6,287 matches
-
dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca structură narativă și cu o privire tandro-ireverențioasă asupra lumii. N-au lipsit nici cineaștii ultimilor ani, aflați la primul lor film de ficțiune și încercând să facă fie
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca structură narativă și cu o privire tandro-ireverențioasă asupra lumii. N-au lipsit nici cineaștii ultimilor ani, aflați la primul lor film de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie încercând să aducă în spațiul francez, un gen mai puțin frecventat de acesta - filmul de groază
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
comic însă precum "fratele" său made in America. Cu un scenariu de Richard Curtis (autorul celor Patru nunți și o înmormîntare, nominalizat în 1994 la Oscar pentru cel mai bun scenariu original), cu Julia Roberts pe post de vedetă de cinema și Hugh Grant în rolul omului obișnuit de care vedeta se îndrăgostește, Notting Hill este un fel de "Cenușăreasă" în decor londonez și adaptată sfîrșitului de mileniu. Prințul devine Prințesa pe de-a-ntregul (anunțînd oare o nouă epocă a matriarhatului
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
unele cu altele ca două picături de apă. ... Dincolo de schemele arhicunoscute, ar exista o emoție, un fior ce țin de creație, creativitate. Dar nu, așa ceva este exclus din capul locului căci ar bulversa bunătate de public, plătitor de bilete de cinema. Totul trebuie să fie simplu, clar precum lumina zilei, povestea ordonată cronologic pentru a nu crea confuzii - cine cu cine, de ce și cînd. Dar să aflăm cum se naște o asemenea drăgălașă vacanță intelectuală. Cu surpriză și emoție aflăm că
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
Eugenia Vodă Dacă vreți să vă reamintiți cu ce stare ați citit, cîndva, Spartacus sau Quo Vadis, mergeți să vedeți Gladiatorul. În cinema-ul mondial, peplum-ul părea ieșit, definitiv, din modă. (Dar, se știe, nici în modă, nici în cinema, nimic nu e definitiv). Cert este că, de ani buni, producătorii nu s-au mai arătat interesați de superproducții plasate în Roma
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
Eugenia Vodă Dacă vreți să vă reamintiți cu ce stare ați citit, cîndva, Spartacus sau Quo Vadis, mergeți să vedeți Gladiatorul. În cinema-ul mondial, peplum-ul părea ieșit, definitiv, din modă. (Dar, se știe, nici în modă, nici în cinema, nimic nu e definitiv). Cert este că, de ani buni, producătorii nu s-au mai arătat interesați de superproducții plasate în Roma antică; zona părea pîndită de pericolul facilului, al kitsch-ului, al dezinteresului public. Eroare! Pe unde a fost
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
cu actori "numerici", plăsmuiți și dirijați pe ecran, după bunul plac... Va veni, poate, și vremea cînd creaturile numerice vor căpăta o asemenea complexitate, încît își vor cîștiga independența, își vor fi suficiente lor înselor, își vor crea, singure, propriul cinema (numeric) și propriul public (numeric), pentru o eternitatate, și ea numerică... Dar să ne întoarcem de la SF la filmul istoric. De fapt, istoria e, în Gladiatorul, un simplu cadru - pentru aventură, curaj, răzbunare -, un cadru în care adevărul istoric propriu-zis
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
de ici-colo (și retur), Cronicarul are evidența la zi a modei revistelor citite în tren. în anii '80 se citeau masiv almanahuri: Almanahul literar și cel al României literare, Almanahul Ramuri sau Ateneu, Anticipația, Flacăra, Magazin și mult căutatul Almanah Cinema. Prin 1990, 1991 nu se mai citeau decît ziare, iar călătorii se priveau cu suspiciune: spune-mi ce ziar citești ca să-ți spun cine ești! A urmat moda revistelor cu integrame, care a avut un punct maxim prin 1995, 1996
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
La capătul acestui inventar de zerouri, concluzia-slogan se impunea aproape de la sine - "Siate brevi!" (adică "Fiți scurți!") - și mai-mai că-ți vine și ție, cronicar și spectator la cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de Scurtmetaje "Capalbio Cinema", s-o respecți și să treci cît mai repede la nivelul următor: filmele propriu-zise. Dar nu; vă sunt dator o explicație; mai mult, ar fi ipocrit din partea-mi (chiar dacă mulți și-ar dori acest lucru) să ignor cu desăvîrșire faptul
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
complet decît în momentul în care trebuie să se întunece pentru ca proiecțiile din Piazza Magenta, "asistate" de luna de pe cer, să poată începe. Grație acestei fabuloase mizanscene, al cărui detaliu nostalgic-neașteptat e unduirea pînzei ecranului în bătăia vîntului serii, "Capalbio Cinema" chiar asta este: un "rocky medieval picture show" (detaliu "nesemnificativ": Magenta e numele unui personaj din Rocky Horror Picture Show!) de-un anacronism și anatopism irezistibile. Desigur, o să spuneți, e încă unul dintre acele așa-numite "festivaluri 3P" (Plajă, Petreceri
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
o zi, își va lua zborul într-un jilț "înaripat" pentru ca, patruzeci de ani mai tîrziu, "aparatul" zdrobit să fie găsit în deșertul african... Dar poate că cel mai interesant "film" al celei de-a șaptea ediții a Festivalului "Capalbio Cinema" a fost cel al întîlnirii cu regizorii prezenți și cu organizatorii: întîi pentru acel dublu travelling circular turnat cu o cameră video portabilă la care au contribuit toți cei prezenți (fiecare filmîndu-i pe cei din fața lui și, la a doua
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
scurtmetraje (!!) aflată pe masă și pe care directorul festivalului, Tommaso Mottola, a filmat-o cu atîta religiozitate pînă cînd cineva i-a spus: "Siate brevi! Gata. Ai filmat-o destul! Îmi consumi bateria". Din contră, cele cinci zile de "Capalbio Cinema" n-au făcut decît să ți le încarce la loc. Grazie!
