949 matches
-
care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul salvator, Iar valurile-nalte izbesc cu-nverșunare, În insula de gheață și-n tristul său decor. Se prăvălesc toți munții, în hulpave adâncuri, Iar
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează și-mi adulmecă iar mâinile. Apoi o zbughește la fugă. Cenușiul piere. Într-o explozie de soare și culori, mă iau după el fericit. Mă duce la capătul podului! Spre viață. Referință Bibliografică: CAPTIV / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
noaptea, strâns îmbrățișați. Orașul nu-i bau-bau! Dimineața au apucat un răsărit de soare de vis. Tot orizontul în flăcări roz spre răsărit contrasta cu cel negrul pătat de ultimele stele strălucind spre apus. Între ele norișori flocoși colorați de la cenușiu închis la portocaliu strălucitor își schimbau culorile vii. La apariția astrului cerul a devenit albastru limitat de lacul încă negru care limita orizontul vizibil. Treptat s-a făcut lumină, norișorii s-au decolorat iar linia dintre lac și cer s-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
celui mai înalt turn al castelului de unde îi dădu drumul în prăpastie. Câteva clipe mai târziu, în strălucirea lunii, un corp inert cădea din stâncă-n stâncă, iar până jos nu mai rămase nimic, doar urme de sânge ce pătau cenușiul pietrei și bucăți de carne și oase. Referință Bibliografică: XII. CASTELUL LUI DRACULA (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
femei, dar nu cu aceeași patimă și nu în același loc. • Mariajul e un mic război unde adversarii dorm în același pat. • În fond nu patul contează, ci cine cu cine... votează. • Iubirea e colorată când în roz, când în cenușiu. • Voi rămâne întotdeauna dator amorului pentru că nu i-am dat prețuirea cuvenită. • Iubirea are un singur timp? Prezentul! Dragostea e ca pâinea: proaspătă și gustoasăm, ori uscată și amară. • In dragoste tot ce importă este puritatea și sinceritatea. Restul e
GÂNDURI REBELE (39) – AFORISME: DESPRE IUBIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369522_a_370851]
-
îi mai răspunse porni singur pe aceași străduță pe care puțin mai înainte venise cu Nando. Da nu pot decade în așa hal, oare cei de râs în asta,” gândi George. Ziua se pleca spre seară, la orizont cerul era cenușiu închis aveai impresia că undeva departe atingea casele, acea priveliște avea ceva sumbru întunecos ce parcă ar fi înveșmântat oamenii și casele într-o noapte adâncă, nesfârșită. Privind acel orizont George avea senzația că ceva rece și dureros i se
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
mele, de nu știu să mă bucur la fel de mult, de fiecare clipă a ei! Imi propun să-mi ordonez altfel viața; fiecare clipă o voi așeza, la un loc ferit de griji, pe etajera timpului... Imi voi scutura gândul de cenușiul greutăților și îl voi îmbrăca în parfumul trandafirilor și în aurul razelor de soare! Ultimile cuvinte le-am rostit cu glas tare... Privesc în jur. Nimeni. Doar clipa acestei seri minunate și... gândul, care mă face să nu-mi uit
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
înceată, îmi șterg o lacrimă ce se prelingea cu repeziciune spre bărbie... Mi-am amintit ce am promis, mai devreme, gândului... Da! De mâine voi prețui fiecare clipă și o voi așeza pe același... postament! Imi voi scutura gândul de cenușiul greutăților și îl voi îmbrăca în parfumul trandafirilor și în aurul razelor de soare! D. Theiss Referință Bibliografică: Da! De mâine... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
care aruncă pe cer rotocoale de lavă incandescentă, care se stinge treptat, locul roșului de foc fiind luat de plumburiul norilor. Într-o altă parte a cerului, deasupra muntelui se profilează o dungă de culoare crem-banan deasupra căreia domnește nestingherit cenușiul norilor. După ce spectacolul de lumini se stinge, mai aruncăm o ultimă privire asupra curții Mânăstirii Crasna și munților dimprejur și plecăm spre casă purtând cu noi mult timp întipărită pe retină diversitatea cromatică a acestei după-amiezi de toamnă. Când am
