992 matches
-
titlu) era conferit în mod ocazional de țar ca răsplată pentru servicii deosebite aduse imperiului. Astfel, Petru cel Mare i-a conferit titlul de cneaz ("kneaz luminat" - duce) favoritului său, Alexandr Menșikov, iar mai târziu, Ecaterina cea Mare prin hotărârea "cezarului roman") i-a conferit titlul de mare cneaz amantului ei, comandantul militar și omul de stat Grigori Potemkin. După 1801, după încorporarea Georgiei în Imperiul Rus, diferitele titluri nobiliare (de comit) ale aristocraților locali au fost traduse în limba rusă
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
o înălțime de 1,30 m. Imperiul Roman a fost condus pentru o perioadă de timp după 293 de o tetrarhie (un grup de patru conducători), instituită de împăratul Dioclețian. Tetrarhia era formată din doi auguști (împărați seniori) și doi cezari (împărați mai tineri). Imperiul a fost divizat teritorial în două părți: una de apus și una de răsărit, cu un împărat senior și un împărat mai tânăr în fiecare jumătate. După ce Dioclețian și colegul său, Maximian, s-au retras în
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
fără caracteristici individualizate, cu excepția celor doi mai în vârstă, probabil reprezentându-i pe auguști, care au bărbi, iar ceilalți doi nu au. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
autentice. E vorba despre deliberări ale Senatului sau scrisori ale împăraților. În istoriografia antică astfel de transcrieri apăreau întotdeauna distinct față de digresiunile retorice în care istoricii obișnuiau să se lanseze. În lucrarea lui Salustiu despre Catilina sau în cei "Doisprezece Cezari" a lui Suetonius există exemple de astfel de documente și sunt considerate ca autentice. Cele din "Istoria Augustă" însă par a fi inventate, diagnosticul bazându-se pe aspecte de stil, pe menționarea de ranguri militare și dregătorii care au apărut
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
a fost întâmpinat cu un salut român dubios și batjocoritor: " Ave Imperator, Caesar et Rex. Victor et gloriosus es. Nissa antiqua omnis Orientis populi te salutant redemptorem, ferentem oppressis prosperitatem atque salutem" care s-ar traduce astfel:" "Bucură-te împărate, Cezar și rege: Sunteți victorios și glorios. În anticul Nis toate popoarele din est va salută, aducător de prosperitate pentru asupriți." În timpul ocupației germane din al Doilea Război Mondial, prima tabăra de concentrare nazistă din Iugoslavia a fost situată în apropiere
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se va mulțumi doar cu dreptul de a purta veșminte împărătești și cu titlu. Comnenul, care se afla într-o situație dificilă, era cât pe ce să se învoiască, însă cezarul Ioan Ducas i-a gonit pe solii lui Botaniates, declarându-le că o astfel de propunere ar fi fost potrivită înaintea asaltului, iar acum bătrânul Nikephor III ar trebui să se gândească nu la tron, ci la salvare. Primind un
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
atrage după sine, oficial, chiar și pedeapsa capitală. Sunt deja celebre cazurile împăraților romani implicați în relații sexuale cu parteneri de același sex. De fapt, dintre cei 12 împărați pomeniți de istoricul Suetoniu în celebra sa lucrare "Viețile celor 12 cezari" (de la Cezar și până la Domițian), doar doi monarhi nu au avut relații cu alți bărbați, Octavian Augustus și Claudius I. Mai mult, Nero este considerat primul împărat roman care s-a căsătorit cu un sclav (Sporus), practică reluată circa două sute
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
