595 matches
-
Ei și-au urmat calea lor. Și nu putem abjura totul. ― Pentru mine lucrurile sunt mai simple. De o parte Inchiziția, de cealaltă soarele care încălzește aceste coline și pe noi. Vreau să mă bucur mai departe ascultând cum freamătă chiparoșii. E oare o vină atât de mare bucuria mea? Trebuie, neaparat, să mi-o reproșați? Nu se poate, oare, altfel? ― Firește că se poate, Galilei. Însă aici e vorba de faptul că Inchiziția trebuie refuzată și uneori nu există alt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitîndu-mă cum se luminează silueta funerară a chiparoșilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine, mi-am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale, reușește să-ți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se vorbea despre rug nu în general, teoretic, ci cu privire la mine. ― Constat, Galilei, că sinceritatea poate înainta, uneori, pe drumuri paralele care nu se întîlnesc nicăieri. ― Fiindcă nu există un singur adevăr. Fiecare are adevărul său. ― Tu vorbești mereu despre chiparoși, despre vară, despre lumină. Acesta e adevărul tău. Dar și cei care te judecă au adevărul lor. Le e greu să consimtă că nimic nu poate limita Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei șapte psalmi și atât. ― Dar nu e un semn rău, pentru noi toți, că te simți mai bine printre chiparoși decât printre oameni? ― De când am ieșit pe poarta Inchiziției, nu fac decât să explic că n-am dorit să mor. Cei nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pentru principii. Mi-ar fi de ajuns niște cuvinte mai puțin uzate pentru ceea ce inima mea simte foarte limpede, dar, se pare, nu le găsesc. Mai bine să-ți povestesc alt vis. XXXVII ― S-a apropiat fără o vorbă printre chiparoși, avea părul plin de soare și brațele încărcate de iarbă. Eu nu îndrăzneam să mai fac nici un pas și să zic ceva. Când s-a oprit lângă mine, mi-a spus cu tonul cel mai firesc, ca și cum ne-am fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
i-au tremurat ușor, scânteind albe. Și, fără să mai spună o vorbă, a dispărut când tocmai voiam să-i cer iertare. XXXVIII ― Uneori, mi se întîmplă, închizînd ochii, să cred că timpul se naște din comparații. Vântul foșnește prin chiparoși, undeva cade un fruct, se aude un strigăt, un tunet care anunță ploaia, după aceea un țipăt de pasăre... zgomote pe care le-am auzit de nenumărate ori, asemănătoare și totuși diferite. Căci acum le aud altfel. Ți-l poți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsîndu-ne să ne supraveghem singuri. ― Văd că ne învîrtim în cerc. Ajungem mereu la același punct. ― Sau la același rău, Galilei. În timp ce noi discutăm aici între chiparoși, se ridică, poate, alte ruguri. ― Dacă lumea e strâmb alcătuită, de ce nu m-aș mulțumi să fiu egoist, să-mi pese numai de bătrânețea mea? ― Pentru că simți nevoia să-mi povestești coșmarurile tale. Crezi că nu mi-am dat seama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduială de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoșii pâlpâie întunecați. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viață care m-a răsfățat, să rămân atât de singur încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni ― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul capătă la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ți-ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
albite de zăpadă. De mulți ani nu s-a mai întîmplat așa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada și totul a revenit la normal. ― Cred că, în curând, nu vom mai putea rătăci pe aici, Galilei. ― O să regreți liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rog la fel cum urăsc. Și încerc să-l caut pe Dumnezeu pe lumea aceasta. Mă emoționează, recunosc, orice dimineață care limpezește cerul... Poate, am exagerat când am zis că nu-mi mai pasă de nimic în afară de lumină și de chiparoși. Îmi pasă, dar... ― Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și mă întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua peste cenușa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Acum Mama a fost definitiv părăsită de mine, și se pregătea să moară de una singură, mai rău decât o femeie stricată care doar a avortat sau și-a sufocat propriile odrasle. Tristă soartă mai ai tu, Aquileia plină de chiparoși, devenită vizuină de tâlhari și de lupi, înecată de mâl și de urzici. Se povestește că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau globuri de crăciun - mângâia cu ramurile geamurile ferestrei. Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar -, poziția este excepțională. Proprietarii tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse antrenoarei de bodysculpture că Buonocore o fi fost el membru, dar tot nu putea să intre fără să prezinte legitimația de polițist. — Lasă-l să intre, spuse fata, făcându-i cu ochiul. Antonio o urmă pe alee, la umbra chiparoșilor Înalți și a pinilor seculari În formă de umbrelă. Mierlele cântau. Aerul mirosea a rășină și a iarbă proaspăt cosită. La centrul sportiv, În zona aceea retrasă a Tibrului, unde orașul Începea să se rarefieze, Îți părea că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decât departe-n vro grădină privighetoarea și s-aude vuind încet o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
veche prin ale cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin a cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regular și încet călugărițe... O grădină unită de murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele mai până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Și cu toate acestea centrul acestui tablou ești tu!... Nu s-aude nimic... de cât departe-n vro grădină privighetoarea. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? tânără ca luna plină, iubită ca o Dumnezeire? Privește... strada aceea strâmtă și întunecoasă, numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine..., vino... Voi da
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
departe-n vro grădină privighitoarea [privighetoarea] și s-aude vuind încet o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ale cărei colonade de piatră sură, în cerdac, [cu stâlpi ] îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
degetul schimbări ale naturii ce-ascultă de Dumnezeu. A mai fost și o invazie de lăcuste, iar la Stilo, în iulie 1599, s-a putut vedea o mare cometă și-n văzduh o scară ce purta, în vârful ei, un chiparos". X Firea calabrezilor se caracteriza prin faptul că toți căutau să scape de orice răspundere mărturisind mult mai mult decât ceea ce știau, atât despre soarta dușmanilor cât și despre cea a prietenilor, așa cum rezulta și din procese; prin urmare, nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pe Ioanide recolta nu-l interesa însă în nici un chip și operele de economie politică erau singurele pe care nu le admitea în bibliotecă. El găsea că o livadă de pruni nu se acordă cu un templu grec, că pinii, chiparoșii, palmierii, cacteele aveau altă ținută decorativă și că, în fine, o invazie de fluturi nu strică peisajului. Se feri să exprime aceste reflecții G. Călinescu poetice, de frică să nu surprindă pe vizitiu și pe Butoiescu. Acesta din urmă ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]