995 matches
-
hipnogeneratorul câte cinci minute la fiecare două ore. - O toleranță cam redusă, zice McCann. Porția mea de somn era de trei minute la fiece jumătate de oră. - Dar te-ai supus, nu-i așa? Îl întreba Grosvenor, pe un ton caustic. - Dar dumneata, ce-ai făcut? - N-am făcut nimic, răspunse Grosvenor, zâmbind. Am fost condiționat prin diferite metode, până când am ajuns să pot dormi buștean opt ore în șir, fără ca aparatul să se oprească. - Opt ore în șir?! exclamă geologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se mișcau încet. ― Trebuie să-ți construiești o personalitate, draga mea, pentru ca ei să nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e imperios ne-ce-sar! Vei proceda, în general, contrar obiceiurilor tale. Deci dură, intransigentă și cu vocabularul doldora de expresiile acelea îngrozitoare. Se privi în oglindă netezindu-și sprâncenele. ― Te simți în stare să-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
suportat să fiu în inferioritate față de o femeie. Așa s-a făcut că Laura era pentru mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-o miros. Cu bătrânii, ea se arăta de obicei caustică, îi lua peste picior când se întreceau cu gluma și o ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: "Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza". Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingîndu-i fără voie pe clevetitori să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
una din acele femei care, deși nu sunt frumoase În adolescență sau atrăgătoare În tinerețe, pot totuși să arate destul de bine la maturitate, dacă rezistă până atunci. Din nefericire, Asya nu fusese dăruită cu nici un dram de credință. Era prea caustică pentru a avea Încredere În trecerea timpului. Pe dinăuntru era o flacără vie, fără cea mai mică Încredere În justețea ordinii divine. Și În privința asta semăna mult cu nimeni altcineva decât mama ei. Având un asemenea caracter și aflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce consecințe negative asupra lucrării odată terminate. Marta căută și găsi cartea, scria că pentru pregătirea barbotinei nu ajunge să dizolvi lutul în apă, trebuie folosiți dizolvanți, silicat de sodiu sau carbonat de sodiu, sau silicat de potasiu și sodă caustică, dacă n-ar fi atât de periculoasă, ceramica e arta în care e într-adevăr imposibil să separi chimia de efectele ei fizice și dinamice, însă ce nu spune cartea e ce se va întâmpla cu păpușile mele dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suportat să fiu în inferioritate față de o femeie. Așa s-a făcut că Laura era pentru mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-o miros. Cu bătrânii, ea se arăta de obicei caustică, îi lua peste picior când se întreceau cu gluma și o ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: „Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza”. Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingându-i fără voie pe clevetitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cam prea aproape de al lui Fran. — Somon rece fiert cu maioneză. — Mai exact, somon rece fiert cumpărat de-a gata de la magazinul de delicatese, la un preț exorbitant, care nu ți-a solicitat în nici un fel talentul culinar? întrebă Simon caustic. Uneori se întreba ce făcea nevastă-sa toată ziua. — Vrei să rămâi la cină? o întrebă Henrietta, ignorându-l. Avem munți de somon rece, pentru care plătește Simon. Fran își dori să fi putut rămâne. Nu mâncase mai nimic toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Iosef Netzler), mort cu arma în mînă, pe front, în 1916. Modelele interne ale tinerilor poeți estetizanți erau - pe lîngă „precursorul” Macedonski - Arghezi și Minulescu; la nici doi ani de la apariția Insulei, între cei din urmă apar însă tensiuni: ironizînd caustic noul epigonism al minulescienilor, Arghezi denunță, cu ocazia apariției volumului De vorbă cu mine însumi... (1914), „caragialismul” retoric al lui Minulescu („E ca un plisc Farfuride răzbit în simbolism” - v. „De vorbă cu mine însumi” de I. Minulescu, în Scrieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia difuzării unui scurt documentar filmat În primăvara lui 1959, foarte caustic, despre Salut les copains și nașterea fenomenului yéyé. Filmul de ficțiune nu-l interesa Însă, era clar, și refuză În două rânduri să colaboreze cu Godard. În aceeași perioadă, Janine Începu să-i frecventeze pe americanii În trecere pe Coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
