577 matches
-
concentrat ca plutonier T.R. și ulterior sublocotenent și locotenent de rezervă, făcându-mi datoria patriotică de apărător al țării în perioada septembrie 1939 - mai 1945. În tot acest timp nu am fost de acord cu unele măsuri draconice în stil cazon și am luat atitudine în fața unor superiori care maltratau ostașii de rând, călcând peste demnitatea lor umană, fapt pentru care de multe ori am fost trimis în misiuni riscante pentru viața mea și a ostașilor cei aveam sub comandă. Combat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în funcție de locul geografic, de timp, de cel în cauză și de alte motive obiective ori subiective. Dacă mă refer la mine, după anii primei copilării, când am trecut la școala normală, îmbrăcămintea obișnuită mi-a fost uniforma școlară sobră - aproape cazonă - pe care o purtam cu deosebită grijă și răspundere, atât în școală, cât și în afara ei. În vacanțele școlare schimbam uniforma cu o îmbrăcăminte mai modestă și mai practică, mai potrivită activităților obișnuite din cadrul gospodăriei părintești. Abia la 19 ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nemții erau avantajați, fiind acoperiți, de mașina cu mitraliera grea, deasupra, ca o capră scuipătoare de foc și moarte, pe când, rușii, cu mâinile goale. Goale, vine vorba, căci, armele ușoare, din mâinile luptătorilor, erau în inferioritate, față de capra de pe mașina cazonă, care,între timp, se mai și mișca, spre inamicii de la doi pași. Se apropia, trăgând, fără încetare, și ucigând, fără milă, din cei care-i intrau în țel. A tras, până când au mai rămas, dintr-o întreagă companie, cam tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că n-aș duce tratative cu Kent sau cu Leeth decât în măsura în care mi-ar folosi la dobândirea victoriei. Sper că înțelegi, nu-i așa? Grosvenor îl găsi pe căpitanul Leeth pe puntea de comandă. Căpitanul îl întâmpină cu o cordialitate cazonă: - Lupta asta dintre savanți ne-a pus pe noi, militarii, într-o situație penibilă. Suntem nevoiți să apărăm puntea de comandă și sala motoarelor, pentru a ne face astfel datoria față de expediția noastră. Este exclus, desigur, să-i lăsăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să fiți primul? Bătrânul puse mâna pe clanță. Observă încet fără să se uite la nimeni: ― Curios! Sânt foarte mulți ani de când nimeni nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să împărtășesc soarta celor doi. În concluzie: propun să împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două pânze, firește. Un simplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Enache Gheorghe. Cercetările erau conduse de Șșșeful Serviciului Judiciar, locotenent major GHIVIRIGĂ Vasile, în prezent colonel în retragere. În jarul și cenușa unde erau cele două cadavre, milițienii găsesc puține resturi de haine militare arse, iar mai deoparte, o batistă cazonă cu tricolorul pe margine și într-un colț scris cu creionul chimic inițialele B.V. În wc-ul din curtea casei, în urma cercetărilor găsesc un pat de pistol automat parțial carbonizat pe care se putea citi seria armei. Un milițian nou venit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fost și eu, la rândul meu, unul dintre locuitorii unei țări fără de culori, o țară ce își avea înscrisă în stemă promisiunea bogățiilor fără de sfârșit. Și totuși, undeva, departe de această țară în care fericirea te contamina cu energia ei cazonă, se afla un pământ în care mai existau culori, iar jucăriile nu se nășteau doar din mâinile dibace ale bunicilor. Atunci când locuitorii țării fără de culori își întindeau pe blocuri și în curți antenele lor, ca niște zmeie de metal, ajungeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu cel „cazon” din schița urmuziană „Emil Gayk” (Mircea Zaciu, Jurnal III, Editura Albatros, București, 1996, p. 334): „Stimate tovarășe președinte al Uniunii Scriitorilor, la întîlnirea cu Umberto Eco am declarat că fac parte din secta laică a celor care cred că literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