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie inserat în unele ansambluri, al artistei înseși - Portret, Zodia taurului), semnele plastice (albastrul acvatic și celest al netimpului, al interregnului genezic, roșul intens, piric, infernal, insinuat, cu dozări diverse, pretutindeni, cenușiul, negrul chiar, temperat de alb sau dizolvat în albastru sau verde; liniile frânte, amestecul dintre orizontalitate, verticalitate și curbe), semnele lingvistice (titlurile, transcrierile fonetice: “silvu ple”, semnătura colocvială, amicală: “Denisa” etc.), toate concură la întregirea și consolidarea mesajului schițat anterior
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
Privesc accidentele unui adevăr... De la capătul sfârșit al dragostei noastre, Unde exiști dincolo de mine, într-adevăr Că o forță necunoscuta-ntre astre . Rămân un țipat de pasăre ascuns în mine ... Și dintr-o fâșie violet încerc să zbor. Strecurata-n cenușiul unei clipe De unde răscolesc tăcerile aceluiași dor . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Un țipat de pasăre / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN TIPAT DE PASARE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353182_a_354511]
-
trebuie să fie bine! Înainte, Popor al Protezelor, înainte!” Și protezele își reîncep marșul cu și mai multă vigoare, strivind sub tălpi Inspirata Tripletă. Timpul trece și distanța dintre Ultimul Far și mărșăluitori se micșorează. Deodată, firava lumină dispare total. Cenușiul devine aproape negru și material. Protezele încremenesc. Teama planează demențial deasupra gloatei. Apoi, antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
fețele. Oameni grăbiți treceau pe lângă noi. Alții așteptau în stații mijloacele de transport în comun. Pe ici, pe colo, schelele ridicate de constructori care izolau blocurile blocau trotuarul. Blocurile isolate arătau ca noi. Culorile deschise înviorau aspectul. Ne săturasem de cenușiul folosit de comuniști la vopsirea blocurilor, ce întrista ochiul. Am, coborât pe carosabil, privind atenți în jur. Autoturismele treceu în viteză pe lângă noi. Am răsuflat ușurați când am ajuns la marginea cartierului. De aici începe pădurea. Înainte de a intra în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
ale destinului istoric se agață de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenușa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberații mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor al renașterii sale. Poate numai așa peste fardul ruginit și colbul așezat pe iluziile noastre înfășurate în dorința de mai bine vor sosi vulturii din înălțimile la care aspirăm. Acum îți împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
diseca poezia bacoviană, cu gândul de a pătrunde în tainicul cod simbolist al dăinuirii fiindului în lumea umbrită, vei sesiza elecțiunea spectrului ca salt uniform al existenței unei lumi dejucate la hotarul dintre viață și moarte. Palidul este atras de cenușiu și târât în cavouri a căror cripte vor despărți fostul „eu” de lumină, zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându-i. Palidul, cenușiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spațiu inițiatic ale poetului, el cunoaște greutatea plumbului care este mult mai apăsătoare chiar decât cea a pământului pe care încă mai calcă până la revelație: „Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
ce dăruiți mirajului pătrund adânc în meditație descifrând codurile cuvântului din idee. Căutările și descifrările adevăratului înțeles al temelor lirismului bacovian continuă și va continua, găsindu-se chei cu care exegeții vor pătrunde în adânca filosofie a palidului și a cenușiului apocaliptic. BIBLIOGRAFIE: Caraion, Ion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, Editura Eminescu, 1975. Cimpoi, Mihai, Secolul Bacovia, București, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, 2005. Dimitriu, Daniel, Bacovia, Iași, Editura Junimea, 1981. Flamând, Dinu, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, Editura Minerva
