699 matches
-
dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui Lorenzo Valla nu-i al unui țopârlan: el ține la toate plăcerile, fără discriminare... Autorul lucrării Despre voluptate îngroașă trăsătura, desigur, dar pune în scenă un personaj conceptual: chintesența Epicurianului - în același timp ca pe o figură istorică, dar și contemporană, cunoscută pentru libertinajul său și pentru năzbâtiile sale poetice licențioase. Temperamentul lui Valla exclude jumătățile de măsură: omul polemizează, luptă, militează. Pe scena filosofică, Antonio poartă straiele unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în traducere românească, pentru care va selecta cele mai bune versiuni, traducând ea însăși multe dintre prefețele autorului și însoțind fiecare scriere cu un studiu introductiv și cu bogate note istorico-literare. Ampla prefață cu care se deschide ediția este o chintesență a propriilor cercetări naratologice asupra Comediei umane, completate cu o privire sintetică asupra receptării lui Balzac în cultura română. SCRIERI: Balzac, București, 1973; ed. (Honoré de Balzac), București, 1974; La Poésie romantique, București, 1973; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este cel mai reprezentativ pentru acest volum ce adună chintesențele poeziei lui G. În 1998 publică noi poeme, sub semnul „timpului uitat”, ce vor fi adunate după moartea lui în revista „Pluralitas” (6/2002), cu titlul Caligrafia poetului. Spre sfârșitul vieții, se axează pe poezia scurtă ce vizează metafora concentrată
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
că el se desfășoară obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestea au ceva din forța obsesiei. Concretul devine predominant și în latura lui repulsiv-fiziologică doar într-un poem ca Vlad Țepeș și în expresia angoasei în fața morții (Declin). În ciclul Basme, inspirația pare să se autohtonizeze, însă motivele, reduse la chintesență, sunt simple pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii. G. a mai publicat unele poeme disparate și, în 1939, un grupaj ce relevă o tentativă
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Kiri Te Kanawa sau Herman Prey evoluând în același cadru. Deci, scenografie luxoasă, mișcare scenică fluentă (preluată de Cristina Cotescu după model) umor, bun gust și eleganță, ceea ce îi lipsește însă spectacolului este o anume lejeritate șăgalnică, acel spirit wienerisch - chintesență a unei societăți hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a "capitalei valsului". De aceea actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
îndeosebi în formă condensata a robaiului, rafinamentele unei poezii de înaltă tensiune emoțională. O preocupare specială a arătat S. operei misticului persan Djalal ud-Din Rumi (secolul al XIII-lea), din al carui Poem spiritual, supranumit „Coranul persan” sau „Coranul lăuntric”, chintesența a reflecției sufite și sinteză a ideilor filosofice de la neoplatonism la gândirea orientala (chineză, indiană, persana, arabă), comparabil cu Divină Commedia dantesca, a transpus întinse pasaje în distihuri. SCRIERI: Iedera, București, 1968. Traduceri: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane (Robaiat
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
schimba oile în lupi și dragostea se va schimba în ură” (16, 3). Fără îndoială, problema falsei profeții îl preocupă aproape obsesiv pe autor. „Înșelătorul lumii” apare într‑un moment de maximă expansiune a minciunii și a urii. El reprezintă chintesența negativă a întregii istorii care îl precedă. „Mica Apocalipsă” din acest capitol ilustrează, reluând și reconfigurând anumite date de la Mt. 24-25, următoarele etape ale ♣ΦΠ∀ϑ≅<‑ului: înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În rai, de pildă, el a ispitit‑o pe Eva strecurându‑se în pielea șarpelui. În cea de‑a doua etapă însă, el „își dă arama pe față” acționând direct, la lumina zilei, prin oameni și mai ales prin Anticrist, chintesența însăși a tuturor apostaziilor. Nu mai are nici o reținere, căci știe că a fost condamnat, prin gura lui Isus, la focul veșnic (cf. V, 26, 2 și citatul de la Mt. 25,41). El se năpustește asupra neamului omenesc, găsindu‑și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale enorme și recipientele de toate mărimile, conținând cele mai puternice mixturi, lovesc boala cu o forță impresionantă. Cel de-al doilea sistem Însă, cu mai puține manifestări și urmări violente, asaltează boala Într-o manieră ce pare a fi chintesența slăbiciunii și a inerției: capsule granulate, de dimensiuni liliputane, care la cea mai slabă adiere se pot risipi, apoi câteva picături, toate acestea constituie „teribilele” arme ale homeopatiei. Picăturile de care aminteam mai sus nu sunt Întotdeauna extracte pure din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca și cerul de o singură credință”. Ciclul „axiomelor” cuprinde sentințe construite în jurul unor concepte, noțiuni abstracte și principii științifice, prin intermediul cărora omul poate să se autodefinească în raport cu propriul eu și cu lumea. „Ispitele” au ca punct de reper interioritatea, chintesența sufletească a poetului („tâlhar de visuri blonde-n azururi veșnic bete”), în timp ce „aforismele” îl definesc ca pe un personaj straniu, „sclavul fanteziei și demiurgul slovei”. Studiile Sfidarea paradoxului (1998) și Universul paradoxurilor (1999) sunt o introducere în paradoxism, în ceea ce
