1,171 matches
-
cârciumă. -Așa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Mărine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
nu este absolut necesară. • Mormintele trebuie îngrijite de rudele defunctului și ale decedatului în permanență (nu numai la anumite zile de pomenire a morților). În legătură cu aceasta, sa luăm aminte că unii creștini se silesc a face din morminte adevărate case, cavouri ori palate luxoase. Se cheltuiesc bani mulți pentru marmură, pentru feronerie și grilaje de lux, dar se uită milostenia care trebuie să fie grija de căpătâi pentru cei ce dorm sub greutatea lespezilor lustruite, sub povara lanțurilor nichelate, încorsetați în
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
dorul... Într-o zi însă... - Băi, rurale! Ce cauți? Te-ai plictisit? Stai să vezi cum va fi peste o mie de ani, că așa ești programat. Costel, auzindu-l, tresări de bucurie în timp ce acela scârțâia ca o ușă de cavou, semn că se distra de minune... - Frate, scapă-mă dă nemurire că dă boala-n mine dă perfect ce sunt! Vreau și eu să mă mai tăvălesc prin șanțuri, să mai borăsc la garduri, să mai pun de o bătaie
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă va strivi, Cât simt durerea, exist, În risc. Dar nu voi cere-ndurare nicicând, Nu-i place Domnului Omul plângând și nici iubitei, de-aceea-ndur
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă va strivi, Cât simt durerea, exist, În risc. Dar nu voi cere-ndurare nicicând, Nu-i place Domnului Omul plângând și nici iubitei, de-aceea-ndur
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > AL FLORIN ȚENE - CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Nea Jerdea, cum i se spunea prin sat, poreclă la care nu prea răspundea, nici el nu știa de unde vine, după ce hărăni
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
chirpiciul pe care îl uscam la soare în șanțul de pe marginea uliței. Umăr la umăr cu biata mea fomeie, după o lună de uscat, am început să zidim această căscioară. Fără ea, să mă ierte Dumnezeu!, acum parcă e un cavou. Un copil am avut, că s-a îmbolnăvit muierea, așa pot să spun, e ... ca și cum nu l-aș avea. A plecat peste mări și țări. Nu-și aduce aminte de mine. Nu-și amintește nici de mă-sa. Ce să
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
du-te și mai ia alta pentru tine. Ionel, cu forțe proaspete a început că facă o cărare către fereastra, unde știa el că este, a camerei din față... Al Florin ȚENE Cluj-Napoca decembrie 2012 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 745, Anul III, 14 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
desăvârșit al artei miraculoase de a șlefui de data aceasta nu geometria îngustă și fără luciu a pietrei, ci pe aceea necuprinsă a sufletului omenesc. Doi ani mai târziu, pe 29 noiembrie 1926, rămășițele compozitorului italian au fost așezate în cavoul vilei de la Torre del Lago. La finalul ceremoniei, pe sicriul acestuia, vibra, cu un vaiet mut de tristețe (dar auzit numai de o singură persoană prezentă la adunare), un buchet de orhidee așezat acolo de mâna celei care, la rândul
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
împrăștie în jurul său nu chietudine, ci răceală, foarte multă răceală. Așa simți când te afli în Cimitirul Bellu lângă cripta de marmură albă a HARICLEII DARCLÉE. Dacă la Tore del Lago, în Italia, fotografia ei este așezată pe pianina din cavoul compozitorului GIACOMO PUCCINI alături de pozele lui Enrico Caruso, Arturo Toscanini, Petro Mascagni, Rosina Storchio, Victorien Sardou ș.a., interpretei lui Saffo (Pacini), a Santuzzei, Luisei și Iris (Mascagni), a Odaleei (Gomez), a lui Wally (Catalani), a Notinei, Lindei de Chamonix și
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
de piatră rămâne un mister. În ciuda a tot felul de povești. Pământene. Prima dintre ele fiind cea a celebrului istoric Herodot. Nici una nu se susține, însă, pentru Marea Piramidă. Doar pentru copiile ulterioare, care au căpătat, de altfel, destinația de cavou. Ceea ce la Marea Piramidă nu se confirmă! Mortarul folosit este de origine necunoscută, Deși compoziția sa chimică este cunoscută, nu poate fi reprodusă. Este un tip de mortar mai puternic decât piatra, acesta fiind unul dintre motivele pentru care piramida
TABLETA DE WEEKEND (100+6): ÎNCEPUTUL ÎNCEPUTULUI ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377829_a_379158]
-
