645 matches
-
fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau sea-ma ce credeau ei despre noi. În seara hramului, chefliii ne surâdeau șiret. Prevăzători, ne-am întors din vreme acasă. Noaptea veneau pe fereastra deschisă chiote de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
început, au făcut transformări. Mirosul doctoriilor invadează toată casa. Domnul Axente nu mai incomodează, iar în definitiv, este în casa lui. Se mișcă de pe un scaun pe altul și vrea neapărat să-și dea și el părerea. Cu mine e ceremonios și în fața mea nu face nici cel mai mic gest de autoritate, dar Ioana mi-a povestit că a fost toată viața lui un despot, înspăimîntă încă pe oamenii cu care are relații și pe cei mai apropiați chiar ii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule! Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextând că ceasornicul ei rămâne în urmă. Voia să vadă numaidecât pe filozof și pe nevasta lui. Haim Duvid - o extrem de ceremonioasă politețe profesională, dar impasibil. În schimb, doamna Sabina s-a întrecut pe sine. Se topea. Ochii îi înotau în lacrimi ca într-un ocean. A oferit Adelei un scaun, l-a acoperit cu o rochie păturită, a înconjurat-o cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
puterea de cumpărare a leului a scăzut simțitor. Pe câtă vreme aici, la munca mea mai pică:o fripturică, un păhărel de vin iar uneori câțiva bănuți, În funcție de clientelă și astfel reușesc să mă descurc binișor. Dar vă rog, poftiți Înăuntru...” Înclinândui-se ceremonios, portarul Îi deschise ușa, iar Tony Pavone nu rezistă tentației, prea era necăjit să nu se deconecteze puțin. Spre surprinderea lui localul ducea lipsă de clienți, observând totuși la bar câteva frumoase fete care desigur erau În așteptare... Îi puse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mergem. Nu am să uit niciodată cum își mușca Adrian buzele să nu îi plesnească de râs văzând gradul până la care a trebuit să cedez moral din respect pentru multiculturalism. Am urcat scările la intrare. La capătul lor ne aștepta ceremonios ambasadorul, care l-a îmbrățișat frățește pe Adrian (fratele lui, bărbatul). Eu am venit spre el și i-am întins mâna. A urmat un gest-șoc pentru mine: ambasadorul și-a pus mâinile împreunate în dreptul feței (Vade retro Satana?!), a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin în cap din adâncul asociativ al unei vechi memorii, poate tocmai... din copilărie” - zâmbii, el crezu că de simpatie), apoi mă îmbrățișă, vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o dădea prezenței sale, păru chiar mai înalt ca în realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decât se voise, - și, înaintând câțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mâinile, încântat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite în casa noastră. Și fură poftite înăuntru. Doamna Pavel văzându-se în pericolul de a fi trecută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase parte la un război fratricid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cavalere. Si să iertasi lipsă de marfă. De regula avem de toa, chiar caviar borsevic. Dar an seara asta a fost semifinala de Cupa Europa si am avut o mulsime de cliensi. Se mesi! Chelnerul se Îndepărtă cu o atitudine ceremonioasă. Bea Îl urmărea, amuzată. — De unde e accentul ăsta? Din Jaén? — Din Santa Colomba de Gremanet, am precizat eu. Se vede că nu prea mergi cu metroul, nu-i așa? Tata spune că metroul e plin de lume proastă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
caz. — E un ordin. Și nu mă contrazice. În cinci minute vreau să fii adormită. — Dar, domnule... — Bernarda, Îți pui prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să dorm pe cuvertură. Ba bine că nu. Barceló așteptă ceremonios pînă cînd Bernarda se retrase. Își puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre nori de tutun olandez. — Vezi cum stau lucrurile. Trebuie să conduc casa cu mînă de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea În mișcare. Acum, medicul era cât se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap. Dar Noimann se Împotrivea tentației. Odată ajuns acolo, după salutul ceremonios, i-ar fi ieșit din nou În fața ochilor costumul bej și atunci n-ar fi avut scăpare. Drumul până la Corso ar fi fost ca și făcut. ...Tot meditând la agenda zilei care abia Începea, Noimann se Împiedică de ceva moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o sabie la brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică, ai mai venit pe la noi? Este Îmbrăcată altfel decât altădată, o ținută Întrucâtva ceremonioasă, un șal negru Îi acoperă capul. Zice că tocmai pleca de acasă și bătrânul se miră, o Întrebă unde se duce. Bătrâna spune un nume de femeie și pleacă. E, desigur, ciudată comportarea ei, de obicei se arăta bucuroasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
două ullcele cu bragă pentru niște uscați de sete. Pe dată, jupânul Gheorghe a apărut în prag cu două ulcele pântecoase în care făcea bulbuci o licoare fără o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am gustat întâi să văd ce bragă are jupân Gheorghe. Când am simțit răcoarea licorii, am dat-o de dușcă făra să răsuflu. Acum, după ce ne-am stins setea, să plătim jupâne. Câte parale face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aduna puterile să rupă ceea ce de mult se rupsese. Abia dimineața, în stradă. Cele două perechi, familia Astrid Mircea Claudiu Vancea și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el pe un taburet, se vede că vorbeau ceva ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a aruncat din mers pe trupul bondoc haina de piele și a plecat salutând ceremonios. După zece seara, când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție? Și ce i-ai spus? Păi, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aruncă la piept. El o ține în brațe și o liniștește. Printre lacrimi, se ivesc zorile, să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea. E o întâmpinare ceremonioasă. Menită a-mi arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt acolo câteva intersecții cu probleme, vreo trei prioritèți de dreapta și, în plus, un sens giratoriu, exersèm tot în cartier și parcèrile laterale, la cinci ne îndreptèm înspre locul unde instructorul meu își dè întâlnire cu urmètorul elev cèruia, ceremonios, îi predau volanul, apoi, mè înțeleg cu instructorul pentru orele urmètoare, dupè care mè duc sè mènânc ceva în centru și, apoi, mè întorc la birou că sè-mi reiau activitèțile întrerupte la trei, Noul miros al trupului meu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pereți. Ieși în prag. La o sută de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aș fi violat. M-a Întrebat cum ar fi arătat, de fapt, dacă Într-adevăr aș fi făcut asta. Nici nu mă puteam gândi la așa ceva. Din păcate, afacerile au prioritate. — Liber ești să pleci oricând, am zis eu, fluturând ceremonios mâna. Nu țin niciodată bărbații aici, Împotriva voinței lor. — Ce vreau să spun e să te dai din afurisita aia de ușă! — Ce se Întâmplă? Nu știi de ce ai fi În stare dacă te apropii de mine? M-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]