8,276 matches
-
Directorul l-a Îndemnat să guste din bucate cu nume necunoscute și despre care Amina Îi traducea câteva date esențiale. Astfel i-a vorbit despre marocan targine, Pastilla (carne de pui tocată sau carne de porumbel amestecată cu ou, migdale, ceapă și condimente, Înfășurat În aluat franțuzesc), Harira (supă groasă cu legume, orez și condimente), apoi preparate din pește, fructe de mare și despre kebab, cușcuș, cafea cu cardamom și alte minunății care-ți lasă gura apă. S-a băut vin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și luleaua când coborâm și să ai grija ei în loc să fii atent - cu ochii cât cepele - la drum - a continuat moș Dumitru, stăpânindu-și cu greu râsul. Il știa bine pe Pâcu. La drum era ca o zvârlugă și ochii îi fugeau în toate părțile. Nu-i scăpa nimic. Doar plăcerea de a-l tachina prietenește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de mânecă. „Ce-i cu tine, Stane? Că m-ai speriat!” Mă uit mai bine la el. Avea ochii cât cepele. Să-i iasă din cap și alta nu. „Ce tremuri așa, băiete? Doar n-ai văzut lupul.” „Ba da! Si sunt mai mulți, nu numai unul!” „Unde, măi Stane?” am sărit eu, ca mușcat de șarpe. „Uite acolo, în urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
supărat niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în doi peri sfârșea în râs...Nu mai departe chiar acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i casă de nebuni, dar închideți bolnavii în morgă cu morții alături! Păi cum să nu înnebunească omul când se trezește în miez de noapte în morgă?” Intre timp, bețivul a descoperit fața strigoiului. Directorul o făcut niște ochi cât cepele și după ce s-o zgâit un timp o grăit ca din altă lume: „Apoi aiasta îi femeie...îi femeia lui...lui Surcică...Eu...eu am constatat moartea ei și ce era să fac decât s-o duc la morgă? Astăzi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bucureștean joacă o fată Ciuciulică; și la Galați, familia de actori Păpușă. Și tot acolo, e o comediană, Friptu. Nici secretarii literari nu scapă de onomastici chisnovate: la Constanța l-am Întîlnit pe Romeo Profit, iar la BÎrlad pe Aurora Ceapă. Tot aici juca actrița Bugetescu (am lucrat cu ea, după ce și-a schimbat numele)... Cea mai bună actriță de la Sibiu se numește...Popii! Iar o colegă de an, În facultate, era tiza unui mare marxist (Engels). Am cunoscut-o și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
răspunde la Întrebarea ce este, ar trebui să n-o facem, pentru că pur și simplu nu e necesar”(p.36). Să vedem cum arată, În viziunea lui Wilson, o secvență dintr-un spectacol deja celebru, Ouverture: „Sheryl Sutton curăță o ceapă, la masă, timp de aproximativ o oră (spectatorii noștri mă ndoiesc că ar avea răbdare pentru asta!-n.n.).În tot acest interval, crește ...un dinozaur. În spate, erupe un vulcan”...Q.e.d. A montat spectacole care (inițial) durau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC: Valeu, lasă-mă, gata, mă dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește de pământ, se întoarce, pleacă) Valeu, coastele mele! Nu-mi mai trebuiește nimicuța, vreau să plec... DĂNILĂ: Unde să pleci, frumosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sub piele. Văcsuială și adunarea pe platou. Omul din dreapta mea - a continuat Petrache arătând cu capul spre Costăchel - stătea în capul grupei, țeapăn ca un brad. Eu - biet caprari - eram ochitorul grupei și ședeam după el. Toți cu ochii cât cepele spre ușa pe unde trebuia să apară comandantul. Căpitanul aștepta -smirnă - în mijlocul platoului. Nu se auzea nici musca. Deodată, în ușa corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață ocupa tot spațiul ușii. S-a oprit pentru o clipă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu aceleași orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau în cale, gările cu mulțimea pestriță a pasagerilor pe care-i purta după el în vagoanele înșiruite ca un alai de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
