3,719 matches
-
dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și Înțepat, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
constituție viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită. În picioarele mari și goale purta niște pantofi tociți de lac. Lângă el stătea Kurt Gielke, extraordinarul său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kurt Gielke, extraordinarul său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit cu păr negru, cârlionțat, În timp ce Gielke se mulțumi să dea din cap discret, amestecând În ceașcă cu degete ceremonioase. Odată așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Britz. Va aștepta probabil până mâine pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am făcut Încă o ceașcă de cafea, am zărit soarele apunând În spatele copacilor și pietrele funerare În ceața roșiatică și murdară. Administratora tocmai Își bătea covoarele În curte. Privirea sa Încruntată Întoarsă spre mine spunea mai mult decât o sută de vorbe. Altă seară minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva împotrivă să te conduc până acasă?“ Să te conduc sau dacă te-aș conduce - cum o fi mai corect? Asta fiindcă trebuie să vorbesc o engleză impecabilă, să nu scap nici o vorbuliță evreiască. „Ce-ai zice să bem o ceașcă de ciocolată? Îmi poți da numărul tău de telefon, să-ți fac o vizită într-o seară? Cum mă cheamă? Mă numesc Alton Peterson“ - un nume pe care mi l-am însușit din sectorul Montclair al cărții de telefoane a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
totdeauna“, așa că nimeni În afară de Mabel Warren n-ar fi putut spune la ce anume protestase, dacă jurase să-și amintească veșnic sau declarase că nimeni nu poate fi credincios pentru totdeauna unei singure persoane. Când trenul ieși iarăși la lumină, ceștile de cafea strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un apartament elegant, cu robinete strălucitoare și apă caldă permanentă și un pat moale, cu cuvertură Înflorată, de mătase - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el. Ai putea avea grijă de scumpa mea soție? — Am auzit pe cineva spunând că o să fie la Paris? Era Sophia. Se afla deodată acolo, privind țintă la Hunter. —Și eu voi fi acolo. Poate ne putem Întâlni la o ceașcă de verveine 1? La Costes? Mi-e așa de urât acolo singură câteodată... Oricum, eu am venit doar să Îmi iau la revedere de la voi amândoi. Sunteți un cuplu splendid. Bineînțeles, sufăr pentru mine. —De ce pleci acum? Întrebă Marci. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două porții din orice. În timp ce Îmi sorbeam din cafea și priveam cealaltă ceașcă, mă simțeam de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu, neadresându-mă cuiva anume. Acolo, țipând la mine În cerneala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când secretara, din biroul celălalt, se uită la ea. Eroina noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o haină groasă peste uniforma albă; când ajung, e la bar, încălțat cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
piept, cu ochii mijiți, visînd o florărie, garoafe albe, mari, așezate într-un vas de lut, din care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund îndatorat, dom' profesor, profund îndatorat! exclamă Radu, închizînd telefonul. A plecat de-o oră spune, luînd ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tu, că-s degerat! O să vină, foarte bine! O întîmpină Vlădeanu, că era pe-acolo, ăla cu piesa în care-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]