408 matches
-
ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În ceainăria Sage, din Iași, se numește Spectacolul poeziei În teatrul lui Eugene Ionesco. Firul ei roșu ar fi continuarea poeziei marelui scriitor, În dra maturgia sa. Teză cvasi-inedită, care interesează. Și e scri să cu talent, cu adecvare la subiect. Deoarece
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
preferăm în mijlocul verii apa plată rece în locul unui ceai cald. Am zis „preferăm“, pentru că și eu sunt dintre cei mai slabi de înger, care se lasă duși de nas de răcorirea instant. Recunosc, de câteva ori mai dau și pe la ceainărie, unde îmi ia vreo jumătate de oră ca să mă decid („verde, negru, de fructe, din ierburi, din China, din Rusia, din Japonia?“Ă și-apoi încă jumătate ca să mă minunez de cât de gustoasă e varianta pe care am ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ușor făcute cadou decât altele. Scrisă cu erudiție, înțelepciune și poezie, Cartea ceaiului vorbește despre importanța artei ceaiului în Japonia, despre școlile diverse de preparare (ceai fiert, bătut sau opărit - noi ținem de cea din urmă variantăă, despre arhitectura unei ceainării și economia ei decorativă, despre zen și tao, despre cât a priceput Occidentul din toate astea („Suntem zugrăviți ca trăind din mireasma lotusului, sau din șoareci și gândaci“, scria în 1906 Okakura KakuzôĂ. Am savurat cele 94 de pagini nipone
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
șeici, prim miniștri, regi și regine, personalități din lumea filmului sau a muzicii. Restaurantul Jumbo Kingdom poate servi masa la circa 2300 de turiști în același timp cu preparate tradiționale chinezești. Asemănător unui fost palat chinezesc, mai are și o ceainărie, iar muzeul cu trecutul vaporului și al localității reprezentat prin fresce, tablouri, statui, miniaturi și colecții cu obiecte de epocă este peste tot: pe holuri, pe punte, între etaje sau chiar în sălile de mese. La Aberdeen în fiecare an
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
americani de renume În jurnalistică din Statele Unite, pe patru module: deontologie, televiziune/presa scrisă, radio și fotojurnalism. Și-a susținut proiectul final În fotojurnalism, iar expoziția de fotografie pe care a realizat-o În cadrul proiectului se află expusă permanent În ceainăria Cajovna v Pozdemi de pe Venturska Str. Bratislava. În acea perioadă a fost invitată la Ambasadele Austriei și Germaniei, unde a cunoscut ambasadori și miniștri, a participat la conferințe de presă, a Întâlnit oameni de știință, literați, oameni politici. Încă din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Hendon acum! Desigur, se ținea departe de nordul Londrei. O luase de la gara Waterloo și, traversînd fluviul spre Strand, se Îndrepta spre răsărit. Aveau locurilor lor, la o oră de oraș, sate din Middomnul esex și Kent, cu cîrciumi și ceainării, mici plaje de coastă. Acum mergeau spre Chelmsford; aveau de gînd să meargă pînă o să dea de un loc frumos. Aveau la dispoziție multe ore - toată după-amiaza. Îi spusese tatălui ei că se duce la un picnic cu o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa cum a apărut în viața lui astăzi, Star dispare. El încearcă să-i spun cât de rău îi pare pentru incidentul cu bicicletele, iar ea îl sărută pe amândoi obrajii, urându-i să aibă o vară frumoasă, apoi dispare din ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate gândi la nimic. Nu i s-a părut supărată. Părea fericită. Se întoarce la colegiu năucit, dar jubilând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gurii. Este o expresie pe care studenții în pas cu moda se străduiesc s-o afișeze (și el printre ei) dar rareori este executată perfect. Știe imediat că Star s-a mișcat prin cercurile cele mai înalte. După cum se teme, ceainăria nu se ridică la standardele ei. Deși este aceeași în care l-a dus ea cu un an în urmă și este neschimbată, i se pare acum decorată vulgar, prea încărcat, și este mult prea aglomerată de „gloată“. În accepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la ce surpriză ne va face! Cetățeanul elvețian cu mare dor de Banat se bucură deja de succesul Zairei în germană și așteaptă să îi apară în august, la Polirom, Maseurul orb. Și ne aștepta și pe noi, sus, în ceainărie. De ce scriem filme? A doua zi, ne-am reunit la „Joc secund“ (Librăria Humanitas de pe strada Lucian Blaga). Și am început cu două proiecții - un episod din serialul Animat Planet Show de la Antena 1 (scenariști: Lucian Dan Teodorovici și Florin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
