710 matches
-
159. 26 Vezi și prezentarea din pagina website muzeului Luvru, http://www.louvre.fr/oeuvre-notices/victoire-de-samothrace?selecti on=2421 accesat la 21.09.2013. 27 Marianne Hamiaux, La victoire de Samothrace: découverte et restauration, Journal des savants, 2001, p. 155. Cercetătoarea citează, aici, scrisoarea lui Charles Champoiseau adresată marchizului de Moustier, scrisoare ce constituie prima mărturie a descoperirii statuii și în care acesta descrie statuia ca fiind fără cap și fără brațe. 28 Idem, p. 207. 29 Idem, p. 171. 30
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
2, p. 44. 76 Nathalie Mahé, Mitul lui Bachus, pp. 311-312. "Prinsă între universalitate și variabilitate, soarta miturilor nu este ușor de perceput; tocmai din acest statut paradoxal de eternitate și istoricitate își trag ele validitatea și vitalitatea.", mai afirmă cercetătoarea, oferind și o butadă într-o expresie plastică și sugestivă: "Cântați de poeți, glorificați de artiști, adorați de oamenii obișnuiți, înrădăcinați în solul care provocase înflorirea lor, zeii au supraviețuit lor înșiși." 77 În Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cap” (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). În acest context, propunerea de clasificare tipologică relativ recentă a cercetătorului Dan Monah (1997, p. 135-144) nu satisface pe deplin, ea simplificând realități de mare complexitate. În cazul pieselor similare celei descoperite la Păuleni-Ciuc, cercetătoarea Silvia Marinescu Bîlcu a propus utilizarea sintagmei tipologice de «idoli plați de tip troian» și nu pe aceea de idoli «en violon», aceasta din urmă corespunzând statuetelor cicladice și anatoliene (vezi recent discuția la V. Voinea, 2008b). Diversele tipuri de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
dezvoltare economică (definită de un indice calculat pe baza a 12 indicatori), „forțele sociale” au cea mai însemnată influență asupra performanțelor economice. În cazul gradului mai ridicat de dezvoltare economică, factorii politici exercită influențe mai importante. În concepția celor două cercetătoare, variabilele sociale ar fi următoarele: condițiile socio-economice; extinderea piețelor; mediul individual și social; structura familială; structura claselor sociale; diversitatea etnică și rasială; religia; diferențele între mediul urban și mediul rural; mărimea unității sociale; Dezvoltarea implică schimbarea în: compoziția output-ului
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
specialiștilor. La 27 februarie 1975, Margherita Guarducci prezintă la Academia Romana di Archeologia o comunicare despre statuia descoperită în 1551, arătând că aceasta nu reprezintă un bărbat, ci o femeie care ar putea fi identificată cu epicureica Temista. Contrar opiniei tradiționale, cercetătoarea susține că statuia nu ar fi fost găsită în apropierea catacombei sfântului Hipolit, ci în biblioteca Pantheonului, amenajată de Iulius Africanul la Roma, din ordinul împăratului Alexandrus Severus. Lista gravată pe tronul statuii ar fi, așadar, un fel de „fișier
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se ascunde în realitate un alt personaj istoric. Decriptarea istorică a textului nostru a fost făcută de Marta Sordi - ulterior lui Jean Gagé - într‑un studiu intitulat „Dionigi d’Alessandria, Commodiano ed alcuni problemi della storia del III secolo”. Rezultatele cercetătoarei italiene au fost ulterior reluate și îmbogățite de editorul lui Commodian, A. Salvatore. În monografia sa despre Anticrist, Bernard McGinn își exprimă scepticismul față de o validitate absolută a tezei propuse de Sordi. În opinia noastră, lectura din perspectivă istorică este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia unei crize profunde, resimțită de o comunitate creștină din Asia Mică, care rămâne totuși fără obiect precis. Recent, L.L. Thomson a reluat subiectul, aducând argumente suplimentare (The Book of Revelation. Apocalypse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lipsi... Zidul de sticlă, masivul volum care adună-ntr-un corolar toate documentele din Arhivele Securității, având ca protagonist pe Ion Dezideriu Sîrbu (1919-1989). Acest slalom, prin „labirintul dosarelor” (după cum apreciază prefațatorul cărții, Antonio Patraș), a cerut multă muncă din partea cercetătoarei Clara Mareș. Lectura cărții este atât de captivantă, încât cele 500 de pagini ale volumului nu-ți dau odihnă până nu le parcurgi, și astfel, în final, Vă resimți tăLșul suferinței unui om înzestrat cu mult har, pe care însă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
