1,289 matches
-
Amintindu-și de înfrângerea lor, care i-a costat scump, de la Bătălia de la Vesontio, germanii s-au retras în Pădurea Neagră, devenind o populație mixtă dominată de suebi. În timp ce au părăsit casele lor tribale, probabil că au preluat toate cantoanele celtice aflate de-a lungul Dunării. Alemanii au stabilit o serie de organizări teritoriale numite "pagi" (cantoane) pe malul estic al Rinului. Numărul exact și amploarea acestor organizări este neclară și, probabil, s-a schimbat în timp. "Pagile", de obicei perechile
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
împădurită, una dintre cele mai mari proporții din Germania. Saarland este divizat din punct de vedere administrativ în 6 districte rurale ("Landkreise"): Înainte de Primul Război Mondial nu a existat o autonomie regională a teritoriului. Acesta a fost ocupat de triburi celtice înainte de a deveni parte a provinciei Belgica a Imperiului Roman. În secolul al V-lea francii cuceresc teritoriul și acesta va face parte din regatul acestora; în continuare a fost parte a Sfântului Imperiu Roman sub forma a numeroase ducate
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
Capitala regiunii este orașul Lyon iar regiunea cuprinde 8 departamente. Cu toate că regiunea a fost locuită încă din timpuri preistorice, primele menționări ale unor așezări datează din perioada celților. Aceștia au fondat numeroase orașe, ca de exemplu Lyon ( numit după zeul celtic Lugh), iar regiunea se afla pe o rută comercială între sudul și nordul Europei de Vest. Regiunea a fost cucerită de către romani în timpul Războaielor galice ale lui Iulius Cezar și a făcut parte în diferite perioade din provinciile romane "Lugdunensis
Ron-Alpi () [Corola-website/Science/301328_a_302657]
-
(în ; în bretonă "Breizh"; în gallo "Bertaèyn"; în și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Primele relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau "Veneții", navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau "Veneții", navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu se limita doar la coasta europeană a Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau deja
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
orașului Saint-Malo, care a fost complet distrus, regiunea a avut de suferit mai puțin decât Normandia învecinată. Bretania este o regiune aparte față de restul Franței, fiind alături de Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Galicia din Spania singurele regiuni cu populații de origini celtice. Franceza este singura limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne bilingve, dar marea majoritate sunt și în bretonă, în detrimentul limbii gallo, care nu este atât de vizibilă. Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în general diverse tipuri de fluiere, au fost adăugate și alte instrumente des întâlnite în folclorul celtic ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește "Fest Noz" (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De asemenea, festivalele de muzică
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește "Fest Noz" (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De asemenea, festivalele de muzică celtică sunt foarte populare. O altă caracteristică particulară a Bretaniei este reprezentată de puternicele tradiții creștine, regiunea fiind de-a lungul istoriei una dintre regiunile puternic catolice, în contrast cu restul Franței, puternic secularizată. Chiar și în momentul de față, este regiunea din
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
a fost mai mică de unul, AIK a marcat de asemenea cele mai puține goluri din toate echipele din Allsvenskan în acel an. Asper, portarul lui AIK și mijlocașul Johan Mjällby au fost extrem de apreciați. Mjällby a fost transferat de la Celtic și Mellberg a fost vândut la Racing Santander. În 1999 AIK a achiziționat o mulțime de jucători, printre care și Andreas Andersson, de la Newcastle, pentru circa 2 milioane de euro, o sumă record pentru Suedia, la acea vreme. În timpul sezonului
