35, B46, B51, B54, C3) și clasă II (DR2, DR9, DR53, DQ4) la asiatici și cu HLA clasa II (ex. DR3, DR4
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
C3) și clasă II (DR2, DR9, DR53, DQ4) la asiatici și cu HLA clasa II (ex. DR3, DR4, DR5, DQA1*0301, DQB1*0201, DQB1*0301) dar nu și cu HLA-DP sau genele HLA clasa I (HLA-A, HLA-B, HLA-C) la caucazieni. Aceste rezultate aparent discordante pot fi explicate prin diferențele interpopulaționale ale distribuției alelelor/variantelor markerilor studiați. Diferențele interpopulaționale influențează mai ales rezultatele studiilor bazate pe compararea distribuției markerilor în loturile de pacienți și control (studii de asociere). Valorile calculate pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Încercare de sinteză a clasificărilor tipologice 165 4.3.1. Criterii fono-prozodice Din perspectiva fonetica limbile pot fi predominant vocalice (de pildă hawaiana, ca și alte limbi polineziene, are 10 vocale și 8 consoane) sau limbi predominant consonantice (că limbile caucaziene, unele cu 60-70 de consoane). Armonia vocalica este caracteristică limbilor aglutinante, concretizîndu-se în iterări vocalice în silabe succesive. În turcă sau în maghiară vocală din afixul de plural al substantivelor se schimbă (-er vs. -ar și -ak vs. -ek) în funcție de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Altfel spus, în construcția ergativă subiectul unui verb intranzitiv se marchează printr-un caz special, ergativul, în timp ce cazul obiectului direct este același că cel al subiectului cu verbe intranzitive. În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildă, în limbile caucaziene). Fiecare dintre cele șase trăsături poate apărea și în alte familii de limbi, dar toate laolaltă apar numai în limbile indo-europene; o limbă nu poate fi numită indo-europeană, oricîte asemănări lexicale ar prezenta, daca nu are toate cele șase trăsături
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
șase trăsături) între ce familii lingvistice se aflau situate, în trecut, limbile care "au devenit" indo-europene. Trubetzkoy constată că, de pildă, trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după care nu există nici un fel de dovezi că limbile indo-europene ar fi mai recente decît celelalte grupuri de limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de multe ori era sacrificata la moartea acestuia. Ipoteza Kurgan se bazează și pe constatarea antropologilor că riturile de înmormîntare sînt extrem de conservatoare, transmițînd anumite norme și obiceiuri peste secole și chiar peste milenii. Acești proto-indo-europeni au interferat cu popoarele caucaziene (de la care au preluat tehnică procesării bronzului) și cu cele uraliene, de la care au preluat tehnică domesticirii calului. Unele date lingvistice confirmă ipoteza Gimbutas: în arealul cuprins între Scandinavia la nord, Marea Neagră la sud, munții Urali la est și fluviul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]