S-a constat că bărbaților și femeilor nu le mai era atât de rușine de propriul corp ca în prima fază a experimentului deși indicele de masă corporală (greutatea într-un fel) crescuse în răstimp. Ceea ce a uimit-o pe cercetătoare a fost că, deși mai mulți bărbați și femei au dorit să slăbească chiar de la începutul experimentului, mai ales femeile și-au pus ideile în practică. În timp ce femeile au ținut regim, bărbații nu au făcut nimic... Mai mult decât bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
măsura atitudinea față de celălalt sex... Este prima dată când s-au făcut cercetări pe acest subiect fără a li se cere în mod direct participanților să își exprime preferințele pentru un sex sau altul. Atunci, cum au procedat cele două cercetătoare pentru a-și atinge scopul? Într-un prim studiu, cele două cercetătoare au inventat o stratagemă pentru a măsura atitudinile sincere ale 379 de participanți, fără să le poată controla răspunsul. Goodwin și Rudman au început prin a le cere
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
cercetări pe acest subiect fără a li se cere în mod direct participanților să își exprime preferințele pentru un sex sau altul. Atunci, cum au procedat cele două cercetătoare pentru a-și atinge scopul? Într-un prim studiu, cele două cercetătoare au inventat o stratagemă pentru a măsura atitudinile sincere ale 379 de participanți, fără să le poată controla răspunsul. Goodwin și Rudman au început prin a le cere acestor bărbați și femei să coreleze cât mai rapid posibil anumite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi „un punct de rezistență și de glorie”. În ecuația Eminescu - Byron, cercetătoarea urmărește căile prin care poetul român l-a cunoscut (prin înaintași sau prin romanticii altor literaturi, apoi în contact cu opera), stabilește coordonatele comune în gândire și imaginație, descriind o „familie spirituală romantică”. SCRIERI: Byron și byronismul în literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
de lectură abordează narațiunea ca întreg și se concentrează asupra conținutului ei. Astfel, Lieblich (1993) a prezentat povestea vieții Natashei, o tânără evreică ce a emigrat din Rusia în Israel. În cele câteva întâlniri pe care le-a avut cu cercetătoarea, Natasha i-a povestit despre viața ei și despre cum s-a adaptat la modul de viață din Israel. Analiza gravitează în jurul unei teme majore: schimbarea, așa cum apare ea în diverse domenii ale vieții Natashei - aspectul ei fizic și stilul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a sugerat astfel modalități de detectare a expresiilor emoționale într-un text. Rivka Tuval-Mashiach s-a adâncit în analiza structurii intrigii poveștii ca întreg. Ea a utilizat, în plus, analiza de conținut pentru înțelegerea dinamicii familiilor persoanelor intervievate. Michal Nachmias, cercetătoarea cea mai experimentată din echipa noastră, s-a ocupat de amintirile din prima copilărie și importanța lor într-o interpretare holistă a conținutului poveștii. În sfârșit, Amia Lieblich a realizat cele două studii de caz prezentate în capitolul 3 ca
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lor, chiar dacă urma să fie inclusă într-o carte, va fi în primul rând verificată, comentată și corectată de ei înșiși de a decide să nu fie citați. În cazurile în care problema confidențialității nu a fost discutată la început, cercetătoarele au lămurit-o din proprie inițiativă spre finalul întâlnirilor. Pe ansamblu, doar aproximativ 40% din cei abordați prin telefon au fost de acord să fie intervievați în vederea studiului. Ceilalți de 60% au refuzat, în principal, din cauza lipsei de interes sau
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
discute cu alții despre conținutul lor. Pentru garantarea acurateței, materialul transcris era confruntat cu discuțiile înregistrate, secvențial. Numărul total de pagini transcrise obținute în urma intervievării a 74 de persoane a fost de peste 4 500. Pe măsura realizării acestei monumentale munci, cercetătoarele se întâlneau săptămânal. Își împărtășeau grijile, ridicau probleme, nou-veniții primeau feedback de la cei cu mai multă experiență, plantam primele semințe ale procesului de analiză și interpretare. Aceste întâlniri erau deosebit de importante pentru intervievat oarele care se aflau între două ședințe
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen și felul în care sunt reflectate de abilitățile cognitive, așa cum sunt definite în cadrul conceptual definit de Carl Frankenstein. Pe parcursul secțiunii următoare, vă voi împărtăși dilemele interioare cu care s-a confruntat cercetătoarea în strădania ei de a crea un nou instrument de cercetare. Ipoteze Studiul funcțiilor cognitive prin intermediul analizei poveștilor vieții pornește de la premisa că modul în care sunt prezentate poveștile reflectă de fapt procesele de gândire. Există și alte cercetăti anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
