7,540 matches
-
voiau să aplice cu un proiect ar fi fost obligați să atașeze la scenariu și decupajul propriuzis al filmului, pentru a se justifica astfel cantitatea de peliculă trecută În buget, pe lângă alte detalii. „Păi, când ceri decupajul, asta e fie cenzură, cum era În comunism, fie vrei să judeci tu forma În care va fi povestit filmul și să admiți sau nu scenariul... Mi-am dat seama atunci că așa fusesem și noi Învățați să regizăm În școală, bătrâne. Păi, nu
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
cluburi. Personajele dețin un aer de promiscuitate ce începe de la ușurința cu care orice plăcere este dusă la extrem, am- bivalentă în alegerea partenerilor, și normalitatea definită pentru consumul de narcotice. Este portretul Generației MTV, dus la extrem, dezbrăcat de cenzura vagă a televizorului și demascat în decadență sa morală. În cele patru săptămâni pe care Clay le petrece „acasă", citiorul trăiește, împreună cu el, petreceri burlești, gargantuești în cel mai hollywoodian sens al cuvâtului, ireale și imorale. Less than Zero este
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
ROMÂNE? Literatura în comunism a trăit într-un regim schizofrenic, asta spunea Eugen Negrici într-o carte celebră, Literatura română sub comunism . De fapt, marea literatură din timpul comunismului era cumva mincinoasă. Toate cărțile publicate atunci aveau nevoie de girul cenzurii, scriitorii nu puteau vorbi despre realitate. A vorbi despre realitatea socială din timpul comunismului însemna automat să spui adevărul, care nu era pe placul puterii totalitare. Instituția cenzurii avea rolul de a verifica să nu se publice cărți care să
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
comunismului era cumva mincinoasă. Toate cărțile publicate atunci aveau nevoie de girul cenzurii, scriitorii nu puteau vorbi despre realitate. A vorbi despre realitatea socială din timpul comunismului însemna automat să spui adevărul, care nu era pe placul puterii totalitare. Instituția cenzurii avea rolul de a verifica să nu se publice cărți care să vorbească sincer despre realitatea neconvenabilă din vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost barochizanți, au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată direct, ci prin metafore. În limbajul metaforei, se spuneau și lucruri despre realitate, dar cenzura accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
pluralismului în țările UE ar trebui să devină un exercitiu democratic regulat. Fără transparență totală privind proprietarii mass-media nu putem garanta pluralismul mass-media în Europa”. În accepțiunea raportului, „conceptul de pluralism media acoperă un spectru larg de aspecte, precum interzicerea cenzurii, protecția surselor și a avertizorilor de integritate, problemele legate de presiunea exercitată de actorii politici și de cei economici, transparentă, condițiile de lucru ale jurnaliștilor, autoritățile de control media, diversitatea culturală, dezvoltarea noilor tehnologii, accesul nerestrictionat la informație și comunicare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93846_a_95138]
-
spună. În exil autorul este liber să spună dar nimeni nu-l ascultă și, poate că, mai mult decât atât, el a uitat ceea ce avea de spus. În mai toate tipurile de societate, chiar și în cele în care oficial cenzura nu există, aceasta se poate arăta tolerantă față de anumite tendințe avangardiste cu scopul de a transforma literatura într-un joc nevinovat pentru o elită limitată. Dar de îndată ce un scriitor dă atentie relațiilor reale apare cenzura iar ca urmare a expulzării
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
România e frumoasă, dar păcat că e locuită și parcă tot mai bine e în Londra... Români scumpi, cât putem să ne înșelăm... Ce este Occidentul....? Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet, încet toate tradițtiile, cenzura comunismului bolșevic s-a transformat în a fi politic corect, trăiești cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentru Alahul lui, locuitorii unei țări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
și al fascistului și horthystului Nyirő Jozef. „Recuperatorilor minoritari”, obrăzniciilor lor, noi le-am răspuns ferm de fiecare dată. Cum tot ferm am cerut eliminarea stupidei Legi 217/2015, antiromânească, antidemocratică, anticonstituțională, antieuropeană, o întoarcere, prin ușa din dos, a cenzurii, un clar neostalinism îndreptat împotriva marilor personalități ale României interbelice: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Constantin Noica, Emil Cioran, Valeriu Gafencu. Am reacționat, de fiecare dată, la visurile aberante ale Satanei în sutană - Tőkés László
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
înscris desigur un moment fast în destinele culturii române; au existat totuși forme de supraviețuire, iar alături de ele și speranța regenerării. Teoria, critica și istoria literară au plătit un tribut greu ingerințelor politice și dogmatismului ideologic. Dar ceea ce, sub o cenzură atotputernică, rămînea de neocolit în cadrele exprimării scrise putea să se tempereze sensibil în forma comunicării orale. Aici controlul devenea mai dificil și riscul ereziei mai palid. Limbajul catedrei nu putea oricum să coboare pînă la nivelul articolului de ziar
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt vrea un raport exhaustiv despre dictatura din România pe paragrafe: cozile, frigul, întunericul, informatorii, cenzura, cultul personalității, carcera națională, noaptea, harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata tăcere care se ascunde
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
