658 matches
-
el și a zâmbit strângând mâna lui Deborah. —Punch de fructe? O chelneriță își făcuse apariția lângă ei purtând o tavă cu pahare. Sună ca un boxer homo, a glumit Paul, apoi a luat un pahar și i-a mulțumit chelneriței. Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia arăta și mai drăguță. Dintr-odată, muzica s-a oprit și cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai aducă una, simțind probabil că trebuia să se alimenteze constant dacă voia ca rezultatele promise să fie eficiente. — E un coșmar, am răspuns, comandând la rândul meu Încă o bere. De la ședința aia Încoace - ți-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gură, Îl Înclină și dădu pe gât ultimele picături din supă, apoi se lăsă pe spate În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese pe vremuri alb, dar chelnerița nu părea deloc dezgustată; din contră, atunci când veni să curețe masa, Îi zâmbi larg. — E drăguță, Tom, am observat eu Încurajator. Și crede că ai o poftă de mâncare sănătoasă. Comandă niște banane caramelizate și-atunci chiar că o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văd pe toți atât de clar dintr-odată, văd chiar și ce au în farfurii, văd și ce scrie în ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iată că bolul s-a umplut deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg clătinându-mă spre dormitor, amândoi stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Roger. Așa ar fi fost normal. Da, dar zisesem că facem peste o sută șaizeci. Și atît am făcut. Tu ce-ți iei, iubire? — Ouă cu șuncă și cu o felie mare de ceapă și o cafea, Îi spuse Roger chelneriței. — Cum să fie ouăle? — Ochiuri simple. — Și doamna? — Tochitură de vită, bine făcută, cu două ochiuri. — Ceai, cafea, lapte? — Lapte, vă rog. — Suc? De grepfrut. — Două de grepfrut, spuse Roger. Te deranjează c-o să mănÎnc ceapă? — SÎnt moartă după ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de țigări. — Nu-i prea bună situația, spuse Întinzîndu-i și ei un ziar. — Zice ceva În plus față de ce-am auzit la radio? — Nu cine știe ce. Da’, oricum, nu prea e bine acolo. Ne pot umple termosul? — Am uitat să-ntreb. Chelnerița le aduse micul dejun și, după ce-și băură sucurile reci, se apucară să mănÎnce. Roger Își citea mai departe ziarul, așa că Helena și-l sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băură sucurile reci, se apucară să mănÎnce. Roger Își citea mai departe ziarul, așa că Helena și-l sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească. — Aveți cumva sos iute? o-ntrebă Roger pe chelneriță. Era o blondă slăbuță, arăta ca fetele de prin baruruile cu tonomat. — Sigur c-avem, spuse chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească. — Aveți cumva sos iute? o-ntrebă Roger pe chelneriță. Era o blondă slăbuță, arăta ca fetele de prin baruruile cu tonomat. — Sigur c-avem, spuse chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere, spuse Helena. Numai că nu joc În filme. — O să joci, dragă, răspunse chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere, spuse Helena. Numai că nu joc În filme. — O să joci, dragă, răspunse chelnerița. Stai puțin, să-ți dau și un stilou. Îi Întinse Helenei albumul. Era destul de nou și era Îmbrăcat cu o imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena deasupra numelui Înflorat. — O, mersi mult, spuse Marie, după care se-ntoarse către Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba, da, sigur. Cu plăcere. Care-i numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger Hancock“, scrise Roger. — Ești taică-său? Întrebă chelnerița. Da, spuse Roger. — Uau, ce mă bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit cînd erai foarte tînĂr, mai spuse chelnerița. — Da, eram tînĂr, spuse Roger. „Da’ chiar că eram“, se gîndi apoi. Pun pariu că maică-sa a fost tare frumoasă. — Cea mai frumoasă fată pe care-ai văzut-o vreodată. — Și acum unde e? — La Londra, spuse Helena. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai frumoasă fată pe care-ai văzut-o vreodată. — Și acum unde e? — La Londra, spuse Helena. — Da’ știu că aveți o viață... Mai vrei un pahar cu lapte? Nu, mulțumesc, spuse Helena. Marie, de unde ești? — Din Fort Meade, spuse chelnerița. Puțin mai sus, pe șosea. Și-ți place aici? — E mai mare orașu’. BĂnuiesc că-i un pas Înainte. — Și te distrezi? — Da, cînd am timp mă distrez mereu. Mai vreți ceva? Îl Întrebă pe Roger. — Nu. Tre’ să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu c-am dormit? O rușine. MĂ bucur mult c-ai dormit. Aseară ai dormit destul? Te-am trezit foarte devreme. Am dormit foarte bine. Auzi, Roger? — Ce-i, fata mea? Am fost destul de răi, s-o mințim așa pe chelnerița aia. — PĂi tot punea Întrebări. Era mai simplu așa. Oare ai fi putut să fii tatăl meu? Dacă te făceam la paișpe ani. MĂ bucur că nu ești, spuse. Doamne, ce complicat ar fi. Și-așa e destul de complicat, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șervețelele noastre și i le dau tipului. Bineînțeles că nu este Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același păr strâns în coadă, aceeași barbă, aceiași ochi negri, alunecoși. Davey stă în genunchi și o ajută pe chelneriță să strângă cioburile de pe podea. Bărbatul de lângă mine își șterge pantalonii. Slavă Domnului că sunt din piele. Patrick mai degrabă ar fi murit decât să fi purtat așa ceva, deși întotdeauna aș fi dorit să-l văd îmbrăcat astfel. