2,808 matches
-
să Îl interoghez. Ai grijă să nu plece. La Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de peretele din fund, femeia pe care o Întrezărise În biserică Îl fixa nemișcată, cu o scânteiere de frică În ochi, frângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să spui? Întrebă poetul. Dar celălalt părea să-și fi dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă, de tâlhar, avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se spune? Un magician? Îl Îndemnă poetul. Arrigo Îl fixă Îndelung fără să Îi răspundă. Apoi se uită În altă parte. - Elia a fost Într-adevăr mare. Dar nu În științele obscure, ci În acelea luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu aceeași simplitate ca aceea a poetului. Dar, spre deosebire de aceasta, era plină de codice prețioase. Vreo cincizeci de volume erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe el. Gândul că erau acum departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui cât timp se scursese. Astrul trecuse deja de culme și Începea să coboare spre apus. Se ridică brusc, Încercând să Își pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo era Închisă pe dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic al zăvorului care rezista. Fu cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să plece, spre a salva ce se mai putea salva din planul său. Ori poate că era În căutarea unei noi victime, pentru a-și desăvârși proiectul, se gândi el cu un fior. Dar unde putea fi? Poate că În chilie avea să găsească vreun indiciu. Mai Împinse o dată În ușă, cu mai multă putere. La a doua izbitură, auzi cum zăvorul cedează și intră. Chilia era cufundată Într-un semiîntuneric abia străbătut de crepusculul slab ce se strecura prin oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se angajase În Înfăptuirea unei lucrări atât de ambițioase, de ce Își pusese capăt zilelor Înainte ca aceasta să se isprăvească? Această slăbiciune contrasta cu imaginea omului, așa cum Dante Îl cunoscuse. Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa Înghițitură. Dar nu descoperi nimic care să confirme această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
roșu: un ax cu două semiluni opuse și un ochi omenesc privind către una din extremități... Lucis imago repercussa... O idee Își croia drum În mintea lui. Un lucru pe care Îl citise În Cronica, atunci când Îi zărise paginile În chilia lui Bernardo. Și care acum revenea la suprafață, din lacul prodigios al memoriei sale: „Ajunse Împăratul la pragurile marii Încercări. Și Înțeleptul Michael fu acela care găsi modalitatea, Împotriva opiniei astrologului său...” Apoi privirea i se lumină, În timp ce Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate fi rupt și înstrăinat de granițe, de vreme și vremuri, el dăinuind, ca și sabia de foc a Arhanghelului Mihail, pe verticala veșniciei. Între timp, la Mănăstirea Săpânța Peri au fost ridicate altarul de vară, clădirea stăreției, corpul de chilii, a fost introdus curentul electric, s-a amenajat drumul. La data 14 septembrie anul 2005, Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul - harnicul, dinamicul și vrednicul Episcop -Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, împreună cu părintele Grigore Luțai și peste 50 de preoți, stareți
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
l-a dus în turnul lui. Cand săracul a văzut că nu găsește nimic decât cămașă ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de virtute al bătrânului și și-a dezlegat traista de la gât și a deșertat în mijlocul chiliei tot ce avea zicând: - Ia acestea , calugare! Voi mai găsi eu în altă parte cele ce-mi trebuiesc. Link: http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (2) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SOLEDAD Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate ploaia în fereastră Vin corsarii de mă prad' În chilia mea albastră, Te quiero Soledad Și ascult cum cântă-ntruna Doru-n mine de nomad Ploile curgând ca runa Te quiero Soledad Noaptea viscolul cum sapă Apele ce nu mai scad Că s-a-nchis ultima trapă, Te quiero Soledad Referință
SOLEDAD de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364516_a_365845]
-
2003, 304 pag., 20 lei; 139. Tăutu, N., Băiatul și luna, București, Editura Ion Creangă, 1971, 390 pag.; 140. Thayer, N., Pași pe nisip, București, Editura Litera Internațional, 2012, 448 pag.,15 lei; 141. Tihon din Zadorsk(Sf.), Scrisori din chilie, București, Editura Sofia, 2006, 304 pag., 15 lei; 142. Trollope, J., O altă familie, București, Editura Litera, 2012, 320 pag., 12 lei; 143. Trollope, J., Nurorile, Editura Litera Internațional, 2012, 320 pag., 12 lei; 144. Un chip al blândeții: Părintele
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie anul 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data de 16 noiembrie anul 1976 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul "Hunedoreanul", fiind hirotonit întru arhiereu și instalat la 25 iunie anul 1977
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de "alienat". "Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la "Românul", eu de la "Timpul", și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ", îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
au ales să fii părintele și păstorul lor. Deci pune-te în slujba lor și împlinește-ți păstorirea, iar mai înainte de toate să știi asta: a fost voia lui Dumnezeu ca această lavră (mănăstire relativ mare unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat) să devină chinovie (mănăstire cu viață de obște) și această schimbare va avea loc în curând". Le-a arătat apoi locul în care să construiască chinovia, structura, primirea oaspeților
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]