roua și pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frică. Nu, și gata! Ea îl mai lăsă, dar nu slăbea cu rugăciunea. Era toamnă și avea atâtea de făcut! Păpușoii de curățat, de tăiat și de adus acasă, strugurii de cules, de zdrobit poama, de pregătit butoaiele pentru vin, ceapa strânsă urma să o vândă; dar cât pot face două mâini de femeie? Dimineața pleca de-acasă și se întoarcea spre seară. El o aștepta cu nerăbdare și-i zicea că atunci când ea nu este acasă lui îi este frică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândea mereu ce să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și le cocea la foc în ulei cu puțină ceapă prăjită. Însoțit de mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună, ca în zilele de sărbători. De atunci, la noi în sat, când copiii întrebau pe mamele lor ce vor mânca astăzi, mamele răspundeau, „scrobușor cu apă bună”. Acest răspuns
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să fie alături întru totul și de însemnele meseriei viitorului soț. O altă etapă a ceremonialului, îndeplinită cu religiozitate, fu aceea când li se oferiră mirilor două farfurii pe care se aflau câteva felii de pâine coaptă pe vatră, sare, ceapă, șuncă de porc și vin. Una dintre farfurii era așezată pe genunchii fetei, cealaltă pe cei ai băiatului, fiecare dintre ei mâncând din farfuria celuilalt. Avocatul urmărea cu un interes vădit fiecare scenă, mișcare, mimică, atitudine, adânc impresionat de acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
des turme de mioare, Ce tuturora ne sunt dragi, Zâmbesc la razele de soare Când se strecoară printre fagi. La stână totu-i pregătit, Privesc, îmi lasă gura apă, Sunt invitat, și-apoi servit Cu urdă, caș, dar și cu ceapă. Prin flacăra de lumânări, La mănăstiri enoriașii, Veniți din cele patru zări Își pomenesc înaintașii. Se poate afirma curat Că Bucovina-i un tezaur, Iar drept răsplată i s-a dat Mult prearâvnitul Măr de aur. Mărul de aur reprezintă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și toba erau fierte și puse la rece, iar cârnații atârnați pe un leț la scurs, în timp ce eu eram preocupat să leg cât mai sus vezica urinară a porcului, de un căprior din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vecinii : „Ce om deosebit, dragă!” madam Gușă, șaizeci și șase de ani, pensionară, mustăcioasă, cu veleități profetice. „Un profesor cum rar Întâlnești, dedicat studiului... numai studiului!” Țiți Mițura, cincizeci de ani, salariată, aflată mereu În compania unui miros dezgustător de ceapă prăjită. Nu-mi permit, deci, la... reputația mea, ca să zic așa, să fac „pași” greșiți. Am aflat că o cheamă Lola Jo de la barman, care știa asta de la „șefu”. Tot el m-a informat că patronul o ținea acolo pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zarzavaturi de la taraba unde se afla el; i se părură a fi mai proaspete, mai arătoase. - Sărut mâna, domnișoară Ina! zise el. Surprinsă că cineva o salută, întoarse capul. Era el, inginerul... îl privi admirativ cum alege cu grijă morcovul, ceapa verde, salata și-i urmă exemplul. - Ce doriți să cumpărați? - Caut niște cartofi noi și nu am văzut pe nicăieri. - Vă conduc eu. Există o tarabă chiar la capătul halei, are niște cartofi de-o frumusețe...! - Nu, nu e nevoie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri, era marcată de unele discreții ce se aflau depărtate de preocupările strict feminine. Cu un aer de deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi bărbați ai casei. - Ți-am spus eu că vioara este un instrument dificil, dar trebuie să știi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de-atunci încolo, a intrat la rând ultimul butoiaș, plin. Cum, la acela a fost necesar un efort mai mare, s-a întâmplat că a venit celălalt decembrie, și arpagica tot neplantată a rămas. Acum, ce-o să mă fac, fără ceapă, la iarnă? Mergem la Râm; cumpărăm de acolo, câte un sac-doi, și, la întoarcere, facem un popas, la barul acela, știi tu care... Da... ai dreptate... chiar așa o să procedăm. Hai, mai toarnă unul, din ăsta, și gata. Vedem noi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]