511 matches
-
realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să mă mențin, cu un bocanc ac și cu altul pac îmi fierb degetele picioarelor, nu mă plictisesc nicidecum, bonetă am, chipiu am, pantalonii și ei au pe margine o dunguliță, la luptă mă prezint, în tranșee cu pieptul am stat printre șrapnele pereme, printre obuze de 30 mm fesene, din ambuscade pedesere am strigat către națiune din Piața Unirii alături de Societatea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos aranjate, și privind la steaua singurătății cu ochi păgâni și plini de suferinți. Partea a doua Tăieturi din ziare Învățământul între agonia specializării și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
schimbăm cu grâne și cu aur străin, n-avem manufacturi care să fie căutate în alte țări, n-avem alte clase pozitive, decât pe țăran. El produce cerealele noastre și în schimbul acestora noi cumpărăm toate de la chibrit până la galoanele de pe chipiul generalului. Dar țăranul, care în anul 1827 reprezenta o clasă cam tot atât de numeroasă ca și astăzi și care păștea pe atunci hergheliile de cai și cirezile de boi, singurul obiect de export pe atunci, țăranul nostru care pe atunci putea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
auzi un ciocănit puternic, strident. Am deschis ușa și în prag stătea șoferul lui Jones, un negru bătrân și zbârcit, cu ochi gălbui, răuvoitori. Purta o uniformă neagră cu tighele albe, o centură tip Sam Browne, un fluier nichelat, un chipiu Luftwaffe fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul negru al Harlemului trecu repede peste această veste. — Toți mor, toată lumea moare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare, de zeci de ori i le zisese, da dracu le putea ține minte. — Ăsta mi l-a adus Lulu înainte să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm ca să-i conducem, nutream convingerea că asistăm la un moment solemn, total deosebit de cele ordinare, astfel că starea cea mai obișnuită era uitarea de sine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajungi să ți-o asumi cu perseverența cu care un melc își poartă cochilia. Biblioteca la care mă gândesc eu este exact opusul acesteia și cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaș. Pentru cei mai mulți intelectuali, ea este asemeni chipiului pentru un polițist: un însemn de autoritate. Un intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzația că trăiește clipă de clipă într-un ocean de cărți, că înoată în ele de când se trezește și până la culcare și că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Întrebările; i se stîrni iar tusea și Vilma o Înfofoli mai bine, ca să poată coborî. „Bate un vînt puternic“, le comunică. Carlos, la rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia rămas-bun făcînd semnul crucii deasupra capului lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
devine agresiv, Începu să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte elegantă și Întotdeauna bună ca pîinea caldă, În toate sensurile, după părerea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părul și el Întoarce din nou cheia de contact și pornește motorul cu o Înfățișare care parcă spune „sînt șoferul dumneavoastră, doamnă, chiar metisul dumneavoastră, dacă vreți“ și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bandit? Ce fel de bandit? Ganster, nătărăule! Învață să vorbești! Portiera mașinii La Salle se deschise și apăru un negru uriaș cu o uniformă mult mai strălucitoare decît a lui Carlos. Carlos mai mai să se Întoarcă să-și ia chipiul, dar negrul uriaș și-l scoase pe al lui și se pregăteau să stea de vorbă pe Îndelete, după ce-o să plece băiatul și țărănoii ăștia din Anzi; era grozav să poți sta de vorbă cu unul de-ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Arminda, care stătea pe scaun și pe Carlos, care pusese pe foc un ceai ca să-l bea Împreună cu celălalt șofer. „Nu-i rea de loc țîțoasa, pe cinstea mea“, exclamă abia șoptit șoferul automobilului La Salle, punîndu-și și scoțîndu-și chipiul, dar Țanțoșa Îi Întoarse imediat spatele și el avu impresia că Arminda Îl auzise, să-mi fie cu iertare, doamnă, cu tot respectul și Arminda, cînd auzi cuvîntul iertare, Înălță capul, fiindcă, cine știe, poate i se Întorsese fata. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și la un moment dat adevăratul fior parcă era acolo și cel de acum Îl profetiza pe cel de atunci cu decorația de faianță din bucătăria modernă. N-a lipsit mult să se distorsioneze timpul pentru bărbatul cu uniformă și chipiu, cît pe-aci să dobîndească o nouă dimensiune a profunzimii, dar nici vorbă nu putea fi de vreo schimbare, cine se scoală de dimineață departe ajunge: o luă din loc și ceru să-i Încălzească ceaiul ca sa se dezmeticească, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să plîngă de frică și Țanțoșa căută cuvintele potrivite, dar nu era momentul și toți trei deodată se gîndiră la telefon. Pe urmă se Întrebară pe cine să cheme În asemenea cazuri și Julius. aproape cerîndu-le voie, sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs. Sperjurii miezului de noapte au trimis Adrogini cefalici În plină carieră deontologica; Pornologii poartă ceasul În dinți Pentru a nu-și pierde condiția taumaturgică Și craniul de insomnie sub chipiul de clor. Regnul malefic declară Imperativul macbethian: ucideți liniștea! Din București, ,,România liberă” publică sub numele lui Vasile Iancu vești despre ,,O antologie semnată de copii”, dar și despre ,,Seara poeților Tăcu” de la Societatea ,,Junimea” din Iași. Iată-le: ,,Editura
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea să Închidă sau să deschidă ușa. — L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce se întâmplă pe ecran. Barcagiul este gol acum, poartă doar chipiul și venind dintr-o parte a camerei de filmat, se apropie de Sylvia cu o erecție mârșavă. Ca un balon dezumflat, Privett-Clampe se așază pe scaun să se uite la scenele de sex. Din spatele lui, Pran urmărește totul cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]