349 matches
-
1972, 17-18). Deși la nivel propagandistic s-a păstrat sensul originar al "centralismului democratic", dezbateri libere urmate de o decizie cu valoare de lege, a cărei discutare ulterioară nu ar fi însemnat decât spirit "contrarevoluționar" leninismul romantic a păstrat doar "centralismul", democrația, înțeleasă în sensul conversațiilor libere și chiar a polemicilor pe marginea unui subiect dispărând în totalitate. Pe de altă parte, "disciplina de partid" teoretizată de către Lenin, era la loc de cinste în cadrul PCR, fiind însăși esența "centralismului democratic" în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
păstrat doar "centralismul", democrația, înțeleasă în sensul conversațiilor libere și chiar a polemicilor pe marginea unui subiect dispărând în totalitate. Pe de altă parte, "disciplina de partid" teoretizată de către Lenin, era la loc de cinste în cadrul PCR, fiind însăși esența "centralismului democratic" în accepțiune romantic leninistă (Stănescu: 1977, 57-82). În exteriorul partidului, la nivel social, "centralismul democratic" avea rolul de a elabora și ghida integral direcțiile de dezvoltare, respectiv asigurarea participării active a populației la acest proces (Popovici în Constantinescu: 1974
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unui subiect dispărând în totalitate. Pe de altă parte, "disciplina de partid" teoretizată de către Lenin, era la loc de cinste în cadrul PCR, fiind însăși esența "centralismului democratic" în accepțiune romantic leninistă (Stănescu: 1977, 57-82). În exteriorul partidului, la nivel social, "centralismul democratic" avea rolul de a elabora și ghida integral direcțiile de dezvoltare, respectiv asigurarea participării active a populației la acest proces (Popovici în Constantinescu: 1974, 54). Putem vorbi acum de "democrație muncitorească revoluționară", "o etapă superioară a unității dintre socialism
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fie militant, soldat al acestui partid, să-și îndeplinească în mod exemplar sarcinile ce i se încredințează. Și aceasta în mod conștient! (Ceaușescu: 1979a, 79-80; vezi și Iacob în Curs de socialism științific: 1979, 406-426). "Democrația internă de partid" sau "centralismul democratic", și, la nivel social, "democrația muncitorească", nu se confundă cu "democratismul socialist", deși toate trei au aceeași sursă ideologică, leninismul romantic. Ultimul concept se referă la "statul socialist" care, subordonat la rândul său PCR și tot mai indistinct în raport cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cel "burghez". Găsind posibilitatea unui numitor discursiv comun cu Ocidentul, Gorbaciov l-a eclipsat pe Ceaușescu, fidel până la sfârșit Weltanschauung-ului leninist. În plus, așa cum vom vedea, faptul că noul lider sovietic a renunțat tacit la principiile revoluției globale, la "centralismul democratic" și, nu în ultimul rând, la garantarea armată a stabilității regimurilor est-europene, elementul cel mai important în înțelegerea periplului revoluționar consumat în 1989 a potențat profund temerile lui Ceaușescu. În final, leninismul romantic se va transforma într-un paria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se va dovedi finalmente catastrofală pentru legimititatea tuturor regimurilor est-europene, oferind legal de acum posibilitatea coagulării unor grupuri disidente organizate. Propunându-și reelaborarea ideologică a leninismului, concomitent cu ampla reformare economică și politică a Uniunii Sovietice, leninismul post-bolșevic va abandona centralismul democratic, inerent tuturor celorlalte forme de leninism, percepându-l drept o relicvă perimată pentru noile realități cu care avea de-a face. Însă tocmai centralismul democratic (absența criticilor și opoziției după luarea unei decizii la nivel de partid, acestea fiind
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismului, concomitent cu ampla reformare economică și politică a Uniunii Sovietice, leninismul post-bolșevic va abandona centralismul democratic, inerent tuturor celorlalte forme de leninism, percepându-l drept o relicvă perimată pentru noile realități cu care avea de-a face. Însă tocmai centralismul democratic (absența criticilor și opoziției după luarea unei decizii la nivel de partid, acestea fiind teoretic permise doar ca parte a procesului de elaborare a deciziei) reprezenta trăsătura definitorie a leninismului, oferind măsura disciplinei stricte de care avea nevoie pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1989, leninismul era deja de domeniul trecutului în Uniunea Sovietică, să-i dăm din nou cuvântul lui Iakovlev: "P.C.U.S. nu mai poate fi considerat un partid leninist, format din membri disciplinați pătrunși de morala comunistă și de regula strictă a centralismului democratic" (Iakovlev: 1991, 84). Fundamentul tehnic al leninismului este astfel distrus. Dar, deși Gorbaciov permisese apariția unui pluralism politic limitat, mai mult ca debușeu pentru tensiunile sociale existente decât ca o veritabilă opoziție politică, fapt care în sine contravenea flagrant