revenim la unele dintre ideile de bază care fundamentează majoritatea temelor și pasajelor ilustrative pe care le-am prezentat de-a lungul acestor pagini. Capitolul actual se referă, în mare, la alegeri: opțiunile și dilemele cu care s-au confruntat cercetătoarele aproape la fiecare pas al studiului lor. După ce le-am oferit cititorilor un model pentru diverse modalități de lectură, de analiză și de interpretare ale materialelor narative, am arătat felul în care acest model poate fi utilizat, am dori să
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
asupra anumitor episoade ori fragmente ale acestora. În mod special, cititorul a avut ocazia să se familiarizeze cu trei tipuri de interpretări ale amintirii Sarei legate de moartea surorii mai mici, care au fost realizate în mod independent de câteva cercetătoare. Deși această cercetare a părut pe alocuri redundantă sau repetitivă, lecturile generate nu au fost totuși niciodată identice. Fiecare lectură a fost unică, relevând câteva fațete noi ale episodului care a avut loc în copilăria Sarei. Am putea avea în
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a fi exactă în numărarea enunțurilor și ierarhizarea categoriilor în funcție de frecvența acestora, a doua, privind naratorii și familiile lor, a fost mult mai interpretativă și impresionistică în abordarea datelor. Folosind termenul intersubiectivitate, a doua analiză de conținut oferă exemplul unei cercetătoare care ascultă subiectiv vocile subiective ale povestitorilor. Aceasta poate conduce la concluzii profunde și bine întemeiate care, altminteri, ar fi ignorate. Diferențele dintre diverse metode care aparțin aceleiași direcții în termenii modelului nostru nu sunt întotdeauna ușor de caracterizat și
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
e întotdeauna un mijloc de instruire productiv. În acest scop, pe parcursul cărții am încercat să ne solicităm cititorii. Mai mult decât atât, am încercat să elucidăm dilemele și considerațiile care s-au luat în calcul atât în monologurile interioare ale cercetătoarelor, cât și în dialogurile cu colegele de breaslă (aspecte ce nu sunt aproape niciodată prezentate în studii) - toate acestea pentru a atinge destinația finală: „cum anume” să utilizăm efectiv procedura în cauză? Acesta este întotdeauna un fascinant și, uneori iritant
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
orale; discursul concis, alert, alternează cu câte un respiro anecdotic; totul 6 la nivel decent, discret iscoditor, cu ramificații dintre cele mai interesante - de istorie regională. Inserții lirice, repede reprimate, imprimă textului căldură, empatie, atractivitate.” Iar la începutul anilor 2000, cercetătoarea Gabriela Omăt îl gratula cu următoarele afirmații pe cel care i-a furnizat numeroase informații pentru editarea volumului V din Jurnalul lui Eugen Lovinescu: „Puțini oameni ca Dvs. mai sunt în timpul de azi. Pasiune, devotament, promptitudine în solicitări și mai
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fi susținută de indianism, ca unul din intertextele cele mai acceptate. Amita Bhose arată în cărțile ei consubstanțialitatea eminesciană la spiritul înțelepciunii indiene, care umbrește teza influenței și încurajează legitimarea conferită de afinități. Ceva mai recent, o (deja) regretată tânără cercetătoare din India a operei lui Mihai Eminescu face apropieri între texte poetice eminesciene și scrieri indiene, dar se menține în spațiul intertextualității. Se pare că nu a avut timpul necesar să acceadă în intratextu alitatea eminesciană, unde ar fi identificat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cel poetic. Altfel spus: ce anume deosebește intertextualitatea critică de cea poetică? În principiu, critica literară a fost mereu intertextuală, în sens larg, în măsura în care discursul critic se articulează pe desenul întâlnirii textului analizat cu cel care analizează. Totuși, atrage atenția cercetătoarea, intertextualitatea nu se reduce la utilizarea citatelor sau la aparatul referențial furnizat de critica surselor: ar fi o formă rudimentară. Un punct de diferențiere evidentă se referă la faptul că intertextualitatea critică este declarată (s.a.), adică supusă unei legi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu se abate, echivalează cu un fel de subordonare. În consecință, nu poate fi vorba despre parteneriat în cazul criticii, implicit, dialogul nu este autentic. De fapt, dialogismul descris de Mihail Bahtin nici nu se aplică discursului critic, după opinia cercetătoarei intertextualității critice. Centrul de greutate al studiului realizat de Leyla Perrone-Moisés se fixează pe ipostaza criticului, urmărind posibilitatea ca și acesta să practice liber intertextualitatea, cu toate consecințele ei (de exemplu, arhitectura textuală complicată prin dublarea limbajului, istoriei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]