în priză, sau poate, nu, nici nu se uită în oglindă, știe că are suficient farmec cât să îl apere de un dram de neglijență. Sidonia grăbi pasul. În definitiv nu era nici o rușine dacă ajungea ea mai întâi la ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o confuzie regretabilă, trebuia doar să fie atentă, să nu se joace cu ridicolul. Ceainăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o confuzie regretabilă, trebuia doar să fie atentă, să nu se joace cu ridicolul. Ceainăria era goală. Își alese o masă lângă fereastră, în bătaia soarelui numai așa se justifica prezența ochelarilor mari. Își aminti de-o carte citită mai de mult, nici nu mai reținea numele autorului era vorba de o femeie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos. Minutele treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vină pe jos. Minutele treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o femeie bătrână, îmi permit să fac asemenea gesturi. Nimeni n-o să se mire. Și apoi invitația mi-a aparținut. În totalitate. În cazul acesta o să vă telefonez în curând. Nu-mi place să rămân dator. Vom merge la o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trădă surpriza. Iată că ne reîntâlnim, îi spuse și-i sărută mâna. O clipă Sidonia regretă că acceptase să se întâlnească sub acel stejar secular, cine știe, ar fi putut face asociații cu ea. Și acum să vedem unde este ceainăria dumitale. Fiți sigur, nici nu mi-am luat țigările ca să nu mă ispitească ideea. Este destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată nu-i cazul. Bineînțeles că nu era cazul, asta știa și ea foarte bine, bietul naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt suficiente și armele minții. În pragul ceainării întrebă: Oare mai am dreptul să-mi fac vreo iluzie? El o privi pentru o clipă, aproape că-l bufnea râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica adecvată. Absolut toate drepturile. Mai aveți încă o viață înainte. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica adecvată. Absolut toate drepturile. Mai aveți încă o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se vedea că acordă atenție condiției sale fizice, contactul zilnic cu soarele, cu vântul îi pria de minune, părea a fi plin de vigoare, totul în el exprima bărbăție. Sidonia își dorea să nu mai existe nimic pe lume decât ceainăria aceea, cu perdelele crem, lungi până la podea, altfel i se părea imposibil să-l poată păstra pe Dimitrie, numai de-ar fi pășit dincolo de prag și prima femeie întâlnită în cale ar fi făcut cu ușurință, și ea, aceeași constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fete. I-am răspuns calm la întrebări și apoi m-am culcat. A doua zi dimineața a vrut să luăm micul dejun împreună și iar m-a sâcâit cu tot felul de întrebări, după ce că ouăle, pâinea prăjită și cafeaua de la ceainăria în care am intrat n-aveau nici un gust. M-a întrebat cu ce se ocupa tatăl meu, dacă am avut note bune la liceu, în ce lună m-am născut, dacă am mâncat vreodată broaște etc. Mă durea capul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
m-aș da la tine, îmi pare rău că nu sunt heterosexual, nu-i nimic, e mai bine așa, să ne iubim pur și simplu. Îmi dau ăștia banii de la reclamă și pot să mă mut! Sus, pe terasă la Ceainărie, târziu, Mihai îi spune lui Pinochio, ai zis că te muți și nu te-ai mutat, eu plec în Canada, până vinerea viitoare trebuie să-ți găsești garsonieră, bine?! și ei se știu de mult și vine o vreme când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
el și e după ziua aceea. În ziua aceea mă trezește brusc telefonul, Prințesa Miau dormea lângă mine, cu o zi înainte ne văzuserăm toți 3, ne plimbaserăm aiurea pe stradă și viața era iar frumoasă. Fuseserăm seara sus, în Ceainărie, să vedem un film, după ce în AfterDays Ham câinele alerga, țopăia și mă trăgea de fustă. Mâncasem cu Cezar o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar n-am de ce ajung să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură de la Ceainărie și asta după venirea de la mare cu Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să pleci, pleacă! Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]