54,187 matches
-
o serie de consultări cu reprezentanții cultelor, acestea fiind interesate în mod direct de soarta instituției noastre. Așa mi s-a părut potrivit, să ajungem la o soluție consensuală; așa spune, de altfel, și Legea 489/2006, că atunci când sunt chestiuni care afectează direct cultele, trebuie să le consultăm. Am avut mai multe întrevederi, am discutat problema, și am ajuns de comun acord la concluzia că această soluție este preferabilă pentru toată lumea. Ea are, de altfel, și câteva avantaje practice. Secretariatul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și să știți că sunt mici, comparativ cu nevoile - și cu așteptările) pe care statul le direcționează spre cultele religioase. În același timp, această soluție ne permite și nouă să discutăm mai direct și să ridicăm mai ușor în Guvern chestiunile care țin de buna desfășurare a vieții religioase din România și de relația între stat și culte. În orice caz, vreau să vă asigur de un lucru: indiferent de forma de încadrare administrativă a instituției noastre, Secretariatul de Stat pentru
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
cum să aduc profesioniști în funcția publică. Revenind: actuala subordonare a Secretariatului reprezintă o soluție agreată de toată lumea și, cred eu, de o firească recunoaștere a specificității și importanței activității instituției noastre. Prim-ministrul, care este foarte de atent la chestiunile religioase, pe care le urmărește îndeaproape, a înțeles această nevoie și a procedat în consecință. Atunci când premierul și-a alcătuit echipa guvernamentală, a pus la lucru - în mod echilibrat, zic eu - energia și elanul tinerilor, ca și experiența celor maturi
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
onorează și pentru care îi sunt recunoscător. Mai departe, Secretariatul de Stat pentru Culte își desfășoară activitatea ca de obicei, iar eu raportez premierului, când este nevoie, situația la zi, îi dau datele care îi sunt necesare pentru a evalua chestiunile care intră în atenția lui și așa mai departe. Totul se desfășoară cât se poate de firesc, avem o relație profesională foarte bună, bazată pe respect reciproc. Iar în plan personal, pot spune că relația mea cu prim-ministrul este
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
unul mare și acționează în consecință. Situația este una perfect democratică, iar combinarea acestor criterii, al proporționalității și al nevoilor reale ale cultelor nu poate fi considerată discriminatorie. Nu este vorba de niciun privilegiu aici. - Se vorbește mult despre această chestiune a finanțării cultelor în România și se invocă tot felul de exemple europene. Este situația românească atât de diferită de cea a altor țări din Uniunea Europeană? - Aceasta este o discuție veche, din care o să reiau doar câteva puncte. Mai întâi
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
nu închide niciodată ușa nimănui, nici măcar ateului. Puse în fața unei comercializări a credinței de tipul acesta, nu cred că vom naște decât și mai multă confuzie acolo unde, de fapt, ar trebuie să domine armonia. Sigur, se poate discuta această chestiune, a sistemului de finanțare. Dar relația statului cu Bisericile și cu alte culte religioase nu se rezumă numai la bani. Lucrurile trebuie judecate în complexitatea lor. Putem discuta dacă suntem dispuși sau nu să finanțăm funcționarea cultelor religioase. Dacă dorim
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
anul acesta (2013) avem doar 35 de milioane de lei, bani pe care trebuie să-i drămuim și să-i împărțim la toate cultele beneficiare, față de 64 de milioane anul trecut sau de 105 milioane în anul 2009. - O altă chestiune nerezolvată din 1990 până astăzi, revenită în actualitate este problema retrocedării proprietăților greco-catolice confiscate de statul comunist în anul 1948 și trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe. - Este aici o chestiune foarte complicată în care, cum vă spuneam, Statul român nu
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
trecut sau de 105 milioane în anul 2009. - O altă chestiune nerezolvată din 1990 până astăzi, revenită în actualitate este problema retrocedării proprietăților greco-catolice confiscate de statul comunist în anul 1948 și trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe. - Este aici o chestiune foarte complicată în care, cum vă spuneam, Statul român nu poate lua o hotărâre în mod unilateral. Este adevărat, Biserica Greco - Catolică a fost desființată de regimul comunist, care i-a luat tot. Statul român recunoaște acest lucru, și, după cum
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
