346 matches
-
în colaborare cu Demostene Botez), Păsările, Arad, 1926, Plutus, Sibiu, pref. trad., 1944; Lucian din Samosata, Dialogurile morților și dialogurile zeilor, pref. trad., București, 1924, Dialoguri și conferințe, introd. trad., București, 1925 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Euripide, Bacantele. Alceste. Ciclopul, pref. trad., București, 1925, Hippolit, pref. trad., Sibiu, 1944; Xenofon, Apologia lui Socrate, București, 1925, Tratatul de vânătoare, Cluj, 1934; Bucăți alese din opera Sfântului Atanasie cel Mare, pref. trad., Cluj, 1925; Antologia liricilor greci, pref. trad., Cluj, 1927; Ovidiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
darurile sale, pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la pământ, pe Pământul Făgăduinței sau la pământul natal simbolizează renașterea dintr-un spațiu sacru.143 În mitologia românească, o primă legendă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al învățământului superior (1922- 1923, 1927)57. A publicat mai multe lucrări de specialitate, dintre care amintim: Perșii lui Eschil. Studiu critic (1899), Asupra religiunii și libertății de conștiință la Greci (1900), Elemente de sintaxa greacă (1901) ori comentariul asupra Ciclopului lui Teocrit (1906)58. În listele pe care le-am dezvăluit acum nu am găsit două nume pe care Lucian Predescu în Enciclopedia Cugetarea, iar mai nou, Lucian Nastasă (Itinerarii spre lumea savanta), le-au evocat ca fiind titulari ai
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de câteva ori în jos și în sus/ prin țeava înroșită/ hei, e cineva-năuntru? repetă pădurea/ cu rădăcinile adânc înfipte în fuga animalelor/ e cineva ascuns/ în inima sărată a oceanului?/ repetară și ciclopii neliniștiți// e cineva în miezul adormit al materiei/ și are nevoie de ajutor?” (Despre materie), în timp ce Orașul cu un singur locuitor (1982) marchează o mai pronunțată familiarizare cu absurdul: „În diminețile tăcute desăvârșite/ obișnuiesc să mă plimb cu trompeta subsuoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
În spatele Justiției, toți artiștii Îi zâmbesc ori Îl scuipă, ceea ce-i același lucru, pe negustorul de artă ori pe criticul care Îi inventează. Când părinții m-au botezat, mi-au greșit numele cu câțiva milimetri. Astăzi, ca să supraviețuiești În caverna ciclopului, trebuie să te cheme Nimeni. Da. Cred că o să am nevoie curând de Încă o doză forte. Încă unul dintre războaiele tale frumoase și igienice. Pictorul de război a hotărât să lase fisura așa cum era. La urma urmelor, era parte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări, dar și imaginea caleidoscopică a artei de prozator a lui Tudor Arghezi. Forța scriitorului ar consta în extraordinara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
este cel al singurătății, în care I. își decantează impresiile, interogând netulburată adâncimile. I. a îngrijit și prefațat ediții din operele lui Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, I. Al. Brătescu- Voinești și Zaharia Stancu. SCRIERI: Artă și aspirație, Cluj-Napoca, 1977; Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul, București, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu, București, 1985; Exerciții de fidelitate, București, 1987; ed. București, 1999; Două părți cal și una vizitiu, București, 1991; Geografie cu îngeri, București, 1997; Jocuri și zile, București, 2000; Interviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
TR, 1977, 13; Valeriu Râpeanu, Un debut de calitate în critica literară, SPM, 1977, 334; Cornel Ungureanu, Maturitatea debutului, O, 1977, 25; Nicolae Ciobanu, Analize critice, LCF, 1977, 31; Sultana Craia, Traseele prozei argheziene, LCF, 1981, 21; Dumitru Micu, „Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul”, LL, 1981, 3; Ilie Guțan, Un nou studiu despre Arghezi, VR, 1982, 7; Ion Vlad, Lecturi temeinice, TR, 1986, 1; Ilie Guțan, Zaharia Stancu într-o riguroasă viziune critică, T, 1986, 4; Costin Tuchilă, Rigoare și obiectivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el ideea de monoscenic