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe de o parte pentru a o înregimenta, pe de altă parte pentru a se reproduce. Se impune aici o distincție. Unitatea de analiză a fenomenului leninist este partidul. Pe cale de consecință, "paradigma operativă" leninistă constă în norme și reguli (centralismul democratic) care instituie o formă unică de autoritate a cărei scop este asertivizarea partidului însuși (acesta este de cele mai multe ori, așa cum am constatat, penetrat de influențe "burgheze" și "mici-burgheze"), pe lângă crearea unei hegemonii bazată pe acte de vorbire, reguli și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Activitatea ideologică și politică-educativă (1972), București, Editura Politică. "At historic crossroads: documents on the December 1989 Malta summit" (2001), în Cold War international history project, nr. 12-13, pp. 229-242. "Ceausescu's Oct. 5 lunch speech" (1988), nepaginat, Open Society Archives. "Centralismul democratic principiul fundamental al structurii organizatorice și a activității partidului" (1977), în Probleme fundamentale ale activității de partid și de stat, București, Editura Politică, pp. 65-73. "Creșterea rolului științelor sociale în procesul de educare și formare a omului nou, constructor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
works of Marxism, New York, Bantam Books, pp. 371-486. Iacob, Dumitru (1979), "Democrația socialistă. Adâncirea democrației legitate a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, a înaintării României spre comunism", în Curs de socialism științific, București, Editura Politică, pp. 406-426. Iovan, Gheorghe (1980), "Centralismul democratic principiul fundamental al structurii organizatorice și al activității partidului. Principalele direcții ale dezvoltării centralismului democratic în etapa actuală", în Probleme fundamentale ale statutului P.C.R., ale normelor muncii și vieții comuniștilor, București, Secția de propagandă a C.C. al P.C.R., pp.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
legitate a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, a înaintării României spre comunism", în Curs de socialism științific, București, Editura Politică, pp. 406-426. Iovan, Gheorghe (1980), "Centralismul democratic principiul fundamental al structurii organizatorice și al activității partidului. Principalele direcții ale dezvoltării centralismului democratic în etapa actuală", în Probleme fundamentale ale statutului P.C.R., ale normelor muncii și vieții comuniștilor, București, Secția de propagandă a C.C. al P.C.R., pp. 56-64. Întâlnire la nivel înalt. Moscova, 29 mai 2 iunie 1988, Moscova, Editura agenției de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Statele naționale și noua ordine economică și politică internațională", în Mitran, Ion; Lotreanu, Nicolae, (coord.), Națiune, suveranitate, independență. Studii și comunicări, București, Editura Politică, pp. 43-52. Popescu-Neveanu, Paul (1968), Amăgire și adevăr în morală, București, Editura Științifică. Popovici, Constantin (1974), "Centralismul democratic principiu fundamental de organizare și de conducere a vieții social-politice", în Constantinescu, Miron (coord.), Introducere în știința conducerii societății socialiste, București, Editura Politică, pp. 47-58. Popper, Karl (2005), Societatea deschisă și dușmanii săi, vol. II, Epoca marilor profeți: Hegel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întreaga viață social-economică a țării și constituie garanția rezolvării corespunzătoare a tuturor problemelor din domeniul securității statului. Conducerea și îndrumarea de către partid se realizează atât la nivel central, cât și județean, în mod unitar, pe baza aplicării creatoare a principiului centralismului democratic. Fundamentând concepția conducerii unitare a activității organelor de securitate, secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, sublinia că „...îndrumarea și conducerea de către comitetele județene de partid nu înseamnă fărâmițarea conducerii muncii organelor Ministerului de Interne”, atrăgând atenția că „această
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne-ar determina să considerăm drept valid un enunț simplu, de tipul: „Stabilirea agendei și formularea politicilor sunt sarcini europene, În timp ce implementarea este responsabilitatea statelor membre”. Reproșurile aduse UE capătă foarte multe nuanțe. Cei mai sceptici vorbesc atât despre un centralism al procesului decizional la nivel european, cât și despre impunerea efectelor acestuia la nivel național. Există Însă și autori ce vorbesc despre un pluralism decizional la nivel european, care afectează statele membre. Ei afirmă că există actori naționali care-și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Wundt, R. Kjellen, W. Vogel, J. Ancel, J. Cvijic, K. Haushofer, H. Freyer etc. se amestecă cu mize și subiecte politice explicite și foarte actuale: problema Transilvaniei, a Dunării de Jos, a Basarabiei, integrarea culturală a regiunilor României, regionalismul și centralismul etc. O nouă imagistică este pusă în funcțiune. Noi imagini mentale ale unei Românii omogene și unitare se combină cu mai vechile probleme ale originii etnice, etnogenezei, autenticității culturii populare, primejdiilor puse de către modernizare și urbanizare etc. Texte științifice importante