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul albastru al cerului odată cu eul eliberat de greutatea cenușiului. Bacovia se mișcă într-o lume care nu îi sesizează prezența sa fizică, el plutește prin toate locurile publice, dar și prin spații unde pasul omenesc nu poate atinge materia, datorită timpului imaterial și nepământean: „Într-o grădină publică, tăcută
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
sau coșmar”). Întrebarea rămâne, găsește însă motivația, puterea de a merge înainte cu o doză nesperată de optimism, dovadă că pacea, armonia, binele și lumina înving de fiecare dată./ “Treptat... îmi pare lumea că devine colorată și frumoasă,/ Departe de cenușiul dinainte și plin de controverse!/ Îmi simt prin vene un fluviu de fericire să reverse,/ În toată făptura ce pare a pluti prin paralele UNIVERSE,/ Cuprinsă de-o senzație de euforie și pace-armonioasă!” Nu sunt critic literar, nici filolog, nci
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
iau viața de la început ca pe o lecție pe care memoria n-o poate învăța, rătăcitor ca ulise prin viață, trec prin păduri neumblate și ies la lumină, hărțuit și flămând ca o felină, câteodată fericit dar de cele mai multe ori cenușiu de singurătate, câteodată întreb frunzele rătăcite cine sunt și de unde vin și nu-mi răspunde nimeni și atunci nefericirea mea ia proporții dureroase ca-n tragediile lui eschil, iernile îmi par povești, oamenii răsar și curg ca izvoarele, cad vârstele
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
ceea ce îl înconjura nu era incidental. Mediul este o sumă de energii în care evenimentele se întrepătrund, se resping și se adună din nou rezultând efectul în bine sau în rău. Când mediul are culorile curcubeului întreține viața, când este cenușiu brun devine distrugător și adunător de rău. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii și-au îndreptat privirile și ascuțișul minții spre bolta cerească și au meditat asupra a tot ceea ce acolo, sus, lumea energetică a văzduhului, o altă entitate
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
copaci bătrâni o cocioaba cu acoperișul din stuf de pe lac și pereții din bârne,acoperiți cu argila.Un pustnic se grăbi să i-a apă dintr-un izvor înconjurat cu pietre.Avea o înfățișare ciudata.Barba netunsa căpătase noante de cenușiu,care trădau vârstă inaintata.Hainele erau tăbăcite,un cojoc din blană pe deasupra și pantaloni negrii.In picioare avea bocanci masivi că cei purtați de soldați pe front.Deslega o cană din metal agățata cu o funiuta de pantaloni și o
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
Ocrotitoare și înțeleaptă, natura își armonizează anotimpurile așternute cu generozitate la picioarele micilor demiurgi în bătălia și victoria asupra prozaicului: Înflorind într-o noapte, „ Primăvara ne oferă/ ghiocei, nu flori de seră!“(“Anotimpurile“, pag.11 În această confruntare în care cenușiul șterge prospețimea vitalității, lecția naturii răzbate oferind bucuria permanentei primăveri: “Am sădit lângă bloc doi cireși,/ subțiri și plăpânzi ca o floare,/ copiii îi privesc bucuroși/ cum își-nalță crenguțele-n soare. “(“Cireșii “, pag.13 ). Într-un exercițiu antropomorfic, poemele
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
pe un platou uriaș, mai la stânga, oamenii se zvârcolesc, postesc a mâncare și libertate de 55 de ani, târându-se în țărână cu lacrimi de plastic, plângându-și marii conducători. Ei au construit un templu și-o cetate a chinului. Cenușiul și repetarea zilei în uniforma unei ideologii, îi îmbracă în zâmbetul nebuniei. Undeva mai sus, frigul nordului se încălzește la prostia și ignoranța oamenilor. Banchize se rup și duc în ape învolburate istoria pământului. Nimeni vreodată nu o vor mai
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]