378 matches
-
După ce intervenise la vreun seminar, se interesa, egolatru: "V-am lăsat în limbă?" Ne lăsa. Rîdeam pînă la sufocare cînd confunda furtiv cu futil. Dar ce nu confunda Genosse? Cum chiulea mereu, îi împrumutam cursurile. Într-unul îl prescurtasem pe Chateaubriand, Chat. L-a căutat pe Chat la fișierele bibliotecii, nu l-a găsit, dar a vorbit despre Chat ca "exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rînduri, Brătianu evocă nașterea unei națiuni apărute, inocent, la început de creație, creație survenită în atemporalitate: "într-o dimineață de vară, aș vrea să va treziți la poalele Carpaților. Veți vedea aici frumuseți pe care nici Bernardin de Saint-Pierre, nici Chateaubriand nu și le-au imaginat vreodată. Vi se va părea că v-ați trezit pe o mare de gheață. Pămîntul întreg va fi acoperit de mici globuri de cristal și, din toate aceste lacrimi de bucurie suspendate de fiecare fir
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sale. Studierea cataloagelor bibliotecilor particulare furnizează date cifrate: cutare titrat din Iași posedă, în 1780, operele lui Kant, Condillac, Mably și Rousseau, și chiar cumpără mai tîrziu dezbaterile Adunării Naționale. Un altul, Nicolae Rosetti-Roznovanu, citește Legăturile periculoase, Walter Scott și Chateaubriand. Însă el poartă, într-un portret din tinerețe, un șal oriental aranjat ca turban. Analiza traducerilor operelor, care presupune o veritabilă chemare, este esențială: Entretiens sur la pluralité des mondes habités de Fontenelle sînt traduse în greacă la Iași, în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
9, 26, 28, 31, 44, 68, 99, 154, 184, 215, 216, 259, 269, 292-294, 297, 302, 307-320, 322-324, 327, 328, 330-332, 334-339, 342-345, 347-353, 355-362, 364-374, 376, 377, 384, 387-389, 407-410, 412 Ceaușescu, Nicu 357 Charnberlain, Neville 229 Charles-Louis-Frédéric 111 Chateaubriand, François René de 70, 86 Chișinevski, losif 271, 276, 284, 292 Chopin 71, 391, 399 Churchill, Winston 177, 255 Cicio-Pop, Ștefan 170 Ciobanu, Mircea 259 Ciobanu, Ștefan 158, 162, 396, 402, 403 Cioran, Emil 14, 200, 205, 207, 210, 392
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unul dintre cei care-au asimilat cel mai bine preceptele psihologiei mulțimilor, recunoaște că a aplicat-o: "Atît de grandioase erau realitățile, dar cred totuși că mi-ar fi fost posibil să le stăpînesc, căci aș fi putut, cum spunea Chateaubriand, să-i conduc pe francezi pînă și prin vis"37. Experiența popoarelor confirmă această certitudine: de la o idee vastă la o acțiune concretă, de la intelectul unui individ la mișcarea unei mase, calea cea mai scurtă trece prin vise. Cînd iluziile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne justificăm saltul. Iată așadar motivele care ne autorizează să vorbim despre un despotism occidental. În mod cert noțiunea a făcut carieră în epoca Revoluției franceze. Înainte ca Le Bon și Tarde să-i atribuie o rază de acțiune generală, Chateaubriand îi sesizase deja caracterul principal: "O anumită experiență cotidiană mă face să recunosc că francezii se-ndreaptă incontestabil înspre putere, că nu iubesc libertatea, că egalitatea e idolul lor. Or, între egalitate și despotism există legături secrete". Nu luați aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru ca toți să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tarde o spune, și nu fără cruzime: "Să mai remarcăm și că acei celebri admiratori ai mulțimilor, cei care în același timp se pricep să mulțimească fiece individ în parte, au făcut dovada unui orgoliu nemăsurat. În afară de Wagner, Victor Hugo, Chateaubriand poate și Rousseau, nimeni nu a mai profesat teoria conform căreia "poporul este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care i se va Împotrivi, refugiindu-se tocmai În locul pe cale de a-și pierde „geniul”, Îsi va demonstra prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Rland Barthes, pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai), cu ocazia unei emisiuni televizate, “Caractères” (14 septembrie 1990) unde, prin farmec, inteligență, limpezime și profunzime, cucerește definitiv. Scriitorul său preferat este Chateaubriand, cel din Les Mémoires d’outre-tombe. Pentru că de la el a Învățat să descopere “capacitatea lirică a scriiturii [...].” Ca scriitor Îl interesează “cum să lege realul cu liricul, realul fiind desigur moartea.” (citez din articolul lui Michel Castaing, Jean Rouaud, le
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știa șase limbi (franceza, italiana, germana, flamanda, olandeza și engleza), de pe când avea 15 ani. A devenit fluentă în aceste limbi și în altele, și le-a vorbit de-a lungul întregii vieți. Lecturile ei includeau autori precum Euripide, Aristofan, Chateaubriand, Goethe, Maeterlinck, Shakespeare, Racine, La Bruyère, Ibsen, Nietzsche, Tolstoi (mai ales Sonata Kreutzer), Huysmans și Romain Rolland. Acum romancierii ocupau primul loc în lecturile ei, urmați de poeți, mai ales Hugo și poeții secolului al XVII-lea, atât francezi cât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