într-o cămară, înconjurată de cutii de cereale. — Sunt... în casa cuiva. Departe de Londra. — Și ce-ai de gând să faci ? — Nu știu. Mă frec pe față. Trebuie să... mă liniștesc. Să-mi găsesc o slujbă. O slujbă, spune caustic. Crezi că există vreo firmă de top de avocatură care o să te bage în seamă în momentul ăsta ? Tonul ei mă face să tresar. — Nu... știu. Mamă, tocmai am aflat că am fost concediată. Nu pot pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicînd cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sau patru generații de absolvenți. Mai mult, tinerii erau nebuni după el. Nu se limitau să‑i ingurgiteze doctrinele și interpretările, ci Îi imitau și comportamentul, ba chiar se străduiau să meargă și să vorbească În felul lui - liber, sălbatic, caustic, - Încercând să fie pe cât de sclipitori reușeau să pară. Cei foarte tineri - dacă le dădea mâna să plătească prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își comandau cămășile pe Jermyn Street la Turnbull and Funder („Pupăr În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
exemple ilustre, fie și pentru că Plutarh, Boswell și Aubrey au fost considerabil mai binevoitori cu cei pe care i-au evocat; Boswell l-a evocat pe prietenul său Johnson cu multă căldură; Aubrey, de exemplu, deși vizibil Înzestrat cu spirit caustic (wit), se mulțumea să citeze admirativ vorbele de duh ale eroilor săi, nu-i sacrifica de dragul unui calambur; referința la articolul marelui Thomas Babington Macaulay despre Boswell pentru Encyclopaedia Britannica e Întrucâtva mai pertinentă, deoarece, ca multiplă mise en abyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
altă culoare decât verde. Hugo și-a frecat ochii obosiți. —E ridicol! Neil s-a încruntat. Fine, eu nu-ți cer părerea. Eu îți cer să le găsești o casă. —Sigur, Neil, a răspuns Hugo grăbit. Își amintise că opiniile caustice și sentimentele personale erau un lux pe care nu și-l mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
succes un inel deosebit de mare și de gros, a izbucnit din nou în aplauze, Hugo și-a alungat grijile și a început să bată din palme și să-și ovaționeze fiul cu frenezie. —Ce imagine emoționantă, a observat cineva foarte caustic din pragul ușii. —Amanda. Cum dracu’... —Am intrat? Femeia a băgat mâna în buzunarul hainei din piele neagră strălucitoare și a agitat metalul zornăitor. — Încă mai am cheile. În timp ce Amanda înainta în cameră pe tocurile ei înalte, Theo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Si fetiță? - Au grijă de ea ai ei. Acum își caută bărbat. Pe internet. - Da? Nu-i mai ușor prin Brașov? Nu or fi toți însurați pe-acolo... - Nici nu o știu toți pe Miruna. Știu, știu, iti cunosc comentariile caustice. Vrea și ea să fie fericită. - Nimic rău în asta. Atunci de ce a divorțat? Parcă îl iubea... - El a lăsat-o. - Aha... - Nici un „aha” O proastă, vina ei. Am beștelit-o de numai, dar nu se mai poate repara nimic
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
din nordul țării. Și eu și elena eram fascinați de acest om care ne citise poemele și ne considera ca fiind „talente confir mate”. Cred însă că elena era ușor îndrăgostită de marele critic literar, iar el îi aprecia spiritul caustic și extrem de vioi. nu eram pentru prima dată în acea redacție unde Laurențiu Ulici trona la un imens birou, între teancuri de poeme primite de la poeți din toată țara și teancuri de cărți primite de la diverse edituri. „Veniți cu mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BĂNULESCU Cred c-o deranjează pe entitatea care încearcă să ia legătura cu mine, defecțiunile malefice care a intervenit de la lift. - L-ai spălat cu apă de la robinet, să-i dispară amprenta de energie străină? - Spălat. Țesălat. Dezinfectat cu sodă caustică! Împroșcat cu apa sfințită de la un pămăduf de busuioc... Dar tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mișcări, dar iute în gândire și prompt în replică. Adesea purta pe chip o ironie fină, de om care a văzut multe, ironie care se putea naște dintr-un gând șăgalnic, binevoitor, sau, dimpotrivă, pregătea o șarjă ascuțită și caustică. Fumase mult în tinerețe, mai ales țigări tari, fără filtru, cărora le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit, afișând o eleganță sobră, rafinată, fiindu-i străină orice stridență. Emana un aer aristocratic, de intelectual rasat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în epoca dintre cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un păcat de „facilitate” și „lene”. Departe de a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
număr porți la încălțăminte? . - Patruzeci, zise Ioanide. . - E imposibil, frate-meu poartă patruzeci și trei. - Este știut că oamenii blânzi și sentimentali au labapiciorului mare. Doctorul însuși poate să explice. Probabil sunt demineralizați, de unde o sporire a suprafețelor osoase. Indivizii caustici au oasele mici. Erminia asculta incredulă această teorie, apoi venea cu o coală de hârtie desfăcută și cu un creion. . - Pune piciorul aici! . - Ce vrei să faci? Ai căzut la practici magice? . - Nu te mișca! Cu creionul, Erminia, îngenunchind, descria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]