4,021 matches
-
române. Linia de producție a fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
militare înalte la Școala de Război din București (1928) și apoi la Școala Superioară de Război din Paris (1930). Este numit ca profesor de istorie militară la Școala de Război din București (1937-1939); șef de stat major al Diviziei 2 Cavalerie (1939-1941), șef de stat major al Corpului de Cavalerie, apoi comandant al Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria”. Este avansat la gradul de general. După cel de-al doilea război mondial, pentru o scrută perioadă (25 august - 20 septembrie 1944), generalul
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
și apoi la Școala Superioară de Război din Paris (1930). Este numit ca profesor de istorie militară la Școala de Război din București (1937-1939); șef de stat major al Diviziei 2 Cavalerie (1939-1941), șef de stat major al Corpului de Cavalerie, apoi comandant al Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria”. Este avansat la gradul de general. După cel de-al doilea război mondial, pentru o scrută perioadă (25 august - 20 septembrie 1944), generalul Siminel îndeplinește funcția de director general al Serviciului Special
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
X și XI Mecanizate de Infanterie, care la vremea respectivă formau o parte a Eurocorps. După demararea producției tancului Leopard 2E și echiparea celor două brigăzi mecanizate de infanterie cu acest model, tancurile Leopard 2A4 au fost transferate Regimentului de Cavalerie Blindat "Alcántara", cu garnizoana la Melilla. Tancul spaniol Leopard 2E are la bază modelul Leopard 2A6, și include blindajul suplimentar ascuțit al variantei Leopard 2A5 la turelă. Acest blindaj suplimentar maximizează grosimea blindajului pe care un proiectil perforant subcalibru, stabilizat
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
planificată a se încheia până în 2007. Drept consecință, producția tancului Leopard 2E a fost extinsă până în anul 2008. Leopard 2E a înlocuit tancul Leopard 2A4 în unitățile mecanizate spaniole, care la rândul lor au înlocuit tancurile M60 din unitățile de cavalerie. Ambele versiuni ale tancului Leopard 2 sunt prevăzute a fi menținute în uz până în 2025. În ceea ce privește scara industrială, producția și dezvoltarea tancului Leopard 2E reprezintă suma de 2,6 milioane de ore de muncă, inclusiv în Germania. Tancul este unul
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
a fost o luptă purtată între luptători din triburile sioux de partea amerindienilor împotriva "Regimentului 7 Cavalerie" a Armatei SUA. Bătălia, care a avut loc în zilele de 25 și 26 iunie 1876 lângă râul Little Bighorn în Montana a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul "Marelui război cu tribul sioux din 1876". Lupta s-a sfârșit
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul "Marelui război cu tribul sioux din 1876". Lupta s-a sfârșit prin victoria zdrobitoare a indienilor, conduși de mari căpetenii ca Gall și Crazy Horse, inspirați de Sitting Bull (Tȟatȟáŋka Íyotake). Regimentului 7 Cavalerie, incluzând Batalionul Custer, o forță condusă de George A. Custer au suferit o înfrângere gravă. Cinci companii ale regimentului au fost anihilate, Custer a fost ucis, împreună cu doi frați ai lui și un cumnat. Pierderile americanilor, incluzându-i pe cercetași
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
210 soldați, iar cel de al treilea de căpitanul Frederick Benteen care s-a îndreptat spre sud-vest. Custer s-a confruntat cu forța reală a indienilor doar atunci, când Reno a pornit asaltul. Cei 600 de soldați al Regimentului 7 Cavalerie au văzut șocați, că sunt în fața a peste 2.000 războinici lakota și cheyenne. Cu toate că atacul americanilor i-a surprins pe indieni, ca urmare a reacției lor rapide, au trecut imediat la contraatac și au înconjurat trupele lui Reno. Cu toate că
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
și-a adus forțele în fața austriecilor. Pe 7 octombrie, comandantul austriac, generalul Mack, a aflat că Napoleon plănuia să mărșăluiască în jurul flancului său drept pentru a-i amenința liniile de aprovizionare și a-l separa de armata rusă de sub Kutuzov. Cavaleria lui Napoleon, comandată de Murat, a realizat recunoașterea terenului, a desenat planuri detaliate ale drumurilor și a acoperit înaintarea armatei. Cavaleria din avangardă a făcut de asemenea manevre de-a lungul munților Pădurea Neagră. Între timp, forțele principale franceze au
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
