638 matches
-
de stat, cel mai puternic dintre ele, PC indonezian, revendicând mai mult de 2 milioane de aderenți și 15 milioane de simpatizanți, este nimicit printr-o violentă represiune - circa 500000 de victime. Simultan, Revoluția culturală* face să pălească serios prestigiul Chinei comuniste. Singurul succes este cel din Vietnam, țară unificată sub puterea comunistă în 1975 și controlând și Laosul. Dar și în această regiune, delirul criminal al khmerilor roșii*, în Cambodgia, umbrește triumful vietnamez. Totuși, în Asia își mențin astăzi, cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și politica inițiată de Hrușciov în privința țărilor din lumea a treia. Războiul de șase Zile îi permite să întărească influența URSS în țările arabe, îndeosebi în Siria și în Egipt. El ajută India în lupta ei împotriva Pakistanului, aliat al Chinei*, înnoadă, în 1978, legături strânse cu Vietnamul* reunificat sub tutelă comunistă, și semnează, o lună de zile mai târziu, un tratat de prietenie și cooperare cu Afganistanul*. Este de asemenea, interesat și de Africa*; cu începere din 1975, URSS susține
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie făcând dovada loialității cu prețul ambalării suplimentare, fie prin refugierea în iresponsabilitate, cu riscul provocării mâniei exarcerbate a șefilor ierarhici. După moartea lui Stalin, costul ambalării birocratice sub efectul mobilizării dezlănțuite a dat unora de gândit - nu și în China lui Mao* însă. Fără a se atinge de baza politică a regimului, succesorii lui Stalin încearcă să lărgească fundamentul aparatului, astfel încât regula să devină mai puțin brutală și mai predictibilă, deci mai bine ajustată și, prin aceasta, mai bine acceptată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el epurează o administrație și un partid pe care fusese nevoit să le deschidă partizanilor de ultimă oră. Rareori a reușit un nou regim să facă atâtea lucruri încă de la începuturile sale, anii 1949-1952 fiind considerați „anii de aur” ai Chinei populare. Ordinea socială a fost restabilită într-un timp scurt. Agricultura egalează rapid nivelul producției de dinainte de război. Numeroși intelectuali sunt convinși că o anumită marjă de liberate va putea subzista fără probleme. Iar în Coreea, armata chineză ține în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rezidă și într-o societate care nu încetează să se urbanizeze, să se individualizeze și să se integreze în mondializare. O societate dirijată tot mai puternic, dar tot mai departe și într-un mod tot mai codificat de lege. Această Chină este preocupată mai ales de a-și face cât mai durabile atât creșterea, cât și progresele sale. Desigur, populația ei are încă motive să se plângă: mizeria unei minorități, sărăcia majorității - jumătate din cei 1,3 miliarde de chinezi trăiesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea exercită o indiscutabilă fascinație asupra elitelor naționaliste chineze care-i acceptă ajutorul și sfaturile. Stalin* s-a înșelat de mai multe ori în politica pe care a dus-o față de China, din cauza analizelor sale prea favorabile Gomindanului. Dar întreaga Chină îi admiră pe învingătorii de la Stalingrad, iar în 1949, partidul Comunist chinez (PCC) are efectiv nevoie de protecția și de asistența URSS* cu care întreține relații de călduroase intimitate. Republica Populară Chineză* este percepută atunci ca un stat sovietic ai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa port-mortem din onoarea conferită prin acest premiu. Fenomenul foametei nu s-a limitat doar la URSS. Pentru rațiuni apropriate de cele ale foametei din 1932-1933 - între altele voința lui Mao Tzedun* de a obține devize pentru o industrializare accelerată -, China Marelui Salt înainte* a cunoscut o foamete și mai ucigătoare, cu aproximativ 40 de milioane de victime între 1959 și 1961. Etiopia comunistă a lui Mengistu a cunoscut, între 1982 și 1985, o gravă foamete provocată de proastele condiții climatice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răspunde, ca în 1956, prin violență aspirațiilor Primăverii de la Praga* din 1968 și înființării sindicatului Solidarność* în 1980. în ciuda puterii sale, URSS începe să întâmpine din ce în ce mai multe dificultăți în a-și controla „tabăra” minată de ruptură și de competiția cu China lui Mao, de disidențele est-europene și sovietice - chiar dacă ele nu sunt decât expresia luptei unor minorități -, de concurența făcută partidelor comuniste din Europa Occidentală de către stângism*. Conflictul chino-sovietic* pune problema locului și a naturii URSS. Este ea o putere a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conducători militari și politici. Printre militari, unii comandanți excepționali: Zhou De, Peng Dehuai, Lin Biac și Luo Renghuan, dar și He Long sau Xu Xiangqian. Afirmația este și mai adevărată în ce-i privește pe civili; toți viitorii conducători ai Chinei populare au participat la această retragere legendară: Mao Tzedun, Liu Shaoqi, Zhou Enlai, Chen Yun, Deng Xiaoping*. Doar ordinea ierarhică se schimbă, pentru că, în epocă, Liu și Deng făceau parte din liniile a doua și, respectiv a treia, în vreme ce Zhang
