14,359 matches
-
09 - Regele Arthur - SUA - premieră (14, 16, 18, 20). HUNEDOARA: Flacăra: 25-30. 09 - Azi 13, mâine 30 de ani - SUA - premieră (13, 15, 17, 19). REȘIȚA: Dacia: 25-30. 09 - Neveste perfecte - SUA - premieră (12, 14, 16, 18, 20, 22). Filiala Cinematografică Timiș a R.A.D.E.F. „Româniafilm“ își rezervă dreptul de a opera modificări în program, în cazuri excepționale. Riddik - Bătălia începe, producție SUA, 2004. Regia: David N. Twohy. Cu Vin Diesel. Universul trece printr-o perioadă întunecată. Planetele cad una
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
Satul - SUA - premieră (14, 16, 18). DEVA: Patria: 4-9. 12 - Garfield - SUA - premieră (14, 16, 18, 20). HUNEDOARA: Flacăra: 4-9. 12 - Regele Arthur - SUA - premieră (1430, 17, 1930). REȘIȚA: Dacia: 4-9. 12 - Terminalul - SUA - premieră (1430, 17, 1930, 22). Filiala Cinematografică Timiș a R.A.D.E.F. „Româniafilm“ își rezervă dreptul de a opera modificări în program, în cazuri excepționale. Păzea la minge. Regia: Rawson Marshall Thurber. Cu: Ben Stiller, Vince Vaughn, Christine Taylor. Sportul numit dodgeball a devenit un adevărat fenomen
Agenda2004-49-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283136_a_284465]
-
unor eventuale intenții "finale", exegetul tace încurcat, ca și în privința celei de a doua jumătăți a tandemului scenaristic, pare-se tot atît de "binevenit" și la fel plasat "dincolo de orice discuție", ca pe vremuri scenariștii fostei nomenclaturi, abonați la onorariile cinematografice, sub alte egide decît cea actuală de senator, dar salutați sub aceeași semnătură cronicăreasca. Rămîne să vedem cum va trata confratele diferența - în noua nomenclatura - cînd va trece de la scenaristul senator din opoziție al ultimelei inițiative C.N.C., la scenaristul consilier
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
de proiecție: Cortul de Bogdan Cristian Dragan și Față în față de Marius Theodor Barna. Tustrele configurează un veritabil triunghi al morții pentru un anumit mod de a concepe și practica cinematograful românesc. Dacă supraproducția istorică duce la ultimele consecințe "epopeea cinematografică națională" - firma care trădă în anii '60-'80 ceea ce factura episodica a peliculelor disimula uneori, respectiv filiația cinematografului monumental nazist și stalinist din anii '30-'50 -, subprodusele "de actualitate" ale debutanților în regie încheie deceniul cu ceea ce improvizatul C.N.C. a
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
Marină Constantinescu Facultatea de teatru a Universității de Artă teatrală și cinematografică din București a petrecut, ca în fiecare an de o vreme bună încoace, cinci zile în Gală absolvenților. Între 16 și 20 iunie am putut urmări spectacolele de la secțiile de actorie, regie, păpusi-marionete, coregrafie. Această manifestare a studioului Casandra, locul
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
de creație. De exemplu Svoboda (fost director la nu mai puțin celebra Lanterna Magică de la Praga) creatorul, printre altele al cortinei de lumină, s-a oprit asupra relației dintre elementele tradiționale ale decorului și tehnicile combinatorii, cum ar fi proiecțiile cinematografice folosite pentru delimitarea spațiului. Desigur nu puteau lipsi și spectacolele experimentale, plasate în aer liber, în spațiul non convențional al "campamentului", adică al unui loc arbitrar delimitat și unde au fost amplasate "cortul", "baraca", "butoiul", "cantină" și... "studioul" și unde
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
neșansa să apară pe ecrane într-o versiune mutilată, cu titlul Viața nu iartă. A rămas în filmoteca română, în cinemateca, cu versiunea originală: Moartea tânărului cu termen redus. O asemenea vizualizare a spațiului și timpului, a tipologiilor, a fantasticului cinematografic rar întâlnită în filmul românesc, rămâne antologica. Urmează un film după Horia Lovinescu, Poveste sentimentală, în care apare actrița Irina Petrescu, cu un rol memorabil, apare Emil Botta, apar, de asemenea, actori remarcabili ai teatrului românesc. Un film cu aparatul
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
cartea, fie că nu. Este un film de-sine-stătător, un film cu adevarat de autor. Este o interpretare liberă a literei scrise. Este o demonstrație că în România există, în acel moment, film, există originalitate, existau metaforă, simbol și o poetica cinematografică independența. Filmul a avut succese, obținând la Veneția un Premiu al Criticii, la Londra - de asemenea un mare Premiu al Criticii. Și iată-l pe Iulian Mihu, după alte filme pe care le trecem cu vederea, pentru că erau oarecum, de