fiarei din om”!) ne este temeiul unei noi maieutici, de explorat filosofic și o vom numi „ la condition roumaine”, chiar dacă arealul transmol dav este contracarat de frontie rele mereu schimbătoare ale geo-spiritualității vestice sau sudice ale României din veac. Ezotericul Cezar este mai sub stanțial decât exotericul orto dox ce avea să-i înăsprească asupririle ultimei vârste. Poate fi eșecul unei paradigme, sau de fapt răsăritul încă crepus cular, paradoxal, al uneia înnoi toare, sofianice, în cea a Fiului, cel născut
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
va împărți imperiul (în 286), el luând partea de răsărit (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul avea să fie condus în continuare de 2 Auguști și 2 Cezari, câte un August și un Cezar pentru fiecare parte (apus și răsărit). În urma unor războaie civile, împăratul Constantin I (306-337) va reunifica imperiul. În 313, el va da un edict de toleranță religioasă, la Mediolanum, în urma căruia creștinismul va deveni
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
luând partea de răsărit (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul avea să fie condus în continuare de 2 Auguști și 2 Cezari, câte un August și un Cezar pentru fiecare parte (apus și răsărit). În urma unor războaie civile, împăratul Constantin I (306-337) va reunifica imperiul. În 313, el va da un edict de toleranță religioasă, la Mediolanum, în urma căruia creștinismul va deveni o religie favorizată (până atunci fusese
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
secolul I în Galileea, respinge scrisoarea drept izvor istoric: „Numai cea mai mare credulitate ar putea considera această aserțiune drept dovadă pentru istoricitatea lui Isus.” Gaius Suetoniu Tranquillus (c. 69-140) a scris următoarele în a sa lucrare "Viețile celor doisprezece Cezari", referindu-se la răscoale care au izbucnit în comunitatea evreiască de la Roma în timpul domniei împăratului Claudius: Evenimentul a fost consemnat în Faptele Apostolilor 18:2-31. Termenul "Chrestus" apare de asemenea în unele texte ulterioare referitoare la Isus, iar Robert Graves
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
aceste condiții ea alunecă fără să-și dea seama către cea mai îngrozitoare nelegiuire. De când se întorsesedin Siria, la începutul anului 969, Nichiphor era chinuit de presimțiri întunecoase. Simțea urzindu-se în jurul său comploturi în umbră. Moarte bătrânului său tată, cezarul Bardas Phokas, îi spori și mai mult tristețea. Totuși el iubea mereu pe Theophano. Aceasta uză cu perfidie de influența ei pentru a-l rechema pe Tzimiskes la curte. Ea arătă împăratului cât era de supărător să se lipsească de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet nou, sfidând constrângerile socio-istorice și rezistând prin poezie. Insurgentul Cezar Ivănescu, urmaș de drept al lui Labiș (cum se considera) apărea, reamintim, Într-o epocă de restaurare a lirismului. Chiar dacă Își reproșa că s-a lăsat „Îmblânzit”, domesticit etc., ca, debutând, a publicat „două poezii comuniste” (În 1960, rectifica P.
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
aflat de ce o voce lăuntrică mă tot Îndemna să o sun În grabă: În aceiași zi, la ora 17.00, la Muzeul Național de Istorie din Calea Victoriei, În cadrul Târgului de carte AMPLUS avea loc un eveniment de excepție - lansarea cărții CEZAR, FIUL XANTIPEI - Cu poetul Cezar Ivănescu, În viață și dincolo de ea. Ce surpriză! Dar cum să mă Împart În două,trebuia să-l ascult neapărat pe Radu Cârneci vorbind despre Grigore Vieru, la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”, știindu-se că
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
lei pentru piesa "Iuda", piesă reprezentată în același an la Teatrul Național din București, în regia lui Ion Șahighian, cu o scenografie realizată de Traian Cornescu, și premiul Teatrului Național în valoare de 100.000 de lei pentru piesa "Femeia cezarului", pusă în scenă de același regizor, autorul decorului și costumelor fiind același Traian Cornescu.
