676 matches
-
termenul de "celto-liguri" sau de "celtiberi" este mai adecvat. La nord de Sena trăiesc populații pe care Cezar le include în Belgia. Venite ultimele în secolele al III-lea și al II-lea, î. I. C., aceste popoare sînt compuse din celți, dar reprezintă de asemenea o avangardă de popoare *germanice, cărora Cezar le-a subliniat caracterul belicos, în special nervienii și eburonii pe solul Belgiei actuale. La nord de Paris, regiunile sînt ocupate de veliocașii din Rouen, de belovacii din Beauvaisis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rîuri și mlaștini: la vest, rîul Oise, pădurile de la Saint-Germain și de la Marly; la sud, rîul Bièvre și pădurea Rambouillet; la est, pădurea Armainvilliers; în sfîrșit, la nord, pădurea Chantilly. Anumiți termeni evocă de asemenea aceste vechi frontiere, precum cuvîntul celt equoranda, frontieră, care a dat în toponimia modernă numele de Ingrandes, Aigurande, etc. Spațiul intern al teritoriului cetății este el însuși subdivizat în districte sau pagus. Se găsesc acolo mari exploatații cu curți multiple, aedificium, pe care arheologia aeriană le-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice a celților, mai ales în prelucrarea metalului; bijuterii de aur, coliere sau *colane, brățări, arme decorate, la care se manifestă o artă a transformării, un gust al imaginarului și al fantasticului cu ajutorul curbelor, cercurilor, *cîrligelor în formă de S, sau *triscelului devenit
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să faciliteze transformările datorate prezenței romane. DOCUMENT 1 Galia văzută de Cezar "Ansamblul pe care-l formează Galia se compune din trei părți: prima este locuită de belgi, a doua de aquitani, a treia de cei ce poartă numele de celți în limba lor, de gali într-a noastră. Cu toții diferă între ei prin limbă, obiceiuri, legi. Galii sînt separați de aquitani de rîul Garona, de belgieni de Marna și Sena. Cei mai curajoși dintre toți sînt belgii, pentru că sînt cei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care anticii și-o făceau despre orientarea Galiei, după ei Pirineii întinzîndu-se pe o axă nord-sud. Pe de altă parte, mențiunile referitoare la belgi amintesc de penetrarea economică a lumii galice de către negustorii italieni și de presiunea lumii germanice asupra celților. În legătură cu aceasta, Cezar pune în opoziție noțiunile de civilizație, legată pentru el de lumea mediteraneană, și de curaj sălbatic, caracteristic lumii barbare din nord. DOCUMENT 2 Situl de la Bibracte, mai sus de orașul Autun, este implantat pe muntele Beuvray (între
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Galia face parte, de acum încolo, din Imperiul Roman. În mai puțin de un secol, între anii 125 și 50 î.I.C., Galia este anexată de Roma și devine un element esențial al Imperiului Roman în Occident. Într-adevăr, în timp ce celții ocupă progresiv Galia, Roma preia controlul Italiei peninsulare. În secolul al III-lea î.I.C., expansiunea romană se lovește de puterea maritimă a Cartaginei, oraș din Africa de Nord (aproape de Tunis): este începutul războaielor punice*. Învinsă prima dată în 241, Cartagina își
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apelul Marsiliei, ale cărei colonii din Antibe și Nisa sînt asediate de către liguri, o armată romană luptă pe teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Antibe și Nisa sînt asediate de către liguri, o armată romană luptă pe teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae ("Apele Sextiene", Aix-en-Provence), prima așezare romană
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
documente prezintă caractere mai indigene: îl găsim ornat cu *colane galice (Isère), în ținută de vînător (Vosges), ca bărbat cu barbă îmbrăcat cu un mantou galic greu (Lezoux), cu mai multe fețe etc. El trebuia să mascheze un mare zeu celt, probabil Smertrios. Pe lîngă aceasta, Mercur primește porecle celte: Mercur Visucios, savantul, la Bordeaux; Mercur Atesmerios la Poitiers etc. Dimensiunea cultului lui Mercur depășește deci din plin conținutul roman și face din el un zeu popular căruia toponimia actuală îi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de ani, la 386, de către Sf. Ioan Gură de Aur. De unde provine numele Crăciun? Englezii îi spun Christmas. Francezii - Noel. Italienii- Natale. Germanii - Weihnachten, Christnacht. Spaniolii - Noche buena. Norvegienii - Jul. Suedezii - Oel, precedat de articolul J. Danezii- Juul. Saxonii - Gehul. Celții - Gewel. Polonezii - Willia. Rușii - Razdjestva. Bulgarii - Bozik. Ucrainieinii - Rizdo. Sârbii, sloveniiBozic. Nașterea Dmnului este denumită la români printrun cuvânt propriu, specific numai popurului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută filologică, dar majoritatea lingviștilor afirmă că termenul provine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de ani, la 386, de către Sf. Ioan Gură de Aur. De unde provine numele Crăciun? Englezii îi spun Christmas. Francezii - Noel. Italienii- Natale. Germanii - Weihnachten, Christnacht. Spaniolii - Noche buena. Norvegienii - Jul. Suedezii - Oel, precedat de articolul J. Danezii- Juul. Saxonii - Gehul. Celții - Gewel. Polonezii - Willia. Rușii - Razdjestva. Bulgarii - Bozik. Ucrainieinii - Rizdo. Sârbii, sloveniiBozic. Nașterea Dmnului este denumită la români printrun cuvânt propriu, specific numai popurului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută filologică, dar majoritatea lingviștilor afirmă că termenul provine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Căci oricît de neasemănătoare n-ar fi limbile lumii, puterea tradiției este una și aceeași: și nici frățiile statornice în Germania nu au crezut altminteri și nu au transmis vreo altă în- vățătură; nici cele din Spania, nici cele ale celților, nici cel din Răsărit, nici cele din Egipt, nici cele din Libia, nici cele statornicite în mijlocul lumii...” Gogonată rău de tot, dar este una din primele forme de terorism intelectual, de aici înainte el va fi citat ca autoritate de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și temperată, temperaturile echilibrate aproape niciodată mai joase de 10 grade iarna, dar nici mai calde de 20 de grade vara fac ca flora Irlandei să fie extrem de variată și de colorată, plante din lumea-ntreagă adaptîndu-se pe roditorul pămînt celt. Astfel s-a împămîntenit, în secolul al XVI-lea, cartoful, hrana de bază a poporului irlandez pînă-n zilele noastre. Nu trebuie uitat că foametea cumplită de la jumătatea secolului al XIX-lea nu a fost cauzată de secetă, ca în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
făcut. Patrick (acesta fiind numele lui de preot, căci mi-a fost imposibil să rețin vreodată numele lui de laic, greu de pronunțat) ajunge pe tărîm irlandez și începe evanghelizarea, cu mult tact și blîndețe, ca să nu înfrunte mînia druizilor celți și pentru ca să înlocuiască, fără înfruntări, vechile rituri cu cele creștine. De aceea Crucea celtică poartă cercul solar, incluzînd simbolul druidic în cel sfînt al religiei creștine. Se spune că cel mai greu i-a fost lui Patrick să explice noilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din leagănele creștinismului, dar după cucerirea arabă s-a răspândit mult islamismul, sub cele două forme, sunnită și șiită. Peisajul se complică prin supraviețuirea unei grupări religioase foarte vechi, nemaiîntâlnită în altă parte, druzii (a nu se confunda cu druizii celți din Galia romană). Așadar, creștini maroniți, musulmani sunniți și șiiți, druzi, plus un număr neprecizat de secte musulmane și creștine. Toate acestea, la o populație de sub 4 milioane de locuitori. O perioadă, s-au înțeles. Sistemul politic reflectă compoziția religioasă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
-lea, cînd au înlocuit-o cu scrierea latină propriu-zisă. Lumea germanică Spațiul european s-a remarcat în epoca antică și mai tîrziu nu numai prin greci și prin romani, ci și prin alte popoare, între care se disting prin importanță celții și germanicii. Triburile celților formau majoritatea populației din Euro-pa apuseană și centrală, în secolele V-III î.Hr., unii migrînd spre est și sud-est și ajungînd pînă în Asia Mică. Treptat însă teritoriul lor s-a restrîns prin extinderea altor popoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-o cu scrierea latină propriu-zisă. Lumea germanică Spațiul european s-a remarcat în epoca antică și mai tîrziu nu numai prin greci și prin romani, ci și prin alte popoare, între care se disting prin importanță celții și germanicii. Triburile celților formau majoritatea populației din Euro-pa apuseană