668 matches
-
într-un pir de garaje, adăpostite de băile unor camioane. Pe una din aripile burtoase ale acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o ușă numerotată printre coastele negre... Mi-am încheiat cu un gest elegant nasturele de la mijloc al noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță o altă bășină ticăloasă. Martina pufnea și se chircea. Să procedăm cu delicatețe, mi-am spus eu și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă acum o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Valkiria impunătoare, care-l fixa cu toată forța urii ei, strânsă de-a lungul secolelor, iar trupul i se cutremură incontrolabil și el își împrăștie sămânța sterilă pe așternuturi, amărât și neajutorat. Virgil Jones adormise ghemuit pe stâncă. Vultur-în-Zbor se chircise și el într-un ghem fetal, lipit de peretele casei negre. Când se treziră, umezeala li se strecurase în oase. Tremurau. Țipătul îi trezise - un țipăt pe jumătate speriat, pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la sculpturile pentru expoziția pe care o plănuia Duggie, dar anul viitor părea mult prea departe ca să iau ideea în serios, iar creierul meu nu era pregătit. M-am decis să-mi încarc bateriile. Asta, de obicei, însemna să mă chircesc pe canapeaua mea veche și jerpelită cu un exemplar din The Guardian, alte câteva reviste proaste și programele TV din timpul zilei bâzâind pe fundal. Mai târziu o să fie Oprah și Mork and Mindy. Eram teribil de mulțumită, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă în jurul meu, am văzut o frumoasă vază de Murano, roz pal, pe noptieră. Îngenunchease de durere, pămpălăul. Am luat vasul și i l-am trântit în cap. Nu s-a spart; fac sticlă tare pe insula aia. S-a chircit pe covor și stătea acolo, inconștient. Am pus la loc vasul. Cheile îi picaseră din mână; le-am ridicat și am călcat peste el cu dispreț, pentru a ieși din dormitor. Grămada lui de chei era în ușă. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum a rămas în zăpadă acolo, în fața porții, leșinată, cum s-a dus Sulache cu nevastă-sa și au adus-o la ei în casă. Cu cât îmi povestea Mărgeluța cele din noaptea aceea, cu atât simțeam că frica îmi chircește sufletul. Frică și un fel de milă. Pentru femeia omului aceluia, pentru Mărgeluța, care văzuse toate acestea, pentru Sulache. Milă până și pentru zăpada aceea din fața porții unde oprise mașina. Îmi dăduse mama mea două mere pentru recreația mare. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus el din pragul ușii. M-am ridicat În genunchi, implorînd o secundă, o șansă ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și mi-am dus mîna la cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise vreun mușteriu sub ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cardiac a scăzut puțin după câteva respirații concentrate, cu inspirație la „rela“ și expirație la „xează“ și În câteva minute eram suficient de funcțională ca să iau câteva măsuri de precauție necesare. Mai Întâi am salvat-o pe Millington (care se chircise și ea de groază) din ascunzătoarea de sub canapea. Apoi, Într-o succesiune rapidă, am Încălțat În viteză o pereche de cizme de piele lungi până la genunchi, ca să-mi acopăr picioarele vulnerabile, am deschis ușa spre hol ca să Încurajez plecarea gândacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de rând ca pe niște furnici) îl lovește pe Pran peste mijloc cu bățul cu care bate maimuțele. El se chircește de durere, dar femeia continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la genunchi și coate, cu lovituri bine țintite, care-i produc o durere puternică, chinuitoare. Victoria lui Anjali este rapidă și incontestabilă. Împiedicându-se în pijamaua care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului, adăugă „hai noroc!”, se Întoarse pe călcâie și o luă Înapoi prin Vale. I se chirci sufletul de neputință și durere când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și dispăruse. „A plecat...” șopti o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu câte un fir de cârciumăreasă În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui îl aducea în ridicol din prea multă dragoste. Și acum îmi răsună strident în urechi cuvintele lui când se întoarce de la târg: ”Ghițăluș al tatiii! Hai acasă, că ți-a adus tata halviță !”... Frații mei iar erau pe jos chircindu-se în hohote doar spre a-mi face în ciudă. După ani și ani, mă aflam în sala de repartiție a învățătorilor pe posturi. Eram eu, dar și fata lui, fetița bondoacă, pe care în momentul în care am zărit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate să le facă ea? Cum să-i crească singură?...Asta mă întreb și eu, dar nu găsesc răspunsul prin colț de gând chircit de milă. Mă privește printre lacrimi și mă întreabă , fără să mă lase să reacționez: -Dacă iese, îl poți aduce la mal? Văd că nu ți-e frică de apă. Tresar. Îmi dau seama că nu am fost niciodată atât
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au schimbat crucile? Doamne, la ce folos atâta zbatere, când, el, oricum va urca cincizeci de trepte, iar ea va rămane tot pe aceeași treaptă... deasupra cerului? Câtă forfotă... Se făcuse dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-o lase așa. îmi doream cu disperare ca terapia de grup să se sfârșească, ca să putem face ceva drăguț și normal, cum ar fi să bem o ceașcă de ceai. —înaintea copiilor tăi? a spus Josephine moale. Emer stătea chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
comporta ca Luke al meu. Chipul îi era nehotărât. Luke n-a sărit pe mine, nu m-a sărutat și nu m-a învârtit prin cameră. Am început să-mi amintesc îngrozitoarea scenă finală când o terminase cu mine. Apoi, chircită de oroare, mi-am adus aminte de chestionar. Venise personal. Cum de putusem să cred c-o să-l pot evita? —Rachel. Salutul neprietenos din cap și faptul că nu-mi spusese „păpușo“ mi-au dat de înțeles că Luke nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el. — Da, cred că da. Am zâmbit. — Se poate ca asta să fie seara cea mare. Capitolul șaptetc " Capitolul Șapte" Dragostea în vremea holereitc "Dragostea în vremea holerei" — Claire? David a bătut la ușa mea. Timp de patru ore, stătusem chircită peste un manuscris, așa că-mi simțeam spatele solidificat într-o curbă. — E cineva în hol care vrea să te vadă. Îl cheamă Luke? Luke Mayville? I-am spus lui David să-l aducă în birou. — Iar Bea e la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Deodată sunt iar departe, pe măsură ce imaginația mea preia controlul. Personajele prind viață în timp ce scriu despre un tată violent și tânărul său fiu îngrozit. Tatăl e foarte beat și își acuză fiul că a furat bani de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea e ușor frustrată... Nu mă pot uita la Connor. Nu mă pot uita la nimeni. Poate că vrea să experimenteze... poate că a avut - nu știu - o fantezie lesbiană cu cea mai bună prietenă a ei. Nu ! Nu ! Mă chircesc toată de oripilată ce sunt. Am o viziune fulgurantă cu Lissy acasă, uitându-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Gata! Te las să te relaxezi câteva minute și să te îmbraci. Maseorul a ieșit din cameră. Julia s-a ridicat imediat, coborându-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au chircit ușor. Femeia s-a privit în oglindă și s-a crispat puțin la vederea părului de obicei impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]