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
(din , „Lucrurile publice ale Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale în perioada cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.) și până la numirea lui Cezar că dictator pe viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil, până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul român i-a acordat lui Octavian titlul de "Augustus". Orașul Romă este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coastă de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a deveni în adevăr împărat, trebuia să suprime mai întâi pe cele trei persoane ce-l despărțeau de tron, adică pe văduva și pe copiii lui Manuel. Fiica cea mai mare dispăru cea dintâi; ea muri subit împreună cu soțul ei Cezarul Renier și nimeni nu se îndoi că fuseseră otrăviți.Pentru a o pierde pe împărăteasa regentă, Andronic lucră mai pe ocolite. El o ura, precum se știe, de multă vreme; îi plăcu însă să-și rafineze răzbunarea. Începu prin a
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
mulți asasinați de către propriile trupe. Diviziunea politică a Imperiului Roman a început sub Dioclețian. În 286, prin crearea tetrarhiei, i-a oferit partea de vest lui Maximian ca august și l-a numit pe Constantius Chlorus drept subordonat al său (cezar). Acest sistem a separat efectiv imperiul în patru părți și a creat capitale distincte în afară de Roma ca un mod de a evita neliniștea civililor care marcase secolul al III-lea. În vest, capitalele au fost Mediolanumul lui Maximian (azi Milano
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a evita neliniștea civililor care marcase secolul al III-lea. În vest, capitalele au fost Mediolanumul lui Maximian (azi Milano) și Trierul lui Constantius. La 1 mai 305, cei doi vechi Auguști s-au retras și au fost înlocuiți de Cezarii lor respectivi. Sistemul tetrarhiei a eșuat atunci când împăratul roman apusean, Constantius, a murit pe neașteptate în 306, și fiul său Constantin cel Mare a fost proclamat Augustus peste vest de către legiunile din Britania. O criză a urmat deoarece mai mulți
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
totuși întemeiată, ulterior, la Galata și, timp de două secole, a influențat existența Bizanțului restaurat, amestecându-se în politica acestuia, iar, uneori, chiar luptând împotriva Imperiului. În vara anului 1261, basileul grecilor l-a trimis pe comandantul său de oști, cezarul Alexios Strategopulos, cu 800 de arcași călări cumani, ca să execute o manevră militară în apropierea zidurilor Constantinopolului. Strategopulos a aflat de la localnici că noul podesta venețian, a sosit de curând în oraș, că i-a convins pe latini să facă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
o a patra. Niciuna nu va lua locul țaratului nostru creștin!”". După cum se vede, Fiofei identifica explicit A treia Romă cu Rusia, nu cu orașul Moscova. După cucerirea Constantinopolului, sultanul Mehmed al II-lea s-a autoproclamat „Kayser-i Rum”, adică „Cezar al Romanilor”. Cum, în acele vremuri, Imperiul Otoman cucerise și Otranto, unii istorici consideră că sultanul Mehmed al II-lea plănuia să cucerească Roma. Moartea neașteptată a sultanului a pus capăt campaniei din Italia, iar titlul „Kayser-i Rum” a încetat
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
condițiile în care prima Romă a fost politeistă, iar cea de-a două creștină. Mai trebuie amintit că Soliman Magnificul, după ce l-a învins pe împăratul Sfântului Imperiu Roman Carol Quintul, a ajuns să se considere succesorul de drept al Cezarilor. Ca dovadă stă faptul că marele vizir al lui Soliman, Pargalı İbrahim Pașa, a decis să-i ridice sultanului o statuie în stil roman, în ciuda regulilor islamice care interzic așa ceva, considerând că această acțiune este normală de vreme ce Imperiul Roman era
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
politice și sociale care aveau loc în Boemia în 1791. Libretul lui Metastasio a fost deja transpus pe muzică de aproape 40 de compozitori; povestea este bazată pe viața împăratului roman Titus, cu câteva idei preluate din "Viața celor 12 cezari" scrisă de Suetoniu și a fost elaborată de Metastasio în 1734 pentru compozitorul italian Antonio Caldara. Printre alte adaptări se numără cea a lui Gluck din 1752 și a lui Josef Mysliveček din 1774; după 1791 au mai fost încă
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
al II-lea, cre-și punea toate speranțele în catalani, le dădea, conform acordului, un avans de soldă pe patru luni, dădea mâna nepoatei sale, Maria Asan, lui Roger, pe care-l numea megaduce ți-i conferea mai târziu demnitatea de cezar. La începutul anului 1304, catalanii porneau spre Cyzik și în primăvară spre Philadelphia, asediată de turci. În aceste zone, ei au nimicit, în câteva bătălii, forțe uriașe ale turcilor și hoardele musulmanilor care vlăguite, s-au retras spre est în timp ce
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu). Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de a împușca un cocoș de munte
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]