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
haotic, pentru că sunt încă în stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e-n regulă, îmi pare rău... —E-n regulă, spune și tipul... deși în mod cert nu e așa. Chelnerița a adus mai multe șervețele și el își șterge pantofii. Căutam sosul de soia. —Uite-l. Îl așază chiar în fața mea, ostentativ, așa încât să nu mai fiu nevoită să mă întind și să risc să mai lovesc pe cineva. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sau prietenă, ba chiar că au pe urme un asasin angajat să le zboare creierii. Jur că serialul ăsta a fost singurul lucru care m-a ajutat să-mi păstrez mintea întreagă după ce viața mea a luat-o razna. O chelneriță agitată vine și aduce o tavă cu băuturi și mă grăbesc să apuc și eu una. Cocteilul este servit în pahare înalte, cu o spumă abundentă deasupra, care îți amintește de înghețată sau de bezele. —Daiquiri rece! exclamă Lewis în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face cu ochiul și trage un scaun lângă noi. Restaurantul începe să se golească, iar mesele din jurul nostru sunt libere. Am adus și niște Laphroaig, continuă el, punând pe masă o sticlă întreagă. Se uită în jur și face semn chelneriței. —Jenny, adu-mi două pahare pentru whisky, te rog! — Eu nu vreau, mulțumesc, zice Jake. Mă bucur că nu bea. Am venit aici de foarte multe ori, Patrick și Matt au golit de fiecare dată câteva pahare de Laphroaig, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă tem că o să întrebe de când suntem împreună, Jake își va da seama, va nega și totul se va duce naibii. —Matt... intervin eu repede, cred că cineva are nevoie de tine la bar. Îi fac semn în spate la chelnerița care se uită în direcția noastră, cu toate că nu pare nerăbdătoare să-l întrerupă. Trucul meu funcționează. Matt se ridică scuzându-se, iar eu îi cer nota de plată. Misiunea mea e îndeplinită și nu e nevoie să rămânem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Taică-su o părăsise pe maică-sa, care plecase apoi cu un alt bărbat. Diane dusese o existență nefericită alături de niște vagi „mătuși“, a căror rudenie cu ea sau între ele avea un caracter circumstanțial. După ce a părăsit școala, fusese chelneriță, apoi angajată ca vânzătoare la Bowcock, după care a intrat ca funcționară într-un birou de pariuri. Într-o zi, i-a pozat șefului ei dezbrăcată pentru niște fotografii. Să fi fost acesta începutul, să fi fost o predestinare, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întreba-o... Însă nu, nu i se poate cere să răspundă la așa ceva, căci, cu sau fără meseria asta de gazetar, duduița s-ar descurca de minune, fiți siguri: ar putea fi, rând pe rând, ori toate, dintr-o dată: stewardesă, chelneriță, plasatoare, coafeză, doctoriță, taxatoare, etc., etc., etc.) “P: Întrebarea, deși nu-i nouă, nici originală, e totuși, deosebit de dificilă. De-atâta amar de vreme mă chinui eu însumi să-i găsesc un răspuns și nu reușesc. Dacă, între timp, reușiți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dornică să-l știe protejat, oricât de puțin. Mark se mulțumise să mormăie. Chiar dacă ar fi, nu și-ar da seama. Bonnie îi povesti unui Mark nemișcat totul despre slujba ei cea nouă, o schimbare față de viața ei obișnuită de chelneriță. Crede-mă, am dat peste slujba de vis pentru orice femeie. Nici într-un milion de ani n-o să ghicești ce fac. Eu nici măcar nu știam că există așa ceva. Ghid la noul monument de pe Great Platte River Road. Voi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer Pizza. Scăpase de nervozitatea din ziua precedentă. Se juca mai puțin cu părul. Zâmbi cetei de studenți din jurul lor, când chelnerița îi conduse la masă. Aici am învățat eu. Pe atunci încă se numea Colegiul de Stat Kearney. Când se întâmpla asta? Ea roși. —Acum zece ani. Doisprezece. Nu se poate. Cuvintele păreau ridicole pe buzele lui. Sylvie ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doi. Weber dădu din cap. Explicațiile se revărsau din ea. Am niște mici economii. Mama ne-a lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]