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
că se dă pui... sau unt în spate la Materna...”, „I-a spus lui cutare că o să bage pui la Gostat” - Gospodăria agricolă de stat etc.), copiii strigau de jos locatarii, veștile circulau rapid, aprovizionarea era liantul comunitar, iar coada - chintesența acestui „liant” în socialismul târziu. Speculai tot ce se vorbea prin oraș - „O să bage mâine la magazinul X...”. Chiar dacă nu se anunța nimic, câte unii se așezau lângă alimentare, măcelării, pescării, lactate ș.a., poate-poate s-o băga ceva, cândva. Veneau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
organul Societății Germane de Psihologie, a apărut în numărul din octombrie 1984 o informație despre „situația psihologiei din România”. (Neputând publica întregul text - același pe care îl trimisesem ziarului Die Welt -, redacția revistei Psychologische Rundschau m-a rugat să prezint chintesența celor întâmplate în țară.) Cu prilejul unei vizite pe care am făcut-o de curând Catedrei de Psihologie a Universității „Al.I. Cuza” în vederea stabilirii unui program de colaborare, profesorul Adrian Neculau mi-a propus să public în revista Analele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în hrană aleasă pentru dânșii.” Alături de celelalte publicații sămănătoriste, N. r . pentru p. cultivă o literatură cu substrat etic, menită să insufle cititorilor dragostea pentru tradiție, limbă și istorie, al căror unic păstrător este considerat satul, depozitar al valorilor morale și chintesență a spiritului național. Schimbarea treptată, evolutivă și naturală a unei Românii rurale fusese întreruptă, în concepția istoricului, de apariția orașului modern, cosmopolit și burghez, artificial și imoral. Întoarcerea la temeliile dezvoltării organice, adică la societatea patriarhală, putea readuce țara pe
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
reconstituirea grafică a unui sentiment”. Libertatea versului se traduce în felul acesta printr-o libertate constrângătoare: vers liber, adică „liber de orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate și neglijență nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială: „Atât de singur/ Încât/ Golul din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul discursului poetic este surprinderea palpitului interior al ființei într-o lume a ideilor, a chintesențelor, în care acesta se regăsește în alte și alte ipostaze și metamorfoze. „Istovirea”, „putrezirea” („Putrezea tăcerea/ Din copaci în jos/ Până în noaptea pământului/ Și mai încolo”) intră într-o dramatică relație cu metafora germinației, a perpetuării (un titlu semnificativ - Semințe
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El mă știe. Pace! / Aceeași clipă-n cer și pe pământ...”. Chintesența acestei lirici se regăsește, întreagă, în căutarea neobosită a harului veșniciei, a cărei simplă presimțire - în infinitul unei clipe unice sau, cum repetă aproape obsesiv poetul, în „fărătimp” - îl umple pe om de o fericire fără nume, salvându-l de
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Anselmo” din Roma, dr. Jeremy Driscoll 2. Învățând poate mai bine ca nimeni altul lecția de viață ascetică a monahului din Pont, părintele Gabriel Bunge ne-a redat în ultimele decenii, prin studii de o rară minuție, claritate și pătrundere, chintesența operei evagriene 1. Studiile și cărțile sale2 recuperează în ansamblu un Evagrie „duhovnicesc”, un Evagrie „pneumatologic”, un Evagrie care corespunde cadrelor monahale și ecleziale în care a trăit. Suntem departe de fixarea conținutului gândirii lui Evagrie - care reflectă profund teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
portretului lui Eliade, chiar într-un mod condițional-dubitativ, este „Eliade = torționar și asasin”. Nu e prima dată că „industria Holocaustului” se ocupă de Mircea Eliade. Oricât de dureros ar fi pentru românii care au crescut în cultul acestei mari personalități, chintesență a culturii înalte naționale, discuția despre dosarul său politic trebuie purtată, iar o formă de judecată morală e necesară pentru o salutară, prea mult amânată, „despărțire” de trecut prin asumarea lui critică (Vergangenheitsbewältigung), fără de care viitorul nostru colectiv este compromis
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Theodorescu cu Certificatul de alegător. Noi ne mândrim astăzi că poezia noastră este o poezie cu tendință, cu tendința de-a exprima adevărul vieții pătrunsă de înaltele idealuri umane ale socialismului și comunismului. Ea nu vorbește câtorva «rafinați», gustători de «chintesențe» ale decadentismului burghez, ale acelora care se îmbată de miasmele putreziciunii capitaliste, proslăvindu-le și făcând apologia descompunerii și a morții ca lege universală (...). Că poezia noastră își atinge din acest punct de vedere ținta, nu rezultă numai din faptul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se părea că aud pulsația intimă a vieții occidentale în care trebuia să mă topesc. O astfel de fuziune avea discreta violență a unei posesii fizice. Trebuia să lupt în sinea mea, pentru a nu recunoaște că eram fericit. Acea chintesență berlineză a Occidentului îmi reda agresiva voluptate de a trăi, pe care o crezusem aflată în hibernare definitivă înlăuntrul meu. Sesizasem trezirea asta încă de la Moscova, în cursul lunilor de studii și de antrenament care mă pregăteau pentru această nouă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]