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
considerat responsabil pentru întârzierile în dezvoltarea economică a Chinei. Fapt este că el n-a lăsat în urma lui o operă politică la fel de importantă pentru viitor ca aceea a lui Deng Xiaoping și că, dincolo de unele nostalgii inspirate de nemulțumiri conjuncturale, China zilelor noastre s-a îndepărtat mult de moștenirea lui. La mai bine de treizeci de ani distanță, poeziile și caligrafia lui rămân apreciate de specialiști, dar operele lui pretins teoretice sunt înțelese ca îmbrăcând necesități politice ale momentului. în schimb
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lovește de mari greutăți. La începutul anilor 1980, polițiile politice sunt peste tot și supraveghează cvasi-totalitatea societății și a culturii. Totuși, dacă, în anii 1970-1980, URSS, democrațiile populare și Cuba* au intrat într-o fază de totalitarism de mică intensitate, China populară*, Cambodgia khmerilor roșii*, Vietnamul* pe de-a-ntregul „comunizat” continuă să traverseze faze de teroare intensă, ba chiar neegalată. Aceste poliții politice au niște moduri de funcționare identice. Nu dețin exclusivitatea mijloacelor coercitive, statele comuniste dispunând de forțe regulate de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
replicat, în mod inevitabil, cu mai puțină intensitate în democrațiile populare*, unde faza de distrugere stalinistă a societății anterioare a fost mai scurtă și mai puțin violentă decât în URSS. Dimpotrivă, ea a fost de mult mai mare intensitate în China Marelui Salt înainte* și a Revoluției Culturale*, în Coreea de Nord* a lui Kim Il-Sung*, pentru a atinge paroxismul în Cambodgia khmerilor roșii*, unde populația a fost literalmente supusă sclaviei. VIETNAM Teatru, în mai puțin de patru decenii (1946-1979), a trei războaie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a divizat societatea americană și i-a prejudiciat prestigiul și credibilitatea. Unitatea taberei occidentale a fost deteriorată, în special prin opoziția din ce în ce mai deschisă a generalului de Gaulle. Aceste costuri sunt, totuși, compensate de beneficiile rezultate din apropierea spectaculoasă a Washingtonului de China lui Mao. Pe plan regional se înregistrează, însă, consecințele cele mai grave. Nu numai că sistemul comunist nord-vietnamez este extins în sud, în 1975, dar mai cu seamă Cambodgia cade în același an sub cizma khmerilor roșii*, care se vor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Italia”8, semnat la Locarno în 16 octombrie 1925. „Tratatul celor Nouă Puteri” a transformat politica americană a „ușilor deschise” față de China într-o politică multilaterală pe care națiunile interesate cel mai mult de schimburile comerciale cu China, dar și China însăși, s-au angajat s-o respecte. Obiectivul principal era acela de a stabiliza distribuția de putere în China dintre națiunile rivale. Acest lucru însemna că drepturile speciale pe care unele dintre ele, în special Marea Britanie și Japonia, le dobândiseră
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
până la decăderea puterii chineze în secolul al XIX-lea, Coreea a fost vasala Chinei și a acceptat dominația sa politică și culturală. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, după ce a încercat să ocupe fără succes Coreea, Japonia a opus pretențiilor Chinei propriile sale ambiții de control asupra țării. Japonia a fost în stare să le realizeze ca urmare a victoriei din războiul sino-japonez din 1894-1895. Atunci, Japonia a fost sfidată de Rusia și, din 1896, influența Moscovei a devenit dominantă. Rivalitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principiile securității colective și ar ataca un singur agresor: pe cel mai periculos sau pe cel mai ușor de oprit? și, dacă mâine Coreea de Sud ar inversa jocul și ar comite un act de agresiune împotriva Coreei de Nord și a Chinei, ar lupta Statele Unite și Națiunile Unite împotriva Coreei de Sud? Răspunsul este sortit să fie negativ, cel puțin în ultimul caz menționat. Sau cel puțin rămâne un semn de întrebare. Totuși, în conformitate cu principiile securității colective, răspunsul ar trebui să fie un da