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
Pentru un critic român, reflexul comparativ lasă un gust amar: nu poți să nu te gîndești, cu un amestec de admirație și de invidie colegială, cum pot cehii să facă atîtea filme pe an, cum pot avea două reviste de cinema, cum pot face un festival de o asemenea anvergură - pe cînd la noi totul e atît de confuz și de steril... Totuși, într-un capitol al festivalului am fost și noi prezenți; în grupajul de Filme studențești, printre 18 școli
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
pot face un festival de o asemenea anvergură - pe cînd la noi totul e atît de confuz și de steril... Totuși, într-un capitol al festivalului am fost și noi prezenți; în grupajul de Filme studențești, printre 18 școli de cinema din lume a figurat și UATC-ul, cu patru filme studențești foarte bune. Ce se întîmplă pe traseu, de ce unor tineri care ies competitivi din "clocitoare" nu li se oferă, în continuare, nici o șansă?... În virtutea aceluiași reflex comparativ, trebuie spus
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
mea (multipremiat, considerat, din America pînă în Franța și în Italia "cel mai bun film străin" al anului 1999). Al 13-lea titlu al încă tînărului maestru spaniol Almodovar (n.1951) s-a dovedit cel mai norocos; publicul - fascinat de "cinema-ul sentimental" al lui Almodovar - a plîns și a rîs la acest film exuberant, despre misterul supraviețuirii... Lumea lui Almodovar, plină de tristețe dar și de alegrețe, e o lume exotică, viu colorată, cu travestiți, cu prostituate, cu feluriți dependenți
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
scrie, tranșant: vrea s-o revadă. Ea acceptă: "Îi plac. Îl plac. La urma urmei, de ce nu?" (p. 13). Apoi: "Jim și cu mine ne revedem adesea de la prima întîlnire în cafeneaua pustie. Sînt tot felul de pretexte prostești: puțin cinema, teatru, muzee, grădina Luxembourg, Tuilleries.(...) Ezitare, panică și încîntare de partea mea. De-a lui: tactică de cochetărie războinică." (p. 17-18) Această legătură nu-i lasă indiferenți pe prieteni: "Ah, îl lăsați pe acest foarte frumos băiat să vă facă
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
un decalaj de distribuție neglijabil. E drept, The Beach/ Plaja ajunge în România cu ecouri defavorabile, care însă incită. Și nu atât prestația lui Leonardo DiCaprio interesează, cât cea a lui Danny Boyle. Mai ieri tânăr furios al new free cinema-ului britanic, care cucerea premiile BAFTA unul după altul pentru Shallow Grave/ Mormânt descoperit (prezentat cu succes la Cinemateca Română) și pentru Trainspotting, dar care și-a coborât ștacheta încă de la A life Less Ordinary/ O viață mai puțin obișnuită
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
indivizi care, printr-un joc al sorții se numesc chiar "Mititelu": Geena Davis și Hugh Laurie, plus Jonathan Lipnicki. Această nemaivăzută "integrare" este condimentată cu "rutiniere" peripeții în compania unor feline excelent dresate, care sporesc lista celebrelor starcats din istoria cinema-ului. Prin contribuția și a scenaristului Night Shyamalan (cineast precoce, autor al filmului de top Al șaselea simț), pufosul și orgoliosul motan Chinchilla botezat suav Snowbell/ Clopoțel, severul gangster siamez ori tărcatul homeless mereu flămând sunt memorabili și nu doar
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
rănit în orgoliul personal. Pînă cînd află adevăratul motiv pentru care amanta, delicata Julienne More, îl părăsise: legămîntul cu Dumnezeu care îi salvase iubitul dintr-un bombardament, readucîndu-l la viață, redîndu-i acestuia și dreptul de a contesta dumnezeirea! "Izolat în cinema" cum se declară, Lucian Pintilie onorează la rîndul său acest proces necesar al resacralizării iubirii. Căci Terminus Paradis (România-Franța, 1997) prin dragostea nefericită dintre un porcar, furiosul autohton Costel Cașcaval, și o ospătăriță, dîrza Dorina Chiriac, se înscrie în acest
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Le Monde", despre creația cinematografică față cu transformările economice și tehnologice ale lumii noastre; o amplă Retrospectivă de filme pe tema "Cinematograful visînd viitorul", organizată în parteneriat cu Cinemateca Franceză; Omagii lui Robert Bresson și Luis Buñuel; tradiționala Lecție de cinema va fi susținută, în 2000, de Agnès Varda (probabil "de la 5 la 7"); Ottar Iosseliani, care va prezida juriul Caméra d'or, va prezenta, într-o proiecție specială, un film inedit, din l962! Și altele, și altele... Invitații de onoare
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
Prin 1925, '26, înainte de marea criză mondială, cum intrai în Urziceni, venind de la București, dădeai imediat, pe dreapta, de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
să mă gîndesc altfel la responsabilitatea cineaștilor în general și a celor specializați în acest gen îndeosebi. Nu e prima oară cînd m-am întrebat dacă se urmărește anume ca sensibilitatea spectatorului să fie călită/ tocită în obscuritatea sălii de cinema sau în singurătatea propriului apartament: un soi de vaccin administrat prin intermediul artei a 7-a pentru a se obține imunitatea la realitate. Pentru orice eventualitate! Dacă e bine, dacă e rău - cine poate decide, decît individul însuși aflat în vîltoarea
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]