predilecție pentru lucruri frumoase, rafinate, dar nu știu din ce spirit de frondă folosea cu voluptate expresii vulgare și se purta În cea mai autentică manieră proletară. Când nu purta uniforma, se Îmbrăca Într-un fel care-i menținea alura cazonă. Iarna, purta un cojoc lung, care te făcea să te gândești cu groază la Siberia și să-i mulțumești lui Dumnezeu că, cel puțin, te aflai În țară, ci nu acolo. Avea o voce joasă și puternică, pe care o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tineret, de pe timpuri. După ce, transpirat, a luat loc, pe fotoliul de alături de cel al doamnei director, una, din sală, s-a ridicat În picioare și, fără să aștepte să fie Întrebată ce dorește, a și pornit-o, În pas oarecum cazon, către prezidiu. A urcat. S-a dus la Neculai. L-a sărutat. Și a rostit, Întorcându-se cu fața către asistență: fetelor - mie, gata!, mi-a bătut ceasul; ceasul măritișului, vreau să zic. Ridicându-i mâna În sus, a victorie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere discretă și ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfăite de mucegai, ies a doua zi acte-pacienți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ucidă demonstrativ un profesor, adversar al Mișcării. Crima se face asemeni omorârii lui Cezar, pentru a excita imaginația. Tot stimulat de lecturi istorice, un copil dintr-o nuvelă de Titus Popovici, Moartea lui Ipu, decapitează un curcan cu sabia. Personajele cazone ale lui A. Bacalbașa folosesc în aplicarea disciplinei militare pumnul, centironul, nuiaua. Sau, la distanță, la exercițiile de cavalerie, pietre aruncate în soldați. În caz de conflict, superiorul are totdeauna dreptate iar soldatul e pedepsit în moduri rafinate, între care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
au câini de rasă, nu le găsesc pereche de soi și astfel ajunge Pirgu, în Craii de Curtea-Veche „codoș de câini” purtând cu el „un mopsuleț carlin” ca să-i afle parteneră. Numele nu-l aflăm din păcate. Câinii din mediul cazon al povestirilor lui G. Brăescu se cheamă Glonț, Cartuș, Foc etc. Ei nu pot fi dresați mulțumitor drept „câini de război” și se dau la generalul venit în inspecție, la fel de nevricos ca demonicul călător din Bubicó. Ei, ca și toți
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a virtuozității literare, acestă parte e mult mai greu de scris și implică probabil decisiv experiența directă. Un soldat neinstruit trăit în timp de pace, ca autorul acestor rânduri de pildă, nu are cum scrie un bun roman despre viața cazonă, cu atât mai puțin despre război. Același mare război oferă subiect pentru Întunecare de Cezar Petrescu și pentru un roman memorialistic, Fata moartă de Ioan Missir, ca și pentru altele mai mărunte. Personajele sunt în general lipsite de iluzii asupra
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe primii doi să ajungă la gânduri de dezertare din motive diferite. Iar Bologa chiar o face, cu consecința fatală cunoscută. În timp de pace, armata nu e mai puțin mizeră și mai lipsesc pe deasupra măreția și farmecul încleștării. Viața cazonă e sinistră în evocările lui Bacalabașa sau Brăescu și în același timp plină de umor involuntar. Introducerea serviciului militar obligatoriu și disciplina impusă cu mijloace contondente sunt anihilante pentru soldați, mană cerească pentru gradații sadici și mărginiți sau ofițerii oligofreni
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de clișee, Petre Sălcudeanu recurge la un detectiv de modă veche, moștenit de la vechiul regim, Bunicul. Dar evident că el va colabora cu miliția populară. Între 1945 și 1989 se întinde un ocean de pace și de literatură cu personaje cazone pacifiste, literatura de acest fel fiind de cea mai slabă calitate, ca și armia română. Sătule, se vede, de o lungă inactivitate, personajele militare reale se desfășoară din plin în decembrie 1989. Literatura de inspirație militară a acelui moment memorabil