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
trimis la recuperare, la Studioul de filme documentare "Alexandru Sahia" un memorabil portret al lui Jean Georgescu, în care apare marele artist la zenitul existenței sale artistice, confesându-se, vorbind despre cinema. Iulian Mihu a fost nu numai un talent cinematografic incontestabil, nu numai un fin și ironic analist al vieții sociale, eseist, profesor la timpul sau. Dar, înainte de toate Iulian Mihu a fost ceea ce orice cultură își dorește. O personalitate. Cultură filmului românesc, spre a se distinge ca atare, avea
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești, de preferință de groază. Impresia privitorului e că Tom Tykwer, spre deosebire de atîția alți regizori, nu s-ar putea exprimă altfel decît prin cinema. Farmecul Lolei rezidă într-un "specific cinematografic" ostentativ, necomplexat, plin de vitalitate. În fond, Lola fuge e o "artă poetica" a unui cineast tînăr, care, povestind și repovestind, jonglînd cu tehnicile, cu efectele, cu motivele, cu tonalitățile - își caută propriul cinema. Regizorul e ca un pianist talentat
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
ce-ar fi dacă...", sau de "dacă și cu parcă", sau de "soarta și destin" plus restul de fatalitate, sau de "efecte Rashomon", sau de biografii întregi condensate hilar și divergent în cîteva secunde, cele 80 de minute de ocol cinematografic în jurul artei poetice a lui Tykwer compun un fel de "clip" grandios: concizie, inteligență, percutanta, tehnica, meserie. Și un mesaj clar: Trăieste-ti viața! Aleargă! Nu se știe niciodată. Și, dacă tot nu putem face altceva, măcar să rîdem de hazard. Bineînțeles
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Thomas Vinterberg, premiat anul trecut la Cannes, pentru un film făcut după regulile austere ale așa-numitei Dogme). Chiar dacă Lola încalcă toate regulile Dogmei, eu spun mereu că e filmul meu - Dogmă! Ideea Dogmei e de a demonstra că limbajul cinematografic nu a ajuns într-un impas. Dacă 90% dintre filme seamănă între ele, nu înseamnă că s-a ajuns la limbajul perfect, inseamna influență americană... Dogmă ne cere să nu încetăm să căutăm feluri noi de a spune adevăruri vechi
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Alice, într-o țară a minunilor: regizorul și profesorul Valeriu Moisescu, un personaj cu adevarat, față de care am o profundă simpatie și prețuire, mă invită să scriu un text pentru o monografie RADU PENCIULESCU, căruia Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică (mai aproape de inima noastră, Institutul) îi va decerna, pe 14 mai, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA. Cînd se întîmplă să ai de depășit obstacole, energia care te transforma într-un învingător vine de la prieteni. Fără ei înoți într-o mare
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
o mică poveste: Oscarul pentru cel mai bun scenariu-adaptare (de astă dată "autoadaptare"), al scriitorului John Irving (ca un amănunt pitoresc: absolvent al Institutului de studii europene de la Viena). Romanul (Regulile de la casa cidrului) a apărut în '85. Odiseea lui cinematografică a durat 13 ani. Proiectul inițial s-a născut (în livingul lui Paul Newman) în colaborare cu un regizor care, pe traseu, a făcut un cancer și a murit, la 41 de ani. A trebuit să treacă timp pînă cînd
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
inedite), scrisorile legate de expediție, conferințele lui Racoviță, scurte articole de enciclopedie, note explicative. Alinierii prozaice a tuturor acestor documente i-a fost preferată reproducerea lor nestânjenită, într-un joc permanent al dispunerilor pe spațiul paginii. Această dinamică de plan cinematografic, integrată curgerii firești a materialelor de la o pagină la alta, este cea care i-a inspirat, probabil, pe realizatorii proiectului la alegerea subtitlului amintit. Performanța lor este foarte compatibilă, prin respectarea diversității formale a informației, cu spiritul savantului; și de
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
sau inhibiții sau complexe culturale, Besson face o superproducție sănătoasă, un film de mare montare și de mare public; era și timpul ca fecioara din Orléans să devină și un mare succes comercial! E interesant de observat cum, în cortegiul cinematografic al Ioanelor secolului nostru, prima și ultima Ioană rimează, ca două superproducții cu mii de figuranți. În prima Ioană - hollywoodiană - din istoria cinematografului (jucată de o celebră cîntăreață de operă a vremii, Geraldine Farrar) și datorată lui Cecil B. De
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
