1,452 matches
-
răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
preț de acolo și să-l amanetăm pentru o nouă porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele. Apoi ne trezim direct în coridor, de parcă n-ar fi existat eforturile mari depuse pentru a ne îmbrăca. Coborârea scării pare lungă, chinuitor de anevoioasă, de parcă scara ar fi acoperită cu gheață lunecoasă pe care picioarele abia se proptesc ca să nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gheață lunecoasă pe care picioarele abia se proptesc ca să nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de fericire; pentru șoarecele încă neprins, capcana se reduce la bucata de slănină pe care acesta dorește s-o mănânce. Fenomenul cel mai cumplit, de neevitat pentru cel care, pentru câteva ore, s-a aflat sub puterea cocainei, este reacția chinuitoare, ireversibilă și înspăimântătoare pe care medicii o numesc depresie. Această reacție apărea imediat ce terminam de prizat ultima porție de cocaină. Ea dura mult timp, cam vreo trei-patru ore și se exprima printr-o tristețe mortală, o tristețe atât de întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tu-vă Stalin al vostru!“). Așa Încît Enciclopedia ne introduce În atmosfera vremii, a evenimentelor politice. Teama care va pune stăpînire pe tata ca și tăcerea aceea de care și eu Îmi amintesc atît de bine, o tăcere grea și chinuitoare, cartea o interpretează ca pe o teamă molipsitoare; Într-o bună zi s-a aflat că același Petar Janković, o rubedenie de-a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB-ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dumnezeu a trecut. O altă curiozitate firească ar fi dorința de a ști ce li s-a întâmplat celor cinci sute de persoane arestate în rândurile de votanți de spionii ministerului de interne, aceia care au suferit după aceea interogatorii chinuitoare și au trebuit să îndure supliciul de a-și vedea secretele lor cele mai intime invadate de detectorul de minciuni și, de asemenea, a doua curiozitate, ce-or face agenții specializați ai serviciilor secrete și ajutoarele lor cu grade inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcute din roți care nu gândesc și din arcuri care nu simt, lipsite de un spirit care le-ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să cred că am auzit ce ați spus și nu cred că vreau să aud, Da, domnule prim-ministru. Din nou tăcere, de data asta mult mai scurtă, doar trei secunde, în timpul cărora se simți că bucuria sublimă și tortura chinuitoare își schimbaseră locurile. Un alt telefon sună în dormitor. Soția răspunse, întrebă cine vorbea, apoi îi șopti încetișor soțului, acoperind receptorul telefonului, E cel de interne. Prim-ministrul făcu semn să aștepte, apoi dădu ordine ministrului apărării, Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sine. Dar dat fiind slabul lui talent de vorbitor, n-a putut să-mi furnizeze decât vreo câteva frânturi de indicații despre cele prin care trecuse, așa că a trebuit să umplu golurile cu propria mea imaginație. Era de-a dreptul chinuitoare această ispită care consta în a căpăta doar bucățele dintr-un portret care mă interesa de multă vreme. Parcă-mi croiam singur drum printr-un manuscris mutilat. Căpătăm impresia unei vieți care reprezenta o luptă cruntă cu tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care e foarte important să-l știu, însă nu-mi dădeam seama exact ce anume. Mi se păreau urâte, dar sugerau fără să dezvăluie o taină de o semnificație majoră. Te atrăgeau și te ispiteau într-un mod straniu și chinuitor. Îmi creau o emoție pe care nu eram capabil s-o analizez. îmi spuneau un lucru pe care cuvintele n-aveau puterea să-l rostească. Îmi închipui că Strickland vedea vag în lucrurile materiale un sens spiritual atât de straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se gândea cu mai multă hotărâre decât Strickland la un singur țel, pe care-l urmărea neabătut. N-am văzut în viața mea pe cineva mai puțin intimidat ori stânjenit. În schimb, e mare păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceea ce ghicea. Și mi-am mai închipuit că poate aici își găsise în fine pacea. Demonul care-l poseda fusese în sfârșit scos la iveală prin exorcism și odată cu desăvârșirea operei pentru care întreaga lui viață fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ba regret... Nu, nu regreți. Tu și cu mine nu avem nevoie de nici o altă persoană din toată lumea asta largă. — Păi... Să ne vedem cu bine. EGOISTUL ÎNVINS Cei doi ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și triumfali, au avut tot atât de puțină semnificație reală În viața sa câtă are „școala pregătitoare“ americană - strivită cum este sub călcâiul universităților - În viața americană În general. Noi nu posedăm un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dat să pornească spre camera de toaletă, ca să arunce o ultimă privire În oglindă, dar ceva a făcut-o să rămână pe loc și să se uite În jos de pe scara grandioasă a Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tremurânde. Iată-l pe adevăratul Halterofil din Vitan! Eu zic că nu Mariana, ci soția lui merită să facă astăzi striptease. Unde e soția lui? S-o cheme nea Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu-i mai făcu lui Mișu atâta plăcere. - Și voi vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu ziarele în brațe, hotărât să repet figura; premiera asta de la Bouffes du Nord trebuia musai să o văd. A doua zi alerg eu prin Tati, doar-doar mai găsesc ceva de cumpărat. Cum nu aveam bani, nu a fost chiar chinuitor, am renunțat și, cam cu trei ore înainte, m-am îndreptat spre teatrul cu pricina, gândindu-mă asiduu la strategia pe care să o adopt ca să pot intra. La intrare dau peste un cerber care m-a luat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
își compune o grimasă adecvată. În franceză, moartea e o femeie și apare în textele lui Cocteau, în germană e un bărbat și apare în textele lui Rainer. O poezie se află pe punctul de a lua naștere, o stare chinuitoare, care adesea nu duce la nici un rezultat, pentru că poetul se descurajează și renunță înainte de vreme. Nu prea are răbdare fiindcă scrierea unei poezii implică niște chinuri și ia, din păcate, timp, ceea ce artistului de cele mai multe ori îi lipsește, doar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit. Rainer spune iarăși că nu, el n‑o face, și la urma urmei Sophie a uitat că el e conducătorul. Poate c‑o s‑o facă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
FLOARE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului să mă aștepți în câmpul plin de floare nerăbdător sosi-voi alergând ca să mă scald în trupul tău plăpând să-mi stâmpăr dragostea chinuitoare. pe-a ierbilor mătăsuri, `ntr-a florilor parfum, ne-om întâlni la ceas târziu de noapte când dragostea s-aștepte nu mai poate lăsa-ne-om prinși în carusel nebun. e trupul tău o carte numai mie scrisă, doar mie mi-
SĂ MĂ AŞTEPŢI ÎN CÂMPUL PLIN DE FLOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361420_a_362749]
-
bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din dreptul ochilor adânciți în orbite. Formele carne care îi mai aduceau încă aspectul de om se pierdeau într-o grimasă aproape mongoloidă. Fruntea înaltă armoniza cu restul corpului dispărut în negura unei dureri vizibile din fiecare
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cărei handicap fizic, merge cu ajutorul unui baston, pentru că picioarele nu o ajută, este mult depășit de cel psihic. Au împreună un copil perfect sănătos, pe Emanuel, pe care Ana însă, prin modul ei de a gândi, prin complexele și frustrările chinuitoare ce o macină, reușește să îl transforme într-un handicapat psihic. Băiatului îi este rușine cu părinții săi, în special cu mama (chiar din primele pagini ale cărții îi vedem reacția în fața copiilor de la grădință - “Nu mai râdeți de mama
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]