720 matches
-
în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite din nord (la început Hermunduri, mai tarziu Turingi). Zona Bayreuth nu a fost niciodata ocupată de Români. În anul 531 d.C. Turingii sunt alungați de un alt grup etnic german, originar
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
însă, contrar situației celor din Timoc, se bucură de multe drepturi. În mileniul I î.Hr., regiunea Morava-Timoc a fost populată de diverse triburi de traci, printre care tribalii. În secolul al IV-lea î.Hr. populației autohtone i s-au adăugat celții scordisci. În perioada 60 - 44 î.Hr, teritoriul este inclus statului dac condus de Burebista. În anul 29 î.Hr. zona este cucerita de către români și inclusă provinciei Moesia. O importanță consecință a stăpânirii române este romanizarea populației autohtone. După retragerea
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
care se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
cât și primele urme arheologice care atestă existența unei civilizații cu fundament etnic și cultural sunt de origine celtică, în acest sens nu putem afirma că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul atribuibile culturii La Tène (aparținând celților). Astfel elementul celtic este cel mai notabil factor primordial în cadrul etnogenezei românilor transilvăneni. Succesiv, odată cu cucerirea romană s-a adăugat elementul latin. Notabil este de asemenea faptul că după retragerea aureliană pe teritoriul Transilvaniei a fost și o capitală a
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
astfel de opțiune este la fel de valabilă. În cele din urmă, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" și "țin", însemnând "cetate de război" . Negotin este menționat pentru prima oara în 1530 că așezare. Tracii au dominat regiunea cu celții scordisci avansând după 279 î.Hr. Cucerirea română din secolul I î.Hr. a slăbit triburile paleo-balcanice și regiunea a fost organizată în Moesia Inferior în 87 d.Hr. de împăratul Domițian, după moesi, un trib dac învins de armată română, sub
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
sic] "Isterul primește tot într’un timp apele a doă" [sic] "rîurĭ marĭ. Karpis și Alpis es" [= ies] "din țară maĭ sus de Obricĭ, curge spre nord și se perd" [sic] "în acelaș" [sic] "fluviŭ... Isterul ese" [= iese] "din țara Celților, și după ce trece Europa întreagă, întră [sic] prin Skiția printr’una din mărginile eĭ." Observații: În 1860 și 1862 se adoptă în mod oficial alfabetul latin, dar, contrar propunerii lui Ion Heliade Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
teritoriul Sloveniei devine, în secolul II-I î.H., provincie a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
comanda lui Comontorius, s-a stabilit un timp în împrejurimile Byzantion-ului supunând populația din afara zidurilor. Pentru a salva pământurile lor de devastarea barbarilor, bizantinii au plătit zece mii de piese de aur și un tribut anual de 80 de talanți, până celții au fost exterminați de traci. Pentru a suporta plata acelor sarcini, bizantinii au pus în aplicare o taxă de navigare prin Bosfor, fapt ce a condus la un război cu Rodos-ul, război consemnat de Polybios. Romanii au apărut la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
pe Valea Barcăului, pe Mortăuța, Crasna și de aici fie pe Valea Ragului, fie pe Calițca și apoi pe Poarta Meseșană. Triburi dace sunt răspândite pe teritoriul cuprins între Carpații Occidentali și Tisa. În secolul IV î.e.n. pătrund dinspre vest celții, care aduc noi tehnici de prelucrare a metalelor și roata olarului, dar sunt asimilați de populația locală, mai numeroasă. Această invazie a dus la dezvoltarea economică a zonei ce a constituit puntea de legătură dintre nucleul viitorului stat dac cu
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
galindiana, curoniana (secolul al XVI-lea), prusaca veche (secolul al XVIII-lea), seloniana (secolul al XVI-lea), semigaliana (secolul al XVI-lea) și sudoviana (secolul al XVII-lea). Limbile celtice sunt vorbite în insulele din vestul Europei de descendenții vechilor celți. În mileniul I î.e.n. aceștia ocupau tot centrul Europei. Împinși în partea de apus a continentului apoi în insulele britanice, în cele din urmă celții au fost absorbiți de romani. Singura limbă celtică de pe continent în vremea cuceririi romane (secolul
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
al XVII-lea). Limbile celtice sunt vorbite în insulele din vestul Europei de descendenții vechilor celți. În mileniul I î.e.n. aceștia ocupau tot centrul Europei. Împinși în partea de apus a continentului apoi în insulele britanice, în cele din urmă celții au fost absorbiți de romani. Singura limbă celtică de pe continent în vremea cuceririi romane (secolul I î.e.n.) era galica. Limbile celtice (sau grupul insular al limbilor celtice, opus celui continental, dispărut) se împart în: Limbile germanice sunt vorbite, mai ales
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
