740 matches
-
semnalăm cu plăcere, ca pe orice publicație dedicată literaturii de valoare. Din sumar, am reținut prezentarea pe care Dan C. Mihăilescu o face cărții Dragă viață de Alice Munro, prozatoarea canadiană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2013: „Gânduri cețoase, impulsuri obscure, vinovății fără vină, acuzații difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimțite ca reacție firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică și de orice explicație.(...) Pe scurt, viață. Mai precis: draga noastră viață. Cea pe care adesea uităm s-o trăim, necum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul a presimțit asta, de aici
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
credibilitatea. Ei vorbesc despre trecutul lor disident, despre protestele lor generate de o atitudine funciară, și cu cît discursul lor cîștigă mai multe adjective, cu atît acesta devine mai captivant. Iar politicienii doresc să captiveze! Captivînd, ei aruncă o plasă cețoasă peste lucrurile ce nu doresc să fie cunoscute și îl determină pe cel captivat să piardă controlul asupra unor asemenea lucruri. Aduc în cercul de ascultători o mulțime de întîmplări incredibile și cu cît acestea sînt mai de necrezut cu
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
să "afecteze" inima ascultătorului/ privitorului/ cititorului. Dacă am face o revalorificare a unor teorii ce țin de estetică, ar trebui să spunem că "realismul magic" aparține unui asemenea tip de discurs, ce ascunde continuu realitatea, înecînd-o într-o aură confuză, cețoasă, ambiguă, încifrînd-o și făcînd-o tot mai indescifrabilă, mai incoerentă și mai inaccesibilă. Adică, de obicei, se pornește de la cîteva elemente reale sau pretins reale și se țese pe canavaua "textualității" lor istorii ce cîștigă un înalt grad de suficiență și
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
În anul 2004 a fost distins, în Franța, cu Prix du Meilleur Livre Etranger. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Consecința? Mii de oameni ajung șomeri fără ca mult-trâmbițata "protecție socială" să fie altceva decât lama de șiș îndesată între omoplații românului cocârjat de grijile zilei de azi - pentru că "mâine" nu e pentru el decât un punct negru dintr-o zare cețoasă. Ceasul scadenței, de-atâtea ori amânat, a sosit și el și cam seamănă a gong funerar. Guvernul a intrat în criză de timp pentru că în 2001 n-a făcut decât să-și zâmbească în oglinzi, încântat că opoziția a dispărut
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
scape un vinovat”, „dacă îți trebuie un om și nu e vinovat, fă-l” ș.a. Presimțind că barajul „va crăpa” (Ceaușescu strângea tot mai tare șurubul, iar lupta dintre vechea și noua gardă securistico-nomenclaturistă se ascuțea), Crăciun visează la un cețos plan de supraviețuire, intitulat „ Fata Morgana”, de tipul mănușii întoarse pe dos: „schimbarea lucrurilor fără schimbarea ordinii”, altfel spus, conservarea puterii. Ca remorsă de balenă (Grancea), „peștișorul” securist nu voia, în niciun caz, să moară odată cu balena. Iar din acest
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori./ Doar în mintea mea de smoala a rămas aprins un led/ E poema somnoroasa, cea în care inca cred." În proza Ceciliei Ștefănescu, ca și în versurile Ioanei Vlasin, apar cețos elemente autobiografice. Luându-și inima în dinți, tânăra autoare face mărturisiri complete în legătură cu obsesiile ei: "...nu am fost niciodată o persoană atrăgătoare. Ba din contră, aș putea spune că de fiecare dată când trebuia să mă hotărăsc cu ce mă
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se preling din ochii mari, cețoși, întâlnindu-se cu broboanele de sudoare de pe obraz. Gura îi rămâne deschisă câteva clipe, ca după o sperietură, sau poate că e acea voluptate a căscatului pe care o savurează din plin, apoi maxilarul de jos își revine lovindu-se
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
