593 matches
-
Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des, lucios și negru. Nu degeaba Îi spuneau ei Formula Grecească. Era ceva În mâncarea noastră. Un adevărat izvor al tinereții În dolmadele noastre și În taramasalata și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spectacol. Și acum mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea de vechimea averii, se pare să aibă năravuri de om bătrân, acele nevoi grosolane, adulte, și paliative disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea a fum. Avea stomacul făcut praf. Dar fața Îi emana În continuare Înfățișarea autumnală. Ochii de pisică de deasupra nasului cârn Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bol și m-am așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ridică mâna și-și pune ochelarii de soare, gemând. ― Doamne, ce mahmureală. Mă uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată perfect. Îmi iese un gâlgâit de râs pe gură. ― Geraldine, arăți tu vreodată altfel decât perfect? Geraldine își dă părul pe spate și spune: ― Crede-mă, arăt groaznic. Dar îi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți japonezi aruncați în mare nu mai putea fi salvați cu nici un chip. Mi-era milă de ei, dar aceasta era soarta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ucidă. Își gândea În primul rând pașii. Dar imaginile veneau peste el. Înaintând, atent la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unde mi-am notat temperatura pe o coală de hârtie și mi-am mai notat orele la care trebuia să-i dăm pastilele. — Vrei să-ți citesc ceva? — Da, dacă vrei, mi-a zis băiatul. Era foarte palid și avea cearcăne Întunecate. Stătea În pat nemișcat și părea indiferent la tot ce i se Întâmpla. Am Început să-i citesc cu voce tare din Cartea piraților, a lui Howard Pyle, până mi-am dat seama că nu mă urmărea. — Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Tremurând toată de deznădejde, strîngîndu-se lângă mine convulsiv, în întunericul vagonului îmi lua mâna și mi-o săruta în neștire. Și, la despărțire, sub lumina felinarului din gara umilă de provincie, am văzut-o cu obrazul ud de lacrimi, cu cearcăne adânci în jurul ochilor, cu privirea rătăcită și lucind nefiresc, cu dinții înțepeniți unii într-alții lăsîndu-se la întîmplare împinsă de mine până la trenul de schimb pe care trebuia să-l ia. Scena aceasta m-a urmărit de multe ori, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai întrebă: — Vorbești de o sihăstrie. Ce-i asta? O biserică de-a voastră? Acoperindu-și capul cu mâinile, omul scoase un geamăt lung. — Daaaaa! strigă după aceea, ridicând din nou capul și ferindu-și apoi repede ochii, înconjurați de cearcăne negre, dar cu o expresie incredibil de vie. Da... E și o biserică, bineînțeles, într-un vechi post de gardă. Dar ei au profanat-o: acum e un loc al păcatului... Al păcatului, da, pentru că ei nu sunt vrednici! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă Etius ar fi atât de aproape cum spui, Atila ar fi ridicat deja asediul și s-ar fi dus să-l întâmpine cu toată armata. Doar dacă nu cumva... Tăcu, scărpinându-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și lipsuri. Doar dacă nu cumva? îl întrebă Sebastianus, care recunoscuse încă din primul moment în el pe veteranul experimentat. — Ei bine, poate că Atila se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semănau cu ai mei, ai lui Les și ai lui Boo Boo, și anume: (a) ochii acestui grup pot fi caracterizați, cu timiditate, ca fiind de o culoare extrem de închisă sau de un căprui plângăcios, evreiesc, și (b) toți avem cearcăne și, în vreo două cazuri, chiar pungi sub ochi. Aici însă se oprește orice asemănare interfamilială. Chiar dacă poate o să pară o lipsă de curtoazie față de doamnele din familie, eu susțin că cele mai „bune“două perechi de ochi dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ușa se deschise iar Atena fu introdusă legată În cătușe cu mîinile la spate!! Privind-o, puțin a lipsit ca Tony Pavone să nu dezlănțuie o criză de nervi. Fata apăru cu părul vâlvoi, urme de sânge Închegat În jurul bărbiei, cearcăne evidente În jurul ochilor, hainele mototolite o dovadă În plus a coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ ÎN