cult sau altul. Și nu putem să nu ținem seama de faptul că în biserici au rămas aceiași credincioși, sau urmașii lor, care consideră că bisericile sunt ale lor, pentru că s-au rugat acolo dintotdeauna. Deci retrocedarea nu este o chestiune pe care să o poți face automat, prevalându-te doar de dreptul de proprietate, trebuie să ții seama și de sensibilitățile locale, de nevoile comunităților locale. Încă din anul 1990, Statul român a încercat să găsească tot felul de soluții
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
vor fi prezentate cadrul istoric și legal, românesc și european al relației stat-culte în România, principalii actori ai vieții religioase din România și principalele documente legale ce încadrează relația stat-culte în prezent. Acest volum documentar tratează, pe scurt, și principalele chestiuni legate de această relație și care se află în permanent dezbaterea publică. Sperăm că, punând la dispoziția decidenților politici și a publicului date suplimentare, sistematizate, vom putea avea mai apoi o dezbatere publică mai informată, mai riguroasă și totodată mai
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
avea mai apoi o dezbatere publică mai informată, mai riguroasă și totodată mai fertilă. - Dacă ar fi să ne dați câteva exemple concrete, un lucru la care dvs. personal țineți în mod deosebit? - Dacă este să vă vorbesc de o chestiune practică, de multe ori neglijată, dar la care eu personal țin foarte mult, aș vrea să evoc aici situația comunităților românești de peste hotare, atât a celor din diaspora cât și din țările vecine. Mai ales în ceea le ce privește
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
online își creează propria experiență, urmărind și distribuind materiale care se încadrează în preferințele sale sau îi întâmpină nevoile. Fiecare are parte de interacțiuni puternic personalizate, de aceea am conceput o conferință care să aducă în discuție subiecte diverse, de la chestiuni tehnice, conceptuale, până la povești ale oamenilor de succes în domeniu. Scopul mediat al acestei conferințe este de a pune bazele unei comunități on-line puternice, deschise dialogului internațional, asemenea celor cu tradiție din Statele Unite ale Americii, care să pornească de la experiența
Off Air la Iasi pe 13 si 14 aprilie [Corola-blog/BlogPost/94661_a_95953]
-
chiar țara noastră e una bonsai... FLASH 1 lumină puternică de scurtă durată însă de cum încremenește devine vădit materială și de lungă durată - o lună și ceva de vară floarea soarelui-flash. 2 nu pentru prima oară scriu atât de scurtisim - chestiune obișnuită deja la care pot adăuga doar că poezia e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi pretinzi să fie mai mult decât fastuoasa reprezentație de-o clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
restaurantul lui Tauber din strada regina Maria, și-a făcut apariția în birt un anume Dumitrescu, care, dându-se și el măcelar și negustor de vite din București, s-a așezat la masa tovarășului de profesiune Sidac. Începând discuția asupra chestiunilor profesionale ce-i priveau, Dumitrescu i-a spus între altele tovarășului Sidac că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten al său cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase la Noua Suliță. La propunerea lui Dumitrescu, Sidac a
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
liberi, în imaginația lor, să rescrie acel text altfel, atunci cînd văd în el posibilități nefructificate, zone deschise, fascinante, dar lăsate neexplorate. Poate nu fără un sentiment de vinovăție (tot virtuală) de a fi "violentat", prin lectură scormonitoare, textul în chestiune, acești cititori-scriitori devin membri de drept ai așa-numitei "republici a literelor". Aș ilustra aceste afirmații printr-un citat dintr-o scrisoare a lui Henry James, care mi s-a întipărit în minte de îndată ce am citit-o, cu ani în
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema identității naționale române sau franceze. (Doar o anume ascendență semită maternă devine, în preajma celui de-al doilea război mondial, o chestiune gravă, după cum rezultă din Jurnalul lui Sebastian). Dacă a apărut la întoarcerea în Franța, a apărut ca problemă de suprafață. Adevărata problemă a lui Eugen Ionescu este cu totul alta și ea îl face să fie un tînăr cu întrebări
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Angela Marinescu face și cîteva observații legate de realitatea confuză a perioadei de tranziții. Cu lipsa de menajamente care îi caracterizează scrisul ea se referă la culpa intelectualilor, disidențe și false disidențe în perioada comunistă, rostul dezvăluirilor din dosarele CNSAS, chestiunea națională în contextul tragicelor evenimente de la Tîrgu-Mureș din martie 1990. Și aici ideile poetei sînt oarecum în răspăr cu opinia generală, lucru cu atît mai de mirare cu cît cele trei elemente care compun personalitatea sa artistică amintite la începutul