flancului său drept pentru a-i amenința liniile de aprovizionare și a-l separa de armata rusă de sub Kutuzov. Cavaleria lui Napoleon, comandată de Murat, a realizat recunoașterea terenului, a desenat planuri detaliate ale drumurilor și a acoperit înaintarea armatei. Cavaleria din avangardă a făcut de asemenea manevre de-a lungul munților Pădurea Neagră. Între timp, forțele principale franceze au invadat interiorul Germaniei și apoi s-au îndreptat înspre sud-est, o mișcare ce trebuia să-l izoleze pe Mack și să
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
cele 37 de Seime din 1674-1696, doar 12 au reușit să adopte orice legislație. Ultimul triumf al Comunității a avut loc în 1683, când regele Ioan al III-lea Sobieski a condus turcii în afara porților Vienei cu o taxă de cavalerie grea. Rolul important al Poloniei în sprijinirea alianței Europei de a-i împinge pe otomani înapoi, a fost recompensat cu unele teritorii în Podolia, prin Tratatul de la Karlowitz (1699). Acest succes parțial a făcut prea puțin pentru a masca slăbiciunea
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
să locuiască la proprietățile sale de la țară, unde vâna sau se ocupa cu administrarea uriașei sale averi. Marle duce Nicolai a fost un naționalist panslavist, dar nu unul dintre cei mai înrăiți. În 1895, a fost numit inspector general al cavaleriei, post pe care l-a păstrat pentru următorii 10 ani. Perioada cât a fost la comanda cavaleriei este una caracterizată de reformele în instruirea militarilor, în reorganizarea școlilor de cavalerie și în reorganizarea rezervelor cavaleriei. Nu a primit nicio funcție de
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Marle duce Nicolai a fost un naționalist panslavist, dar nu unul dintre cei mai înrăiți. În 1895, a fost numit inspector general al cavaleriei, post pe care l-a păstrat pentru următorii 10 ani. Perioada cât a fost la comanda cavaleriei este una caracterizată de reformele în instruirea militarilor, în reorganizarea școlilor de cavalerie și în reorganizarea rezervelor cavaleriei. Nu a primit nicio funcție de comandă în timpul războiului ruso-japonez, poate pentru că țarul nu a dorit să pericliteze prestigiul familiei Romanov, sau poate
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
mai înrăiți. În 1895, a fost numit inspector general al cavaleriei, post pe care l-a păstrat pentru următorii 10 ani. Perioada cât a fost la comanda cavaleriei este una caracterizată de reformele în instruirea militarilor, în reorganizarea școlilor de cavalerie și în reorganizarea rezervelor cavaleriei. Nu a primit nicio funcție de comandă în timpul războiului ruso-japonez, poate pentru că țarul nu a dorit să pericliteze prestigiul familiei Romanov, sau poate pentru că dorea un general loial în capitală, care să fie capabil să controleze
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
fost numit inspector general al cavaleriei, post pe care l-a păstrat pentru următorii 10 ani. Perioada cât a fost la comanda cavaleriei este una caracterizată de reformele în instruirea militarilor, în reorganizarea școlilor de cavalerie și în reorganizarea rezervelor cavaleriei. Nu a primit nicio funcție de comandă în timpul războiului ruso-japonez, poate pentru că țarul nu a dorit să pericliteze prestigiul familiei Romanov, sau poate pentru că dorea un general loial în capitală, care să fie capabil să controleze eventualele tulburări. Nicolai a fost
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
par a fi scrise pentru a fi cântate împreună. Sunt greu de precizat motivele pentru care sunt asociate aceste piese, dar este un fapt, că piesele în cauză par a fi destinate una, celeilalte. Sunt celebre tandemurile formate de operele Cavaleria rusticană de Mascagni și Paiațe de Leoncavallo, Poemul pentru vioară de Chausson și Tzigane de Ravel, sau Dansurile pentru harpă și orchestră de Debussy și Introducere și Allegro de Ravel. În ceea ce privește cele două lucrări pentru harpă, Dansurile lui Debussy și
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
ciobănesc german, născut la 4 iunie 2009 și decedat la 9 septembrie 2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că ciobănescul german „a fost dresat să descopere substanțele explozive și grație calităților sale, multe mine și bombe artizanale n-au mai secerat
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
de pictură, care pictau scene de luptă, principalul său subiect gravitând în jurul a ceea ce a fost de mare interes pentru polonezi în vremea sa, ocupația militară a țării. El a fost autorul a peste o duzină de picturi panoramice ilustrând cavaleria poloneză în luptă și în acțiuni militare împotriva cotropitorilor străini. Kossak a produs, de asemenea, o serie de portrete în ulei pentru familii poloneze nobile, inclusiv familiile Fredro, Gniewosz, Tyszkiewicz, Lipski și Morstin. Scenele rustice și pastorale includ târguri de
Juliusz Kossak () [Corola-website/Science/329148_a_330477]