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea În adâncime. Gruner nu mai lucra În profesia lui de zece ani. Avusese un atac de cord și se pensionase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Prostuțo, îi spunea Jacques de fiecare dată când dădea s-o sărute, iar ea izbucnea în plâns. Întoarce-te la soțul tău. Numa’ lui îi ești bună. După asta, Irene a început să aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele de sub ochi și-i făcea masaj la umeri. I-a cumpărat cel mai urât halat de casă din flanel pe care Irene îl văzuse în viața ei și i-a spus că, înfășurată în el, o să doarmă ca un îngeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-mi ucizi setea ca la ruleta rusească știu că ți-e frig cea care îți întinde pâine sunt eu chiar dacă alunecă peste noi ferestrele celorlalți ei sunt grăbiți vor bea doar un ceai la masa ta numai eu netezesc cearcănele chiar și în mijlocul zilei întreabă-i dacă apa lor are cercuri nu o să-ți vorbească nimeni pentru că nu pot zări nici vitrina nici atelierul de reparații să nu-mi prelungești agonia eu nu merg ca pe cel mai aglomerat bulevard
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de bătrână?, am întrebat-o eu. - Ehei, mama are deja 49 de ani. - Cu doi ani mai mult ca mine, i-am răspuns. - Așa e, dar voi aici în Europa îmbătrâniți mult mai târziu. M-am uitat la ridurile și cearcănele ei, la lipsa ei de energie și de bucurie de viață. Da. Așa ceva am văzut adesea și la noi la țară. Cele de vârsta mea fac parastase, se deformează și se consideră scoase din „rândul femeilor”. Am înțeles ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în cearcăn negru. Cățeaua a dat glas asupra luminii de la casa de vânătoare. E acolo împrejmuirea de răzlogi peste care pășește, și stogul de fân din vara trecută. A ajuns. Grăbește pasul. Când se scutură în pridvor de umezeala zăpezii, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
După patruzeci de minute, pe monitorul meu scria: „Tunete și fulgere, ascultați la mine, pui de lele! Chiar de-ați colinda mările în lung și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În mare cu ele. Papagalul de pe umăr? - Ne pare rău, asta e problema ta“. Teenie s-a uitat la monitor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a le spori eficacitatea (ori, cel puțin, așa ziceau). Includea Pack Your Bags (un gel răcoritor pentru a îndepărta efectul de ochi umflați și pungile de sub ochi), Light Up Your Life (un creion corector care refracta lumina pentru a alunga cearcănele) și Iron Out Your Kinks (o spumă grasă care anihila ridurile). Exista doar o mică problemă: cele trei produse încă nu sosiseră de la fabricanții din Indianapolis. Erau pe drum. Oh, aveau să ajungă cu siguranță. O să ajungă la noi până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le sunt devotate. Le place să ia numele de lup, dar nu și de câine. Oare am să izbutesc să dau uitării într-o bună zi numele de Hassan și să mă privesc într-o oglindă spunându-mi: „Leon, ai cearcăne sub ochi“? Pentru a-mi domestici noul nume, n-am stat pe gânduri și l-am arabizat: Yohannes Leo a devenit Youhanna al-Assad. Aceasta este semnătura ce poate fi văzută în josul paginilor lucrărilor pe care le-am scris la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așa arăta Shakespeare tot timpul? Ți-ai fi putut închipui că oamenii care îi făceau reclamă ar fi trebuit să vină cu ceva mai atrăgător. Buza de sus țuguiată și moale, umflătura năroadă a maxilarului, ochii de babetă din mijlocul cearcănelor pietrificate. Și părul? Nu e criminal? Întotdeauna mi-am găsit un mare sprijin în William Shakespeare. După o ședere descurajantă în fața oglinzii sau după o vorbă rea de la vreo prietenă sau după o privire sceptică de pe stradă, îmi spun: „Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o vedeam pe Baby acoperită într-un mod decent. Purta un tricou bărbătesc care atârna larg peste blugi și cu care ar fi arătat mult mai bine decât îi stătea de obicei în îmbrăcămintea strâmtă dacă nu ar fi fost cearcănele vinete de sub ochii ei. Faptul că nu s-a chinuit să le acopere cu machiaj spunea multe. Fuma și era trasă la față. — Nu am mai văzut așa ceva niciodată, a spus pentru a mia oară, mâinile tremurându-i pe țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]