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Securitate, inclusiv membrii permanenți, pot fi convinși, la nevoie, să susțină pozițiile adoptate de Statele Unite, China și Uniunea Sovietică. Guvernarea internațională a Națiunilor Unite, lăsând la o parte aranjamentele sale legale, constă de fapt în guvernarea internațională a Statelor Unite, a Chinei și a Uniunii Sovietice acționând la unison. În cel mai bun caz - dacă sunt unite -, pot conduce restul lumii în vederea menținerii ordinii și prevenirii războiului. În cel mai rău caz - dacă nu sunt unite -, nu va mai exista o conducere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Cartei, ca principalul organism politic al Națiunilor Unite. Însă, începând cu 1 iulie 1948, activitățile sale, chiar dacă variau în termeni absoluți, au fost în mod constant inferioare celor desfășurate de Adunarea Generală. Conflictul dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, precum și absența Chinei comuniste au împiedicat Națiunile Unite să devină acel guvern internațional al marilor puteri pe care îl preconiza Carta. Acel conflict a împiedicat Consiliul de Securitate să acționeze ca o instituție a guvernului internațional. Cele câteva cazuri în care a putut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adăuga la voturile membrilor propriului bloc pe cele ale altor națiuni, care împreună puteau constitui mai mult de o treime din voturi și plasau astfel Uniunea Sovietică într-o poziție din care putea preveni orice rezoluție dezavantajoasă pentru ea. Primirea Chinei continentale în Națiunile Unite nu a afectat această posibilitate, deoarece aceasta, alături de aliații săi, deși probabil se situa pe poziții antagonice cu Uniunea Sovietică, controla doar puține voturi. Modificarea distribuției de voturi rezultă din faptul că de această creștere masivă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
20 septembrie 1960 Burundi 18 septembrie 1962 Cambodgea (Republica Democrată)2 14 decembrie 1955 Camerun 20 septembrie 1960 Canada 9 noiembrie 1945 Capul Verde 16 septembrie 1975 Cehă (Republica) 19 ianuarie 1993 Centrafricană (Republica) 20 septembrie 1960 Chile 24 octombrie 1945 China 24 octombrie 1945 Ciad 20 septembrie 1960 Cipru 20 septembrie 1960 Coasta de Fildeș 20 septembrie 1960 Columbia 5 noiembrie 1945 Comoros 12 noiembrie 1975 Congo 20 septembrie 1960 Congo (Republica Democrată) 20 septembrie 1960 Coreeană (Republica Populară Democrată) 17
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
armata americană, ține În special de distrugerea sistematică a mediului Înconjurător ca mijloc de a Învinge Într-un conflict. Așa cum Robert Jaulin denunță În America de Sud voința deliberată de a eradica identitatea etnică indiană, Georges Condominas dezvăluie, sub dinastia Ming, În China secolului al XV-lea, o politică de tip etnocid În cucerirea Yunnanului și a Vietnamului. Acțiunea de „deculturație” practicată de bulgari față de populația turcofonă sau de către sovietici față de siberienii șamaniști are la origine o respingere a culturii celuilalt, care este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptul că nu se plătește deloc curentul electric, iar un plin costă infim; (3) „Arta de a ignora săracii“, iar în subtitlu regăsesc defuncta sintagmă „clasele populare care sunt foarte fragile la dezastrele naturale“; (4) două mari pagini despre glorioasa Chină în care, printre altele, se demonstrează științific că acest colos este inofenisv și că nu el a dus la eliminarea unui număr impresionant de locuri de muncă din Franța, articol cu titlul „Fantasmele pericolului galben“; (5) cum puteau oare lipsi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
revoluții, ci implozii succesive la scară mică, urmate de ascensiunea unor grupuri dominante noi, dar cu o durată de viață scurtă. Dacă vor avea loc implozii de mai mare anvergură în state multietnice și fragmentate teritorial precum Indonezia sau în China divizată cultural și regional, iată o întrebare dintre cele mai importante. Dezastrele economice sunt oare un tip aparte de criză? Stephen Haggard și Robert Kaufmann 10 așa cred și cu siguranță nu sunt singurii care cred acest lucru. Ei susțin
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
îneacă la case, în versanți orizontala razele de soare. Ora 18,31, în acceleratul Brașov Iași, după Saline florile cimitirului flori pe tăpșan, categoria estetică grațiosul în lipsa erbicidării, baloți de paie, dacă este mai pregătit Gabriel! steagul României și al Chinei lemn în Oneștiul de peste Trotuș, starea inactivă și progresia prin static insesizabile, pleacă Ploiești Miercurea Ciuc, valea bisericii Borzeștiului unica arhitectură, corpuri "Carom", "Rafo" treptele verii, mi-s dragi cîinii Bielo și Bobiță și libertatea serii frază de control, cît s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vestice, unde civilizația uniformă are mai puțin de a face cu religia, de-a lungul secolelor adeziunea la una din cele două mari religii (hinduismul sau musulmanismul) a însemnat apartenența la o civilizație distinctă, inclusiv prin caracteristica modelului de viață. CHINA ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Zona cea mai cunoscută de către mine, autorul acestor rânduri, o constituie Asia, cu câteva din cele mai importante state, așa cum este China, și voi începe cu câteva dintre aspectele cele mai cunoscute despre această țară, conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]