un erotism convulsiv și deseori vulgar, inaugurează literatura română modernă. N-avem ce face, Costache Conachi rămîne, cronologic, cel dintîi veritabil poet al nostru de epocă modernă. Astăzi, însăși fonetica numelui său pare comică și evocă o perioadă atît de cețoasă și de îndepărtată, încît am prefera să o uităm. Dar n-o putem uita. Suntem siliți să-l acceptăm pe Conachi - ba mai mult, să realizăm, stupefiați, că acest discutabil și dispensabil debut al poeziei noastre este, pe deasupra, și simbolic
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
dintre două coturi ale râului". Oricât s-a învârti unii și alții prin preajmă, nimeni nu poate ajunge la casa Grazielei-doamna fără să-i iasă ea în întâmpinare. Un armăsar focos și opt bivolițe productive completează decorul acesta umid și cețos, în care însă, odată intrat, descoperi exalații oribile. Pe scurt: aici e un cuib al Diavolului pe Pământ, un loc al pierzaniei sufletelor și împuținării trupești. Mite, cu trupul lui masiv și elastic, cu pumnul necruțător și rezistența de câine
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
nu observ că peste o sută de parlamentari dintre cei care au aprobat tăierile de salarii au votat pentru suspendarea președintelui. Și-atunci, nu mai știu nici eu când am fost adevărați!", a adăugat Băsescu. Întrebat despre "o afirmație destul de cețoasă" pe care a făcut-o la un moment dat în legătură cu Crin Antonescu, referitoare la un nume de cod, Porumbacu, Traian Băsescu a spus: "O las cețoasă".
Cum etichetează Băsescu oamenii politici. Ce spune despre Rege () [Corola-journal/Journalistic/43483_a_44808]
-
nici eu când am fost adevărați!", a adăugat Băsescu. Întrebat despre "o afirmație destul de cețoasă" pe care a făcut-o la un moment dat în legătură cu Crin Antonescu, referitoare la un nume de cod, Porumbacu, Traian Băsescu a spus: "O las cețoasă".
Cum etichetează Băsescu oamenii politici. Ce spune despre Rege () [Corola-journal/Journalistic/43483_a_44808]
-
din zona melodică extremă, instrumentele cu clape ale lui Neil Larsen îngroapă întregul edificiu muzical într-un văl catifelat, eliptic, semi-tonal. Simplitatea construcției nu diluează însă impactul emoțional. Going Home e un cântec de gheață, o vibrație venită din Nordul cețos, asemeni unei premoniții a cărei fascinație te subjugă. Într-un fel, piesa care deschide albumul constituie un pod de legătură cu discul anterior, Dear Heather (2004). Același sentiment al extincției, același minimalism al orchestrației, aceeași miză pe efectul hipnotic al
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
că Aaron nu e de mine și nu e de ieri, cum nu e de azi și nici vorbă să fie de mîine, el are putere numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării, în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
eficientă. O perioadă din existență, încolăcită discret în jurul unei sălcii care se leagănă alene în miezul unui creier. Căci în preajma pomului rupt în șuvițe plângătoare se învârte toată partea importantă a două vieți. Jumătatea de oră, agățată de-o dimineață cețoasă de aprilie, este ceasul de foc al unui tărâm în care nu există decât întâlnirea din spatele bisericii. Iar din ea, femeia poartă încă în spatele ochilor bucăți foarte importante și de bază în colecția multicoloră, care o ține trează și pe
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
descheiat primul nasture. Hai să zicem că asta n-ar fi cine știe ce. Dar pe urmă vine altceva: carnea lui elastică și neliniștită, bătând pânza brăzdată de cusături. Apoi se luminează alt episod: firicelele de păr aspru, încordate dramatic în dimineața cețoasă. Însă preferata ei este alta: piciorul aburit, în timp ce dispare în pantalonii de stofă. Sunt aici o sumă de amănunte care ar putea s-o țină ocupată și câteva ceasuri. În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ce mână lipsită de viața asta toarsă și răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul de foc al hârtiei de scris, fără întâmplările astea petrecute în dimineața cețoasă de aprilie, sub salcia din spatele bisericii? Băiatul plămădit din sângele unui bunic revoltat și tăcut și dintr-un tată extrem de egoist era foarte mulțumit de subiectul de examen, pe care se hotărâse să-l abordeze excentric, pentru că el era, de