capăt războiului într-un interval scurt pentru a preveni alte costuri economice. A traversat răul Ebro. În aproximativ două luni, a învins triburile ostile, dar a pierdut 22.000 de soldați (uciși sau dezertați). A căutat să se alieze cu celții și ligurienii pentru a le traversa teritoriile liniștit sau chiar să-i mobilizeze în lupta împotriva Romei. Pe drum a mai pierdut 13.000 de soldați și 1000 de călăreți. 3000 de carpetani s-au revoltat, iar el a fost
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
grele cu frigul. Ajunși la poalele munților, Hannibal nu mai dispunea decât de o forță scăzută de 30 000 de infanteriști, 6000 de călăreți căliți în lupte și 21 de elefanți supraviețuitori. Ajuns în Gallia Cisalpină, a traversat teritoriul inamicilor, celții taurini, ce au rezistat, dar au fost copleșiți. Între timp, fratele lui Publius Scipio trimis în Spania pentru a continua războiul, a revenit cu întăriri la Piacenza. Tiberius Sempronius Longus a abandonat ideea de a ataca Cartagina. Marșul periculos condus
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
colegului său din tabăra din apropiere de râul Trebia lângă Placentia. La începutul lunii decembrie, armata lui Sempronius Longus număra aproximativ 16.000-20.000 de legionari, printre care și aliați gali. Forțele lui Hannibal numărau 40.000 de soldati, incluzând celți si insubri. Într-o dimineață rece din decembrie a izbucnit lupta de la Trebia. Hannibal a trimis cavaleria pentru a-i provoca pe romani, simulând un atac, urmat de o centrare. Contra sfatului lui Scipio, Sempronius a trimis înainte cavaleria și
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie numită "Galati". Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
wer", „om” (cf. , „bărbat”) și "geld", „preț”, „ban”, „plată”. Cu alte cuvinte, "Wergeld" s-ar traduce prin „prețul omului”. Această tradiție a "Wergeld" exercita un rol important în vechile civilizații ale Europei de Nord, îndeosebi la germani și la vikingi. Celții cunoșteau și ei acest obicei, sub numele de "ericfine". Suma cerută de "Wergeld", în caz de ucidere, depindea destul de mult de rangul social căruia îi aparținea victima. Carol cel Mare a legiferat "Wergeld", pentru a înlocui răzbunarea privată ("faida"). Într-
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
și 9 % copaci și șosele. Cel mai mare cartier al orașului este "Birkesdorf" care în anul 2005 avea 8147 de locuitori. Probabil istoria orașului începe cu 2000 de ani în urmă, în perioada înaintea erei noastre regiunea era locuită de celți (lat. "gali", grec. "keltoi" = dârji, nobil) originari din Asia Mică, ei trăiau în așezări mici numite "Durum" (fortăreață). Peste celți vin germanii care proveneau din nord, după populația germană care locuia aici va fi mai târziu numit "Provincia Germania"în timpul
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
locuitori. Probabil istoria orașului începe cu 2000 de ani în urmă, în perioada înaintea erei noastre regiunea era locuită de celți (lat. "gali", grec. "keltoi" = dârji, nobil) originari din Asia Mică, ei trăiau în așezări mici numite "Durum" (fortăreață). Peste celți vin germanii care proveneau din nord, după populația germană care locuia aici va fi mai târziu numit "Provincia Germania"în timpul lui Iulius Cezar (100 - 44 î.e.n.) teritoriul ocupat de romani în timpul domniei sale .Astfel "Durum" devine un centru de aprovizionare a
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amestecă cu populația autohtonă(iliri, celți) și cu urmașii coloniștilor români. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei. Statul feudal bosniac se formează în secolul XII
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor - Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au fost asimilați de slavii apuseni
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
fortificații care, în caz de pericol, constituia cetatea de refugiu. Numărul așezărilor mici de jur împrejurul fortificației era variabil, de la câteva zeci la peste o sută (de exemplu complexul de la Wicina, Polonia). Nu au avut loc mari mișcări de populații, cu excepția migrațiilor celților, care au ajuns până la Babilon (324 î.Hr.). Din punct de vedere al structurii sociale, unitatea de bază o constituia familia, principala forță economică. Populația era preponderent rurală, agricolă. În perioada Hallstatt timpurie se pare că se ajunsese la o relativă
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
viața spirituală în această perioadă este apariția panteonului, chiar dacă in cadrul anumitor populații au dăinuit credințe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. S-a manifestat la celți, traci, daci, iberici. În privința ritualurilor funerare, înhumarea devine preponderentă, înlocuind, cu timpul, incinerarea. Fenomenul de stratificare socială a dus la o dezvoltare fără precedent a artelor minore. Importanța persoanei era adesea sugerată prin purtarea de obiecte de prestigiu, cel mai
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]