dorit mai mute iubiri. Chiar dacă se rezuma la o simplă privire, la o dorință ne exprimată, sau la un simplu vis într-o seară de toamnă. Tot vrea, mereu vrea ! Lupta aceasta cu sine a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase. Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
puțin să vadă lumea cea de dincolo în care el credea în mod nețărmurit. Nu va sta mult și va reveni mult mai bun de-acolo. Sicriul lui e gol și fără de vreun trup răcit în el risipit într-un cavou rănit degeaba. A vorbit cu Iancu și cu al lui drapel se va întoarce purtând la el mândru podoaba. Cei mici, cei slabi, trădătorii țării noastre vor da în frigurile mlaștinii fricii de adversitate când tribunul va arunca spre ei
VADIM CORNELIU N-A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372607_a_373936]
-
zonă mirifică! La ridicarea sfintei biserici se aduseră motocompresoare și picamere cu care ajustară anumite denivelări mai pronunțate și încastrară armătura și betonul în stâncă. Undeva în interiorul bisericuței, într-un fel de cavernă naturală, săpară în munte un fel de cavou unde așezară sfântul și deasupra puseră un geam. Echipa de meseriași ridică biserica în câteva luni. La sfârșitul verii o echipă de pictori realiză, în limita spațiului, câteva picturi cu sfinți direct pe piatră și pe tencuială. Catapeteasma și iconostasul
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
că nu voi mai trăi Acel fior din prima zi Și nu o să pot fi La fel de eu, cum tu mai știi.. Pierzîndu-mi firea, Uitîndu-mă pe mine, Aș vrea să mai iubesc Cum te-am iubit pe tine. Ecou La sol... cavou Mă strâng în file de dor Tremur... sunt ecou Strig o durere și mă trece fior Văd la sol cavou Unde trupuri mor Și suflete urcă Pe scări de decor Urcă suflete de la sol Spre mine se cobor Răsună-n
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
știi.. Pierzîndu-mi firea, Uitîndu-mă pe mine, Aș vrea să mai iubesc Cum te-am iubit pe tine. Ecou La sol... cavou Mă strâng în file de dor Tremur... sunt ecou Strig o durere și mă trece fior Văd la sol cavou Unde trupuri mor Și suflete urcă Pe scări de decor Urcă suflete de la sol Spre mine se cobor Răsună-n mine viitorul Ce pentru mulți dintre oameni Nu mai vine Doar stropi și glod Rece și nor Soare nu vine
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
câteva lacrimi, de ”ochii lumii”... parcă le și aud! Să nu ceri celui ce nu are... ( mintea cea din urmă). Cum intri pe poarta cimitirului, ( acolo unde se află capela), în partea stângă a aleii principale sunt aliniate mai multe cavouri; unele mai arătoase ca altele..., cei încă ”vii” fălindu-se cu aceste ”case de vacanță” , dar ce vacanță: una prelungită și ireversibilă. Undeva mai în spate, am zărit vreo patru bărbați care săpau o groapă. Un sentiment apăsător, încărcat de
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
asta? Cine a mai părăsit această lume? Bărbatul, îmbrăcat în salopetă albastră și cizme de cauciuc, s-a oprit un moment în dreptul meu, ușor mirat, ca mai apoi să-i înflorească un zâmbet pe buze: - Groapa? Urmează să fie un cavou. Îl fac pentru mine. Să fie, acolo... - Da! Chiar așa! Ce-i făcut, e bun făcut! Să fie acolo, că nu strică... și, ca ceva firesc, râsetele s-au amestecat cu tăcerea celor ce zăceau sub o cruce. Și iar
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
plasă Și-o inimă ce-n dor de moarte putrezește. Doar un pui de văduvă păianjen Își țese plasa deasă peste-al meu tablou În fapt un cinic dar și-un banal desen Cu locul lui în al uitării preacurvit cavou. Referință Bibliografică: SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit cavoul excepționalele colecții particulare. Felul în care e prezentat... documentarul dezvăluie fără tăgadă stima respectivului post t.v. pentru ignarii dictatori. Ce să crezi? O fi vorba doar de diletantismul postului sau de ceva mult mai grav: de tînjirea pioasă după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umbră Ed.Junimea 2000 • Sertarul cu emoții Ed.Junimea 2006 2)Dramaturgie 1. Hora întreruptă Casa de creeație Iași 1975 2. Volumul "Mașina de vânt" Ed.Cronica Iași 1996 ; cu piesele : Calul Verde, Regulamentul de bloc, Mașina de vânt și Cavou Bar Piese de teatru montate: • Hora întreruptă imprimată la Radio Iași ; TVR film realizat de Letiția Popa 1975 • Alegerea apelor montată de Teatrul V. I. Popa Bârlad 1974 regia Cristian Nacu • Calul verde imprimat la Radio Iași ; spectacol lectură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi și nici nu prea mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]