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Kattegat etc. Cu adevărat, surprinzătoare cunoștințe la un băiat român dintr-o școală sătească, când îmi amintesc de toți italienii și francezii „cultivați" pe care i-am întâlnit, și ale căror cunoștințe geografice referitoare la țările scandinave se mărgineau la cețoasa impresie că Norvegia va fi fiind, cu siguranță, capitala Suediei, iar Copenhaga o provincie germană! în urma acestui examen, toată lumea din sat a aflat de unde eram de fel, iar convorbirile pe care le-am purtat cu sătenii în următoarele zile începeau
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
coada vacii nebune,// pe ștampila primăriei/ și pe destinul meu -/ doar atît” (Neica nimeni). Autoarea are puterea imaginativă de a-și abandona „exilul” de-o viață, evadînd „pentru douăzeci/ și patru de ceasuri/ de pe malul stîng al Jiului,/ din uterul cețos/ al orașului Craiova” (3 iulie). Unde? Într-un univers de miraj exotic cum o trenă sclipitoare a visului celui mai îndestulat de sine, conținînd inclusiv, ca premisă, utopia scriptică: „Sînt fericită astăzi:/ o jumătate de veac/ am visat să citesc
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
absurdă că ați fi fost colegi de liceu că erați amândoi morți-copți după aceeași puștoaică (dintr-a IX-a B) încet încet ți se face rușine simți cum îți ard obrajii (exact ca în copilărie) Îndrugi încurcat scuze tot mai cețoase mai puerile îi strigi că peste două minute îți pleacă ultimul tren ,,salut bătrâne''mai prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
scrisesem nici un rând. Din când în când doar, cu plăcerea vie a scrisului, câte o "compunere" mai liberă pe obișnuitele teme școlare. Dar, scriitor cum mă visam deja, sub imperiul unei premoniții sau a unei viziuni într-un viitor încă cețos, m-am uitat odată în fișierul cel mare dacă e vreo carte scrisă de Balotă. Am descoperit atunci unul care avea același nume cu mine, ba mai mult, același pronume. Titlul cărții: Din spuma mărilor... și subtitlul versuri. Cartea apăruse
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
parvenit în țară aceste informații, deoarece fratele traducătorului, criticul și istoricul literar Cavit Yamaç, comunica vestea autorului doar la 5 noiembrie 1942, prin următoarea scrisoare aflată în arhiva Liviu Rebreanu de la Academia Română: ,Maestre, Vă scriu în timpurile acestea atât de cețoase pentru omenire, din cetatea celor șapte coline, trimițându-vă alăturat o carte care se intitulează Asilmișlar Ormani și care în limba turcă înseamnă Pădurea spânzuraților. Este traducerea în limba turcă a prețiosului Dv. roman, în care frământările tânărului ardelean Apostol
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
de a muri în același timp". La 14 august 1943, o anunța pe Nelli că îl frământa "de la un timp, până la halucinație perspectiva unui alt roman: Tinerii noului veac. îl presimt fantomatic în mine, cu personagiile și tematica lui încă cețoase, ca un început de zi. Va fi cu totul altceva decât Tinerețe ciudată, deși într-un fel poate să apară ca o viziune complementară a vieții exprimate acolo". E vorba de Tinerii noului veac, ce va avea ca titlu final
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră noaptea-n somn, La capătul unei meandre. Privirea fraged-nencepută, Văzul cețos de amintiri Se cercetară cu sfială. Pe dunga frunții licărinde, Trecu o mână de copil Călătorind spre va să fie. Auzul - frate cu tăcerea - Prinse zvâcnirea unui chiot Și larma pașilor cu aripi. Ce gust avu acel departe, Adus de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]