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
caracterizările deloc flatante ale autoarei corespund realității (excelent este în acest sens pamfletul Don-Juanii politici sau de ce mi-a fost respins articolul de revista Play-Boy), mult mai discutabile sunt pozițiile sale naționaliste și antiglobaliste. E drept, considerațiile Angelei Marinescu în privința chestiunii naționale au fost scrise în primăvara anului 1990, sub impresia tragicelor confruntări de la Tîrgu Mureș. Emoțional, poziția ei este într-un fel de înțeles date fiind originile ei ardelene și faptul că o bună parte a familiei sale este stabilită
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
adevărat lanț al slăbiciunilor dar și un lanț captivant al încrederii... Grație lui Constantin Eretescu avem, acum, o primă colecție de asemenea texte în limba română. Mă gândesc, pragmatic, că lectura sa ar trebui să fie mai mult decât o chestiune de informare culturală și mai mult decât o problemă de recunoaștere a prestigiului pe care realizatorul său îl are în interiorul lumii etnologice românești. Ar putea fi un excelent model pentru o antologie de texte autohtone de aceeași factură.
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
au rolul de a băga în mintea telespectatorilor ideea că, așa cum „veșnicia s-a născut la sat”, voia bună, râsul și atmosfera deconectantă, se naște dimineață de dimineață la „Realitatea Tv”, în sufrageria emisiunii „Trezirea bruscă la realitate”. Fiind o chestiune de interes național-lingvistic, de ea se ocupă, alternativ, o echipă de experți formată din trei prezentatoare, un prezentator român și unul grec (cel mai simpatic dintre toți, doar cu unele alunecări spre balcanismul folcloric), care râd cam tot timpul*) de
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
caute. Aceste concordante cu mărturia lui Dumitru Cosmanescu ne vor interesa În demersurile noastre următoare. Amintim că, după 1944, singur Virgil Ierunca susține, În Franța, ca Eminescu a murit asasinat. România trecea prin alt infern, cel comunist, În care mică chestiune Eminescu devenise o oază forțată de liniște aproape paradisiacă.
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
localuri de noapte „după cunoscutu-i obicei la luarea lefii”. Cam atâta știm despre omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-o berărie”, unde „stau de vorbă (...) despre chestiunile la ordinea zilei”, cea mai incitantă dintre ele vizând „nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând în
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
și obligatorie, fiindcă, iertată fie-mi vorba cea proastă, am impresia că inextricabilul sinuciderii lui Anghelache i-a excitat în așa măsură pe cercetători încât, uneori, ei și-au cam pierdut uzul rațiunii literare și au transformat întâmplarea într-o chestiune în sine, liberă de context, într-o problemă teoretică, de deducție pură, extrăgând-o voluntarist și inadecvat din rețeaua de determinări propusă de textul lui Caragiale, în care, după părerea mea, misterul își află atât logica ascunsă, cât și dezlegarea
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
la Constantinopol. Asta ca să vedeți la ce grad de imbecilitate se ajunsese, și asta în așa-zisa perioadă de “deschidere” a regimului comunist. - Coborând în istoria dumneavoastră personală, ce v-a atras spre studierea trecutului ? - Este, în primul rând, o chestiune de familie. M-am născut într-o casă de intelectuali, am avut o bibliotecă destul de mare, rămasă de la bunicul meu, cu multe cărți de istorie și de literatură, și cu tot felul de enciclopedii. Am fost un pasionat al enciclopediilor
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
doar mirarea („Oricît m-aș strădui, nu înțeleg panica domnului Michael Shafir din articolul publicat în «Sfera politicii» (nr. 61, iulie-august 1988) și intitulat O tragicomedie în desfășurare?”). Urmează expunerea calmă, senină, rațională a punctului de vedere al editorialistului în chestiunea respectivă, cel mai adesea (aspect sesizabil mai ales în cazul aniversării scriitorilor clasici) din perspectiva timpului prezent, a sensibilității și complexității vieții intelectuale contemporane. Demonstrația, mereu impecabilă din punct de vedere logic, se încheie întotdeauna cu o concluzie scurtă, clară
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]