George Gordon / 92, 101 C Campanella, Tommaso / 29, 123, 128 Camus, Albert / 118 Caravaggio / 77 Castle, Terry / 176 Caterina de Medici / 119, 125, 131 Cavafis, Constantin / 14, 31, 65-68, 74, 115, 119 Cesalpino / 128 Carol V / 121 Cehov, Anton / 12 Chateaubriand / 40 Cicero / 93 Cocteau, Jean / 11, 63, 118, 155 Colette / 170 Comenius / 148-149 Corneille, Pierre / 38, 157 Crayencour, Christine de / 75 Crayencour, Michel de Cleenewerck de / 14, 46, Crayencour, Nœmi de / D da Vinci / 128 De Sévigné, Doamna / 104 Des
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
B. Didier, 1982. 2. Variantele acestui poem semnalează generalizarea toposului naturii libere. Astfel, în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
biata creatură care și pe mine m-a uimit, atunci cînd am sosit în casa tatălui meu. Nimeni n-ar fi bănuit că din umila Lucille vor ieși vreodată la iveală atîtea daruri minunate și o frumusețe atît de strălucitoare. Chateaubriand, Memoires d'Outre Tombe 13, citat de Ph. Hamon 1981, p. 102 (12) Imaginați-vă cîteva mii de minicomputere, cu multiple funcții, legate unele de altele prin milioane de linii, fiecare ansamblu putînd fi comprimat în doar 1 mm3. Adăugați
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
95 BOCUSE 186 BODARD 141, 191, 193 BOILEAU 21 Bonnefis 11 Borel 126, 127, 134 Bothoral, Dugast & Thoravel 78 Bourdieu 33 Bremond 174, 176, 179 BRETON 72, 118 BROWN 129 BRUCKNER 45 C CARRERA 173 Cautermann & Graczyk 203 Charolles 133 CHATEAUBRIAND 32, 106 CHRÉTIEN DE TROYES 140, 141, 165 Combettes 95 Corblin 95 Culioli 134 Curtius 17, 18, 21, 24 D Debray-Genette 15, 63 Delcambre 215, 236 Delfau 32 Denhière & Legros 177, 178, 191 DIDEROT 25 Didier 32, 70 Dijk van
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se va alimenta din ce în ce mai mult, mai ales în țările nordice, din experiențele interioare (Swedenborg 1688-1772) și din exigențele interioare (Kierkegaard 1813-1855) ale subiectului. După deziluzia Luminilor și eșecurile Revoluției, Romantismul și Reacțiunea favorizează redescoperirea Creștinismului lucrarea Geniul creștinismului a lui Chateaubriand datează din 1802 și revenirea la Credință. Către sfîrșitul secolului, dialogica va căpăta un caracter ciclonic: oamenilor le este din în ce mai greu să creadă, dar le este din ce în ce mai greu să trăiască fără să creadă. Din acest moment, îndoiala
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
patos evocator, figura monarhului pare să fie, în această scriere, aceea a unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul militar al Marii Britanii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B. Massillon, incluse în Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații (I-II, 1850). Selectează, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Traduceri: L. Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită, Buzău, 1841; ed. Iași, 1859; Lamennais, Cuvintele unui credincios, București, 1848; ed. Iași, 1859; Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații, I-II, București, 1850; ed. Iași, 1859; Chateaubriand, Geniul hristianismului, I-II, București, 1850-1851; Din confesiile Sfântului Augustin, I, București, 1851; Din meditațiile Sfântului Augustin, I-III, București, 1851; Proverbele lui Solomon, București, 1852; Ecclisiastul, București, 1852; Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, Iași, 1858
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
cărți, se oprește asupra lui V. Alecsandri, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Mihai Ralea ș.a., pentru ca în Diverse II (1988) să-și extindă aria observațiilor la Antoine Meillet, Rabelais, Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Aloysius Bertrand, Chateaubriand, Hugo, Michelet, Stendhal, Nerval, Barbey d’Aurevilly, Jules Verne, Mérimée, Claudel, Gide, Rimbaud, Valéry, Camus ș.a., realizând portrete care „vădesc disponibilitatea epică a evocatorului, finețea pătrunderii psihologice și ductul plin de siguranță al desenului” (Mircea Zaciu). Scriitorul R. rezervă viitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
putea cîntări „binele” și „răul” fără sentimentul moral? Ar mai funcționa relațiile umane fără un minimum de Încredere și de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
impune un anumit stil de viață. * „Acolo unde trebuie să Încetez să mai fiu moral, nu am nici o putere.” (J.W. Goethe) Măsura adevărată a omului o dă bunătatea, omenia: „Dragostea de oameni face mai mult decît toate celelalte virtuți” (Chateaubriand). * „Lingușirea e mai periculoasă decît ura.” (B. Gracian) Pentru că, ne spune D. Boileau: „...orice lingușitor trăiește pe socoteala celui pe care-l laudă”. * „Moralitatea e pentru suflet, ce este sănătatea pentru trup.” (M. Eminescu) „Moralitatea” este, de fapt, acel ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pot dovedi altfel”. * „Cel mai curajos dintre noi se teme de eul său!” (Oscar Wilde) De mustrările propriei conștiințe nu poți fugi: „Tigrul Își sfîșie prada și apoi doarme liniștit; omul ucide, dar după aceasta nu poate dormi” (R.F. de Chateaubriand). * „SÎnt o ființă de dialog; totul În mine se luptă, se contrazice.” (A. Gide) Interiorizarea mentală (gîndirea interioară) potențează de regulă, semnificațiile ideilor și ale trăirilor noastre pînă la a crea, uneori, chiar o oboseală de conștiință. Și totuși acest
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]