4,822 matches
-
acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e o persoană care seamănă vag cu Georgie; așa cum zăcea, complet nemișcată, cu gura căscată, respirând regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și îi vedeam unul dinte sâni săltând în ritmul respirației. I-am privit gâtul și urechea, acum mai vizibile din cauza părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că Dabor vizitase barul Într-o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda țaristă, se pare că a spus În rusă: „A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel se poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani nu era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă un pericol pentru auz. O procedură ca asta (cât ar părea ea de excentrică) ia, desigur, ceva timp; și, cu siguranță, înseamnă și efort - dar, când vine vorba de sănătate și curățenie, de microbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci somnul. După cum spune Teofrast, citește Mona, bulbul de bujor trebuie să-l scoți din pământ doar noaptea, pentru că, dacă te vede o ciocănitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii antici, care scriau tăblițe cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
smeri îi permiteau să își adapteze înălțimea după bunul plac. La rândul său, Dave 2 văzuse o tinerică slăbuță și blonduță, cu părul dat pe după urechile parcă lipsite de lobi. Avea un ten perfect, dar de o paloare ca de ceară; mai era și abdomenul ei ciudat, scobit, asemănător cu o măsuță de joc pe care cineva tocmai o plia ca să o pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în privința rasei, nu a indivizilor. Și totuși, ai tot dreptul să bănuiești că există o legătură între opinia mea atent fundamentată în ceea ce privește poporul evreu și acest minunat recital pe care au avut ocazia să-l asculte urechile tale pline de ceară și de gunoaie ovreiești. Ar trebui să știi cum s-a simțit Dave 2, ar trebui să știi cum s-a simțit și Dan. Ar trebui să știi, pentru că exact genul ăsta de lucruri îți place și ție să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a brânzit, deși conducerea superioară de partid neagă asta cu înverșunare. Dacă despre corupție dl Năstase mai zice că vine de pe undeva din stratosferă și pică pe capul oamenilor cinstiți, despre separare n-ar vorbi, să-l pici cu ceară. Toți marii mahări ai PSD au moștenit de la dl Iliescu spaima de fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise, despre unitatea partidului și contradicțiile neantagoniste din interior, utile ca să-l țină vioi. Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mi-o ținuseră în fața ochilor infirmierele semănam cu un contorsionist alarmat, uluit de propria-i anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi atinse fruntea, uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la morga Ashford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din urmă, vulva și anusul. De obicei, trebuia să-mi afund arătătorul până la rădăcină înainte să pot extrage, slabă dungă brună sub unghie, măcar un vag parfum de materii fecale. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sociale. Dar dacă ambele coordonate ale vieții publice cultivă dezinteresul una față de cealaltă, dacă ele se ignoră visceral, atunci democrația românească nu poate depăși statutul de improvizație neizbutită. [...] Dar politică autohtonă - tineretul român nu vrea nici să-l pici cu ceară. [...] rolul tineretului în calculul politic al fiecărui partid este doar unul decorativ, de marionetă...” Într-un alt articol, d-na Melania Mandaș Vergu susține că: „Mai periculoasă decât plecarea în sine mi se pare a fi concepția, mentalitatea care se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar dacă din fiece carte reușesc să citesc doar câteva pagini. Dar chiar acele câteva pagini închid pentru mine universuri întregi, cărora nu reușesc să le dau de capăt — Vă înțeleg foarte bine, intervine un alt cititor, ridicându-și fața de ceară și ochii înroșiți de pe paginile volumului său, lectura e o operație discontinuă și fragmentară. Sau, mai bine zis, obiectul lecturii e o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un Lenin și mă indispui. Dar nu oricum, mă indispui profund! Ești bun de închis în mausoleu, îndărătul zidurilor de cărămidă roșie, în cutie ca Albă ca Zăpada după ce i-a stat măru-n gât, de expus în muzeul figurilor de ceară, cot la cot cu Stalin și Beria, și umbli așa, în libertate, printre noi? Cum spuneam, e chiar insuportabil! - Domnule, se înverșunează și criticul, e o glumă proastă! Îmi pare rău, n-o gust... - Ce spuneam? Arată ca Lenin, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sâmbătă să dai o raită pe la această sfântă lucrare. La unsprezece voi fi la Fundație. În rest, spleen, să-ți tragi realitatea pe ochi, până la sprâcene. Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat eu, pe la vreo zece ani, prima dată fagure, m-am înecat cu ceara și a trebuit să-mi tragă văru-meu peste ceafă câteva, o luase pe calea cozonacului. Micile bestii au ieșit urlând din clasă, eu mi-am băgat în geantă foile pe care-am desenat cu aplicație hârci cu trandafiri ieșindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acea seară și care nu i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu stătea o clipă locului. Dacă n-ai fi știut cine este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au făcut apariția doi ofițeri în retragere sau poate în rezervă care au intenții destul de energice în tulburarea ordinii publice, solicitând instrucțiuni în acest caz deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzând lungi lumânări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu‑și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adâncindu‑se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]