într-adevăr, dată, indiferent de numele implicate (Robert Bresson, Otto Preminger, Michèle Morgan, Jean Seberg, Ingrid Bergman - aceasta din urmă jucînd-o pe Ioana de două ori, o dată în regia lui Victor Fleming, o dată în regia lui Rossellini!). Șirul de Ioane cinematografice a cunoscut o singură capodoperă (a filmului mut), Patimile Ioanei d'Arc (1928), filmat în Franța de un maestru al cinematografului nordic și al "realismului metafizic", Carl Dreyer, cu neprofesioniști și cu actori cvasi necunoscuți (cum era și interpreta Ioanei
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Apelînd la HBO, canalul de televiziune care a recondiționat cîteva din peliculele lui Negulesco realizate la Compania Warner, s-a putut oferi abonaților Cinematecii Române un prim program "Lumea cineastului: filme, locuri, personalități", care asociază operelor sale și alte producții cinematografice. Cinematograful fiind - după spusa maestrului - "cel mai formidabil vis de libertate cu care a fost vreodată binecuvîntată omenirea". Cum a înțeles Jean Negulesco să speculeze această aspirație se poate constata savurîndu-i filmele, tot atîtea demonstrații formidabile de adecvare perfectă, în
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
care popasul parizian a fost determinat pentru configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
două țări civilizate luptă pentru o minge!". "Cu cine ținem?", întreabă cineva la începutul partidei. "Cu Franța, pentru că ei ne susțin cauza în lume". Finalul meciului, Franța învinge... Călugărul-tibetan-microbist: în această imagine neconvențională stă farmecul acestui filmuleț (primul din istoria cinematografică a Butanului!) simplu, incredibil de amuzant și deloc rudimentar din punct de vedere tehnic, cum poate v-ați fi așteptat. Valorile americane de care aminteam sunt însă puse la zid, chair din interior, în două filme radical opuse: Drop Dead
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
își dezvăluie cu greu intențiile, lăsându-și foarte adesea cititorul în neștiință. Descoperirea resorturilor a ceea ce într-o primă instanță nu se poate explica face parte din "montajul" cărții. Din acest punct de vedere narațiunea pare realizată după o tehnică cinematografică. În "Cuvântul traducătorului" Mircea Ivănescu își exprima temerea că limbajul pe alocuri extrem de licențios din primele două capitole ale cărții l-ar putea șoca pe cititorul român, ori că ar putea trece drept particularitatea cea mai de seamă a Hotelului
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
Viorica Bucur De 35 de ani încoace are loc, în Elveția, o manifestare de film ce-și spune modest "Zilele Cinematografice de la Soleure". De fapt, prin amploarea și calitatea programului, Zilele au anvergura unui festival național de cinema. O panoramă completă a producției de film realizată timp de un an în Elveția. În 1999 au fost 230 de titluri! Cum? Există
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
ci și oamenii cu bani, adică bancherii elvețieni care s-au implicat, finanțând sau sponsorizând din ce în ce mai substanțial atât producția de film autohtonă cât și manifestări care să ducă la apariția unui climat prielnic filmului elvețian. Așa a apărut, pe harta cinematografică a lumii, în 1966, Soleure - pentru francofoni, Solothurn - pentru vorbitorii de germană și Soletta - pentru cei de italiană. Un liniștit și pitoresc orășel așezat pe malurile Aar-ului, datând din secolul IV, și având reputația de a fi cel mai frumos
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
Aar-ului, datând din secolul IV, și având reputația de a fi cel mai frumos oraș baroc elvețian. Scriitorul Karl Spittler l-a descris de altfel ca "fabulosul oraș al acoperișurilor aurii". Această manifestare a dus nu doar la revigorarea vieții cinematografice elvețiene, ci și la cea a producției de filme, lucru evident și prin faptul că, de la an la an, numărul peliculelor propuse spre a fi selecționate pentru festival a crescut. Așa se face că cea de-a 35 ediție a
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
ci și la cea a producției de filme, lucru evident și prin faptul că, de la an la an, numărul peliculelor propuse spre a fi selecționate pentru festival a crescut. Așa se face că cea de-a 35 ediție a "Zilelor Cinematografice de la Soleure" a propus - între 18 și 23 ianuarie a.c. - o privire retrospectivă asupra unui an deosebit de bogat din producția elvețiană - 230 de titluri, dintre care 120 au figurat pe afișul celor șapte săli de proiecție cu capacități diferite. Dacă
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]