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
gaspadin", adică domn era comandirul din spatele Președinției lui Snegur. Cu caschetă rusească, cu telefon portabil la îndemână și câțiva alergători pe lângă el, care-l tot alintau și lingușeau. Când gaspadin, când "bă, m-auzi" și mai ales cu un limbaj cazon, raporta mișcarea trupelor și a mulțimii, când în limba rusă (mai mereu), când în limba română. Era foarte simpatic la vedere, zâmbitor lua măsuri de arestare (pe cei de la Televiziunea Catalan... ) neștiind cât înțeleg eu rusește. Când a ajuns Președinte
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
esență, nu există elementul material pentru fostele articole 205, 206 Cod Penal. Nu știu cine va instrumenta cazul, dar cum în județul Vaslui majoritatea judecătorilor sunt judecătoare ne adresăm astfel (în titlu). Punctual : 1. Expresia este o metaforă curentă utilizată în limbajul cazon pentru a sublinia că până la urmă un colonel are nevoie de cei cu bocanci, adică de trupă. 2. Dacă aceasta este o expresie jignitoare, atunci ce se vehiculează în presa și mass-media actuală cu pornografii, învinuiri de hoție, cu presupuneri
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
școală să îl certe efectiv ca pe un copil, iar părintele accepta această relație de inferioritate. Fiind vorba de un copil la mijloc, nimeni nu îndrăznea să se certe cu profesorul sau cu învățătoarea" (A.M.). Pedepsele aminteau cumva de regimul cazon, prin accentul pe care îl puneau pe suferința corporală, cu intenția expresă de umili vinovatul într-un mod exemplar. Inginerii și maiștrii aveau o predispoziție suplimentară de a-și trata elevii ca potențiali infractori atitudine de altfel inevitabilă într-o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
era jale ce se întâmpla [...]. Se muncea destul de mult. [Culegeam] cartofi și porumb [...], era frig [...]. Era destul de neplăcut" (L.B.). Pe măsură ce se îndepărtau de copilărie, elevii simțeau mai clar inconvenientele: "la liceu, începeam cu vreo trei săptămâni de practică agricolă. Destul de cazon [era] regimul. Trebuia să venim undeva în afara orașului, la [ora] șapte jumătate, într-o zonă destul de îndepărtată și [eram] ținuți acolo până ne făceam normele, până seara târziu. Activiștii răcneau la profesori, profesorii răcneau la noi [...]. Perioadă extrem de traumatizantă" (A.M.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Emoție copleșitoare, amețitoare. Viața în internatul „Vasile Cocârlă” este o binefacere materială pentru părinții copiilor de țărani pentru că îi scutește de îndatoriri suplimentare, dar grea, dificil ă, a spră pentru copiii nedeprinși cu sculatul de dimineață , cu un program aproape cazon, adesea fără apă la robinetele puține dintr-o sală în care vântul bate din toate părțile și în care totul trebuie să iasă „la ceas”. Școlarii lui Gh. Giurcă - și el împreună cu ei - mergeau la școală într o perioadă în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului pe care-l simțea moale și pufos sub tălpile cizmelor cazone. Se îndreptă spre calea ferată, locul unde-i plăcea să se joace când era copil. Zâmbi când își aminti cum unsese șinele cu niște vaselină găsită într-o hârtie aruncată pe marginea drumului. Apoi împreună cu ceilalți copii se ascunseseră în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toți camarazii îi ziceau Nenea. De ce Nenea, Dumnezeu știe. Poate din cauza chipului său prea serios, deși vârsta era cam la fel cu a celorlalți camarazi de front. Uite cum stau acum alături în căruța care zdrăngăne din toate încheieturile, căruță cazonă trasă de doi cai bavarezi cu cozi scurte și copite cât gura găleții, cai înceți la pas ca niște boi, dar foarte puternici. Peste tot în jur doar iarbă uscată, arsă de soarele nemilos al stepei, pământ galben-cenușiu crăpat ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]