și centrală, în secolele V-III î.Hr., unii migrînd spre est și sud-est și ajungînd pînă în Asia Mică. Treptat însă teritoriul lor s-a restrîns prin extinderea altor popoare, rămî-nînd stabili și organizîndu-se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cele din urmă cuceriți (anii 58-51 î.Hr.), în urma incursiunilor repetate ale lui Iulius Caesar, și romanizați în cea mai mare parte, păstrîndu-și identitatea, în unele cazuri pînă astăzi, doar în Irlanda și în unele zone din Insulele Britanice. Despre celți se spune că aveau o dezvoltată imaginație artistică și poetică și pasiune pentru ornamente și pentru culori (la fel ca germanicii scandinavi)17. Începînd cu secolul al IV-lea î.Hr., ei au început să resimtă influența culturii grecești și au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
existat în spațiul ei popoare foarte diferite care au fost romanizate (în zona sudică și în Sicilia existînd numeroase și înfloritoare cetăți grecești, care alcătuiau Magna Graecia, în zona centrală trăiau oscii și umbrii, iar în nord etruscii, paleo-veneții și celții), iar, după stăpînirea romană, năvălitori foarte diferențiați prin origine și prin limbă s-au stabilit în diverse zone ale Italiei. În plus, în perioada medievală, au existat foarte multe orașe-stat, cu granițe închise, ceea ce nu a permis circulația oamenilor și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fie introdusă limba latină. După retragerea romană, la începutul secolului al V-lea d.Hr. au venit aici, de pe continent, triburile germanice ale anglilor, saxonilor și iuților, astfel încît prin contopirea dialectelor vorbite de aceștia și pe baza unui substrat celt și latin a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste 200 de ani (după anul 1066, cînd normanzii vorbeau un dialect al limbii franceze) au adus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
coloniști romani, așa cum s-a întîmplat în zonele în care s-au format limbile romanice. Limba latină a ajuns deci pe teritoriul britanic înainte de a se fi format limba engleză, însă nu a reușit să înlăture în totalitate limba băștinașilor celți, încît, după venirea triburilor germanice ale anglilor, saxonilor și iuților (în jurul anului 450), substratul pe care se va forma viitoarea limbă germanică (engleza) era un amestec de insule celtice și latine. Ca atare, pentru engleză, latina este prezentă și la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și spre răsărit, către stepele rusești, iar Transilvania aparține Europei Centrale și, Într-o măsură apreciabilă, spațiului occidental de civilizație. Multe valuri au venit dinspre răsărit, de la sciții antici până la ruși În epoca modernă, și multe altele dinspre apus, de la celți și romani până la unguri (porniți inițial dinspre Ural, dar stabiliți În Câmpia Panonică, la vest de spațiul românesc) și germani. România este așadar, În același timp, balcanică, răsăriteană și central-europeană, fără să aparțină pe deplin nici uneia dintre aceste diviziuni, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de toate originile. A
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
generic: Făt-Frumos fiul oii, FătFrumos fiul iepei, Făt-Frumos fiul vacii, în aceste cazuri el fiind protagonistul basmului ATB, cunoscut și sub alte nume (Tei Legănat, Ion năzdrăvanul de lut, Craiovisin, Petre fiul oii, Busuioc fiul vacii, Frunză verde, Rujănic voinic)”. Celții erau supranumiți „copii de iapă”, descendența totemică explicând abilitățile de echitație ale acestui popor. În acest context, geneza animalieră conferă feciorului capacități superioare regnului uman, legătura cal - călăreț fiind întărită o dată în plus. Vit’eazu d’e apă, ca și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plan semantic se instituie o dublă centralitate: buricul pământului ca punct incipient și nucleu al Creației și mijlocul câmpului. Ca simbol, câmpia întrunește datele comune inițierii în moarte sau pe tărâmul de dincolo și pentru alte culturi din lume. La celți, ea este o „denumire specială a Lumii celelalte”. Similară apare situația Câmpiilor Elizee iar la egipteni, cea a câmpiilor Earu numite și ale hranei sau ale ofrandei. „Acolo merg cei morți dacă ieșirea din psihostazie a fost prielnică, pentru a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]