AIK Solna () [Corola-website/Science/310069_a_311398]
-
repetiție era la sfârșitul anilor 1980, trupa a început ca grindcore și lansat diverse demonstrații și pleacă cu alte trupe din zona de la Atena. Grupul va mai tarziu le modifică sunetul cu influență din proto-black metal, cum ar fi benzi, Celtic Frost și venin, și în acest proces a devenit unul dintre genurile de instigatori. 5 cântecul lor demo, Satanas Tedeum, ar arăta un grindcore / black metal, crossover, urmat de cariera-rupere PE, trecerea la Arcturo, în anul 1991. Unul din trupa
Rotting Christ () [Corola-website/Science/309509_a_310838]
-
Novară” derivat de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile. Orașul a fost înființat în jurul anului 89 î.Hr. că o colonie de drept latin, cu ocazia acordării cetățeniei latine triburilor celtice din Galia Transpadană. În epoca imperiala "Novaria" era un important "municipium" și era situată pe drumul dintre "Vercellae" (Vercelli) și "Mediolanum" (Milano). Din timpul românilor s-a menținut până în zilele noastre sistemul de străzi perpendiculare. După ce orașul a fost distrus
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
în care eroul-dragon respectiv se numește „Sigfrid”. În ciuda victoriei pe care Arminius a obținut-o, acesta nu-și făcea mari speranțe în legătură cu rezistența sa în fața romanilor, așa că a preferat să se retragă în pădurile Germaniei. Bouddica (numele probabil evoca zeița celtică Boudiga sau poate era un titlu nobiliar s-a născut în jurul anului 10 d.H. S-a căsătorit cu șeful triburilor icenilor, Prasutagus. Acesta a murit prematur, încât, prin testament, moștenitorii erau cele două fiice ale sale și împăratul Nero. Prasutagus
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
230.000 de celți conduși de Bouddica și oastea condusă de guvernatorul Publius Suetonius. Deși forța icenă era superioară numeric, lipsa experienței și proasta organizare au fost decisive. Bouddica s-a sinucis după dezastrul suferit de iceni, iar rezistența populației celtice a fost înfrântă definitiv. Revolta batavilor a avut loc în anii 69-70 d.H. Revolta s-a bucurat inițial de succes sub comanda lui Julius Civilis, dar în final a fost înnăbușită de ginerele lui Vespasian, Quintus Petilius Cerialis. Quintus Petilius
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Slovan Liberec s-a calificat cu scorul general de 4-3." "Milan s-a calificat cu scorul general de 3-0." "PSV Eindhoven s-a calificat cu scorul general de 6-4." "Lille s-a calificat cu scorul general de 3-0." "Valencia 1-1 Celtic. Valencia s-a calificat cu scorul general de 5-4 la penaltiuri." "Servette s-a calificat cu scorul general de 3-0." "Internazionale s-a calificat cu scorul general de 4-2." "Rangers 0-0 Paris Saint-Germain. Rangers s-a calificat cu scorul general
Cupa UEFA 2001-2002 () [Corola-website/Science/315518_a_316847]
-
al cuvântului danez "ø" (insulă). De altfel, toponimul în limba locală, "Føroyar", include cuvântul "oyar", care înseamnă insulă. A doua ipoteză este că numele ar semnifica "Insula îndepărtată" pornind de la germanicul "Far-Før-Fær". În fine, "fær" ar putea avea o rădăcină celtică, din care a derivat și cuvântul irlandez "fearann" (pământ). Istoria timpurie a Insulelor Feroe este foarte clară. Conform Færeyinga Saga, emigranții care au părăsit Norvegia pentru a scăpa de tirania lui Harald I al Norvegiei, au sosit pe insule în jurul începutului
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
un amănunt de acest fel. și-a început cariera de fotbalist în 1988, la echipa de juniori a clubului VfB Forstinning, iar în 1989 a trecut la Bayern München. În anul 2000 a plecat în Scoția, în probe la formația Celtic Glasgow, însă a ajuns până la urmă în Anglia, la Aston Villa. Debutul pentru Aston Villa a avut loc într-un meci disputat în ianuarie 2001, împotriva echipei FC Liverpool, meci pierdut cu scorul de 0-3 de echipa lui Hitzlsperger; acesta
Thomas Hitzlsperger () [Corola-website/Science/316768_a_318097]
-
fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]