841 matches
-
numeroase maghernițe, iar suprapopularea era la ordinea zilei. Chiar și în 1954, 180 000 de locuințe (16 %) aveau apa "în afara locuinței, dar la etaj", 30 000 (3 %) aveau "apa în curte", iar 2 800 trebuiau să meargă după "apă altundeva (cișmea, fîntînă publică etc.)". E adevărat că situația era și mai proastă în provincie, de vreme ce, în întreaga Franță, doar 52 % dintre locuințe dispuneau de apă curentă. Formulările INSEE, cu precizia lor în ceea ce privește descrierea lipsei confortului, lasă să se ghicească banalitatea sa
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau să își soarbă din pumni apa rece. Vreo câțiva puneau direct gura pe muștiucul de nichel al țâșnitorii. — Nu cumva să-ndrăznești să ne spurci cișmeaua, farvaharotule! îi strigase unul mai mare, care aștepta după el, la rând. De îndată săriră și alții să îl salte în pumni și-l stâlciră ca pe un chiștoc de țigară. Supraveghetorul din curte nu îi despărți până când nu văzu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
familiile soldaților ce asigurau paza în fortăreață, precum și necropolele aferente. Au fost descoperite, izolat, doar două morminte, dintre care unul fără inventar. În afara zonei locuite s-a descoperit spre nord, la circa 500 m de fortăreață, în punctul numit La Cișmea, un apeduct, al cărei traiect (descoperit în campania din 1994) trecea la numai 30-35 m de cortina de vest a fortificației. În această ultimă campanie a fost identificată o groapă - un mormânt colectiv, situat chiar pe buza apeductului, din care
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
soare, cultivând vii nobile cu vin de calitate superioară, prețuit și la export, precum și sporul recoltelor pe loturile mai îndepărtate de sat - cum erau cele de la Valea Nucului, Valea Țapului ori cele de lângă bălțile Nenecșoaia - ceva mai aproape de sat. La cișmeaua din dealul aflat aproape de ieșirea spre șoseaua Tecuci-Bârlad, pe la ora 4 dimineața, se aflau trei gospodari care-și adăpau vitele la apa ce se scurgea din belșug în cele două teici (jgheaburi betonate). Tata cu lotul ceva mai aproape și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se scurgea perpetuu apa care potolea setea tuturor vitelor din sat, atât la plecare dimineața, cât și la întoarcere seara. Bogăția de izvoare canalizate în centrul localității mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa spre părculeț fiindcă acolo, lângă cișmea, în stratul de flori, creșteau cele mai frumoase lalele din oraș. Eram fără tata de mai mult de jumătate de an, deși era vorba că pleacă doar pentru o săptămână, la mare, într-o stațiune de cercetări, cu o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nici nu știau dacă mai e în viață. Am luat-o prin spatele blocurilor, pentru că nu voiam să mă-ntâlnesc cu nimeni, n-aș fi vrut să mă întrebe cineva unde am pornit-o așa, în zorii zilei. La cișmea, spre norocul meu, nu era picior de om, așa că am sărit peste lanț, în stratul de flori, printre lalele, am scos foarfeca și am început să tai florile, le-am tăiat de jos de tot, la nici un deget de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
roșu de la creta roșie, nu arăta deloc a sânge și nici nu mirosea ca sângele, așa că ne-am dat seama că trebuie să născocim altceva, și atunci Szabi a spus că cel mai bine ar fi să ne ducem la cișmea și să încercăm să bem apă, cât putem de multă, că dacă bem apa aia de izvor, rece ca gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în spital, iar în plus toată lumea o să ne compătimească și nimeni n-o să se mai gândească la banii ăia. La cișmea erau puțini, doar patru inși stăteau la coadă la apă, până să-și umple bidoanele, noi ne-am urcat pe soclul statuii dispărute și, pe rând, când Szabi, când eu, o făceam pe Purtătorul Făcliei Revoluției, esențial era să-ntindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă de la cișmea, l-a prostit careva că dacă timp de un an o să bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dus degetul la gură, făcându-mi semn să tac, deși nu mai vroiam să spun nimic, m-am uitat în spate, peste umăr, pentru că voiam să văd de ce tăcuse Prodan așa, deodată, păi, pricina era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un pol, urcând treptele ca să intru în clasă, mă gândeam că n-o să scap așa ușor, eram sigur că, în drum spre casă, o să încerce să-mi vină de hac. Am plecat de la școală pe căi ocolite, luând-o spre cișmea, peste deal, pe poteca din spatele blocurilor. Lângă vechiul teren de fotbal, am părăsit poteca, pentru că nu voiam să trec pe lângă șanțul de canalizare, săpat doar pe jumătate, de teamă să nu-l întâlnesc pe muncitorul zis Csákány, fiindcă atunci când muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai rău, se știa prea bine ce pățesc cei pe care-i urmărea Securitatea, nimeni n-ar mai fi îndrăznit să stea de vorbă cu mine. Din fericire, nu mă urmărea tot timpul, de multe ori, mergând la școală, la cișmea sau la terenul de fotbal, o vedeam doar staționând la margine de stradă, avea număr mic de înmatriculare, din trei cifre, după care mi-am dat seama că numai a Securității putea fi, că cine altul ar mai putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină, după ce s-a ars pompa, a câta oară? S-a oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și teama aia că revoluția de la noi să nu se aleagă cu pușcărie și confiscări de avere, cum făcuse și Ceaușescu cu ăia care luase restaurantele în gestiune de mandatari, adică scosese oamenii banii, îi investise și când să meargă cișmeaua, o-nchide Ceaușescu și dă decretul cu iliciții, așa a așteptat și Cangurașu, că el terminase cu irigațiile repede, țevile le-a luat de pomană, adică i le-a adus remorcile acasă la poartă și motoarele le-a primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o ladă amplasată pe o căruță, după care rămâneau În așteptarea noii fluierături. La
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta. Alee bitumată. Curat Întreținută, de către echipa care se ocupa de toaleta parcului. Cu o cișmea cu apă de izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și-n care, acum, folosindu-se de o linguriță din alpaca, amesteca o doză de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta? Așa, după cum se vede. Eu nu-s vinovat. A, nu te Învinuiesc, cu nimica, dragul meu; cu nimica, absolut. Unde sunteți, nenea șefule? Acum, chiar acum, sunt la intersecția izvorului cu cișmeaua. Dar ce căutați tocmai pe acolo? Ce să caut, bre, s-a ivit o problemă, la sistemul de irigații, și, riscăm să rămânem fără apă la vaci, pe noapte, și pe mâine. Plus, pompele, de pe lucernieră, dacă nu mai sunt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea pe dinapoia altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi încercaseră, cel puțin o dată, să-și realizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar). Pe Doru Cișmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei mese de operații, unde dădea nas, piept și organe interne, unui bisturiu militar. Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]