pe care poetul o avea atunci s-a pierdut pe parcurs, chiar dacă el a mai încercat de câteva ori să o reconstituie. Nu se poate reconstitui o stare de grație. La douăzeci de ani, Geo Dumitrescu nu ține seama de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: "Acum pictez un tablou mare
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și din istoria culturii mai toate marile valori. Comarnescu trăiește în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură, pe de o parte, pe de alta, încercarea, adesea penibilă, de a se adapta noilor condiții, de a fi "pe linie". Sunt multe naivități aproape inexplicabile pentru un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și comunicările altor politruci ca M. Novicov și V. Em. Galan. Și continuă să fie sărac, neavând câteodată bani pentru pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică în perioadele de conformism seamănă parcă a autoflagelare. Paginile de jurnal se transformă nu o dată, spuneam, în note de călătorie, unde sistematicele vizite în marile muzee ar putea
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
credeți că era? N-o să ghiciți niciodată! Un volum de Lenin!! Cu cîtă seriozitate ne vorbește el despre vise, despre interpretarea lor etc. Dar cine mai visează acum odăi, casete? Cel puțin eu, visez, de cînd mă știu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!! * Foarte bun titlul ultimului volum al lui Dinescu! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra tinerei poezii! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra mea! Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
deci din ăia cu făină, apă și sare. Destul, prea destul pentru a fi iubit de steliști vechi sau noi, de a-i păstra manuscrisele sau a mai încerca o dată, poate trece, nu-s atenți, să publicăm articolul respins de cenzură. Medicii au fost ca și preoții sau călugării prezențe familiare la “Steaua”. O tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
clasicilor avem, degetele de la o mână ar fi prea multe. În afară de ediția Eminescu începută de Perpessicius și inaugurată în 1939, încheiată după mai bine de 50 de ani, mai există ediția Delavrancea, cu mari lacune de text, înainte de 1989, datorită cenzurii, întregită de autoare (Emilia St. Milicescu), după, cu noi volume, din păcate, cu un aparat critic deficitar, ce se resimte mai ales de pe urma sociologismului epocii, și, în fine, ediția critică Liviu Rebreanu, pe care o îngrijește Niculae Gheran din 1968
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea tirajului cărții de proze de debut, Monciu-Sudinski se reprofilează pe alcătuirea de "reportaje" (pe care, de fapt, le mimează într-o ficțiune biografistă ce derutează atît cenzura, cît și critica literară a vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an de la primele fricțiuni cu Securitatea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
dispărut, pur și simplu. Debut în topitorie Azvîrlit la foc de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (din 15 iulie 1971, subordonat CC al PCR), Rebarborul lui Monciu-Sudinski devine una din primele victime ale revoluției culturale ceaușiste. Prin mijlocirea cenzurii politice exercitate de Dumitru Popescu, șeful noului organism cultural de partid și de stat, Rebarbor se instalează în fruntea unei liste de cărți indezirabile regimului de la București, alături, printre altele, de Absenții lui Augustin Buzura, 1970 (Anneli Ute Gabanyi -Literatura
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
anilor ’60-’70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
La antipodul celor declarate de Sorana Gurian în interviul acordat ziaristei franceze în 1953 ori în Les Mailles du filet, versiunea Cellei Serghi ar putea fi suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
limitat numai la sfera literaturii. N-a fructificat-o, iar pe aceea din anii instaurării comunismului, la care și-a adus și el o tristă contribuție, nici nu avea cum, și de ar fi vrut s-o facă, deoarece chingile cenzurii politice erau sângeros de strânse, iar sănătatea lui din ultimii ani de viață nu i-o mai îngăduia. Nu și-a ignorat însă cu totul tezaurul de amintiri, întorcându-se înspre el în volumul Anii de ucenicie (1944), ce părea
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
tăișul la beregată, și vizitele nocturne ale milițienilor - ajunsese un fel de vînat încolțit din toate părțile... și, în tot acest timp, scria poezie după poezie, de parcă și-ar mai fi jupuit o coajă nouă de pe o rană veche. și cenzura. mulți au acuzat-o pe Madi că Aripa secretă ar fi fost un compromis, dar ea nu s-a trădat în acest volum nici pe sine, și nu a trădat-o nici pe Anna Frank, ea s-a identificat aici
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
deci urmat de Muntele Magic, de Iosif și frații săi, de Dr. Faustus sau de Lotte la Weimar, ci doar de povestiri și nuvele, sau de cîte un roman scurt precum Caiet pentru..., Dimineața devreme ori Seara tîrziu, trecute prin cenzura comunistă, și poate de aceea excelînd în calități care scapă chiar cenzorului celui mai inteligent: ironie, alegorie, metaforă poetică, aluzie intertextuală și alte forme literare ale acelui ductus obliquus despre care vorbește atît de subtil Leo Strauss în cartea sa
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
adevăr, să nu mai fie nevoie de altă intervenție în acest domeniu. Cred că putem acorda această încredere conducerii Uniunii Scriitorilor" [...]Șeful a rugat ca "presa" să nu transmită o frază improvizată, în care cerea desființarea Direcției Presei, adică a cenzurii! După ce și-a cules aplauzele, șeful, însoțit de nevastă-sa și de vreo zece ștabi (D. Popescu, C. Burtică, Gogu Rădulescu, Șt. Voitec, primarul Dincă, Emil Bobu etc.) a plecat. Noi, delegații, am luat o pauză de vreo jumătate de
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]