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
5 % de "toscanofoni" fac astfel încît 10 % dintre persoane îi înțeleg în mod pasiv.153 Mai rămîne să aflăm esențialul. Cum au putut aceste limbi să devină naționale fără a fi familiare imensei majorități? Nu trebuie să ne înșelăm asupra centralismului monarhic cînd acesta a existat, cu atît mai mult asupra fondatorilor intelectuali ai sintaxei și vocabularului recunoscute mai tîrziu drept norme literare. În Anglia, Wycliffe realizează o traducere deja clasică a Bibliei din 1382. În Spania, Antonio de Nebrija publică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația populară ură surdă împotriva monarhismului centralizator, toate acestea i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate, după care erau nostalgice"5. Societățile populare pe care le admira Hannah Arendt întruchipau în maniera cea mai distinsă această socialitate politică a orașului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu, fiindcă rutina politică s-a menținut în virtutea inerției sociale, s-a ajuns la absenteism electoral, la înmulțirea revendicărilor extremiste, la manifestări integriste, mafiote, la incivilități, degradări, violență, revolte, comportamente regresive de tot felul. Politica orașului a rămas marcată de centralism, cu toate încercările de deconcentrare spre nivelul regiunilor și departamentelor, iar restricțiile bugetare de după criza economică din anii 1970 au pus sub semnul întrebării "logica planificatoare". 1 Chaline C., Les politiques de la ville, colecția Que sais-je?, PUF, Paris, 1997; Blanquart
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a) numărul zilelor festive, (b) ce culte sunt celebrate chiar de cetate și (c) cine trebuie să practice aceste culte. Sărbătorile, cultele și funcționarii nu sunt enumerați cu exactitate. Cetatea-mamă determină cadrul, organizarea, dar nu prescrie nici măcar un panteon fix. Centralismul sacral rămâne Încă moderat și formal. Nu știm În ce măsură colonia spaniolă, Încercând să umple acest cadru, s-a inspirat din extraordinarele calendare de piatră (fasti, ferialia) care tocmai atunci se răspândeau În cetățile italice. Finanțarea cultului provine din banii Încasați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de redescoperirea lui Marx Însuși. Revelația unui Marx nou și vizibil diferit era tocmai esența atracției marxiste În acei ani. „Vechiul” Marx era cel al lui Lenin și Stalin: gânditorul victorian ale cărui scrieri neopozitiviste despre societate anticipau și validau centralismul democratic și dictatura proletariatului. Chiar dacă nu putea fi Învinovățit de aplicările date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea stângă. Noua stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au autorizat În mod oficial apariția partidelor politice independente. În primele luni din 1989, parlamentul comunist a votat o serie de măsuri, cum ar fi recunoașterea dreptului la liberă asociere, oficializarea „tranziției” către un sistem pluripartit și, În aprilie, eliminarea „centralismului democratic” din viața de partid. O inițiativă cu impact și mai mare - o recunoaștere tacită a faptului că partidul nu mai avea șanse să-și mențină controlul asupra țării dacă nu se reconcilia cu propriul său trecut - a fost anunțata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe ținuturi sau provincii, fiecare cuprinzând mai multe județe. Apoi, la începutul anilor ’50, a fost adoptat modelul sovietic de organizare administrativ-teritorială în regiuni și raioane. Întregul teritoriu cuprindea 16 regiuni, fiecare regiune conținând 12-18 raioane. Acest model era specific centralismului birocratic promovat de sistemul socialist sovietic. La 1 ianuarie 1968 s-a trecut de la acest model anevoios la actuala formă de organizare, cu 39 de județe plus municipiul București la început și 41 de județe plus municipiul București în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România s-a confruntat cu o serie de transformări sociale și economice profunde, cu un impact puternic asupra modelului de dezvoltare socială a țării. Trecerea de la economia planificată la cea de piață, de la proprietatea de stat la cea privată, de la centralism la descentralizare și autonomie în sectorul economic și administrativ a determinat necesitatea redefinirii coordonatelor sistemului românesc de furnizare a bunăstării. De asemenea, schimbarea profilului social al riscului, precum și apariția unor probleme sociale noi au contribuit, o dată în plus, la nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]