prin referirea la o altă reprezentare a lui Polyphemos, în care doi bărbați au țintit cu o creangă uriașă ochiul ciclopului din care țâșnesc stropi de sânge. S-ar putea presupune că unul este Ulise, sau că Ulise apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pentru cei vizați, se desfășoară pe un spațiu tipografic mai extins. Rubricile sunt aproximativ constante. După un nelipsit editorial consacrat evenimentului politic, în „Săptămâna pe scurt” sunt prezentate instantanee din realitate, surprinse într-un așa-zis scenariu „subiectiv”, semnat „argus”, „ciclop”, „polifem”, „ajax”, „memo”, „observator”. La rubrica „abc” se comentează, profund tendențios, actualitatea culturală, în timp ce „Agenda”, cu un titlu ulterior „De vineri până vineri”, informează despre programele de teatru, cinema, muzee, case de cultură etc. Cronica literară e semnată de H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pain qui est pour le corps, le vin qui est pour l'esprit. 153 M. Rochaix, La civilisation de l'Europe occidentale et ses rapports avec la vigne et le vin de 1500 à nos jours, Vin et civilisation, op.cit., CICLOP, Paris, p. 111. 154 Walter Tobler, Le vin dans l'art populaire, Le grand livre du vin, sub direcția lui Joseph Jobé, Edita-Vilo Lausanne, 1982, p. 37 și 38. 155 J. Cuisenier (sub direcția lui), Alsace vignerons et artisans, Éditions
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
TAUROIMPEX SRL TIMIȘ 8387 13434141 TECHNIC DEVELOPMENT SRL TIMIȘ 8388 9630549 TECHNOCER SRL TIMIȘ 8389 1803610 TEHNIC B SRL TIMIȘ 8390 3288650 TELLURIUM CHEMICAL CO SRL TIMIȘ 8391 1827660 TEMECO SĂ TIMIȘ 8392 1833246 TENDER SĂ TIMIȘ 8393 4663243 TIM CICLOP SRL TIMIȘ 8394 7791670 TIM EUROSEI SRL TIMIȘ 8395 11292067 TIOSS COMMERCE SRL TIMIȘ 8396 6633095 TIWA-THERM SRL TIMIȘ 8397 11922928 TOP-ALUMINO SRL TIMIȘ 8398 6326538 TRIDENT PRODUCTION SRL TIMIȘ 8399 4357430 TRIM-LINE SRL TIMIȘ 8400 14229510 TROCELLEN ROMÂNIA SRL
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191320_a_192649]
-
Geea a născut ființe egale sieși, Uranus / Cerul, Pontus / Marea. Din unirea lui Uranus cu Geea s-a născut Cronos / Timpul. Cronos și-a mutilat tatăl prin castrare, s-au născut titani și titanide (prima generație divină anterioară olimpienilor) și ciclopi (uriași cu un singur ochi). Din sângele lui Cronos au apărut eriniile (ființe răzbunătoare), giganții (monștri uriași) și nimfele. Din unirea Geei cu celălalt fiu, Pontus, s-au născut zeități marine: Keto, Nereus. Din unirea lui Cronos cu Rhea (sora
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
manifestând o extremă durere. Și pe urmă, în fond, cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un spațiu Încredințat unui zeu. Nu mai puțin funcționale pentru sistemul olimpian sunt rolurile lui Hermesxe "Hermes" și al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămân episoade ale tinereții; aproape că nu mai existau monștri Împotriva cărora să se lupte și pe care să-i nimicească pentru a face pământul locuibil, așa cum făcuseră Herakles, Tezeu și Bellerophon, iar puținii care au supraviețuit, ca sirenele sau ciclopul, locuiesc dincolo de hotarele lumii omenești. Ahilexe "Ahile", Odiseuxe "Odiseu", Agamemnonxe "Agamemnon", Menelauxe "Menelau" și cei de vârsta lor sunt bărbați adulți, chiar dacă În unele culte locale s-au păstrat și urme ale unei morfologii eroice. Odată cu ei, În imaginarul grec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Spre exemplu, regele insulei Itaca (insulă situată în apropiere de Corfu) și tatăl lui Ulise, Laertes, era foarte mândru de cele cincizeci de rânduri de viță de vie de soiuri diferite. Însuși Ulise cel șiret râdea de vinul rustic al ciclopului Polifem cel nedemn de lumea greacă pe care o reprezenta. Romanii sunt cei care au folosit primii termenul de "grec" (graeci) referindu-se la eleni. Elada (Hellas) era pentru acest popor o abstracție la fel ca și "creștinătatea" în perioada
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al șaptelea, volumul Roata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]