469 matches
-
o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un tablou de Tizian arătând-o pe Danae gata să fie fecundată de Zeus sub forma ploii de aur. Álvaro de la Marca, Îmbrăcat și echipat ca pentru a lua cu asalt o galeră turcă, cu paturile pistoalelor ieșindu-i din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și spadă. Contrar celor mai mulți soldați veterani din vremea aceea, Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu-i lasă pe ceilalți să asculte. Am simțit atunci cum mâna căpitanului, pe care și-o sprijinise din nou pe umărul meu, mă dădea Încet la o parte, și am observat-o degajând mânerul pumnalului celui lung, Înfipt la cingătoare În spatele coastei stângi. Chiar atunci se termina primul act; răsunară aplauze, iar Alatriste și vecinul nostru se priviră țintă pe tăcute, fără ca lucrurile să ia deocamdată o Întorsătură urâtă. Stând câte doi de o parte și de alta, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a mai lua poziția „en garde“, lansă un atac orizontal cu spada spre dreapta pentru a-i Îndepărta pe bandiții cei mai apropiați și, ducând la spate mâna stângă scoase daga vizcaína din teaca pe care o purta atârnată de cingătoare În dreptul rinichilor. Publicul se agita și se Înghesuia ca să lase spațiu liber, femeile țipau de pe locurile lor, iar ocupanții camerelor de sus se aplecau la ferestre ca să vadă mai bine. Nu era ceva ieșit din comun pe vremea aceea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
negri, scăpărători, ai italianului mă priveau fix. Apoi, când am Început să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul, s-o iau la goană. Al doilea, să duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea în mod categoric cu mult mai arătos
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
imobile, intervine brancardierul. Și, la un transport, apar amintirile, a căror forță este direct proporțională cu greutatea pacientului. La dl Pleșu au putere mare: "Omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brâu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care și le pun hamalii de mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe un prunc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
plină și pielea lucioasă arătau că Guvernul își hrănește deținuții mai bine decât pot să se hrănească unii oameni cinstiți”. Descrierile au, în această parte, culorile bazarelor și mulțimilor, o claritate de „lume în adevărata ei lumină”: „Vânzoleală și strigăte, cingători închise în grabă, scârțâitul roților, aprinderea focurilor, pregă- tirea mâncării și noi priveliști oriunde îți întorceai privirea... Aburul dimineții se risipi într-un vârtej argintiu, iar papagalii își luară deodată zborul spre vreun râu îndepărtat, în stoluri verzi, cârâitoare. Toate
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările de o noapte și o zi - 24 de ore încontinuu. Pe corpul plin de răni sângerânde, pe care se așezau insectele însetate i-au fost puse veșmintele - tunica, cu cingătoare de piele și robă - nu din grijă pentru suferințele condamnatului, ci din simplă precauție de a nu afecta sensibilitatea populației Ierusalimului la vederea, pe străzi, a unui trup gol, desfigurat. Plutonul de execuție a fost format, conform obiceiului și regulilor
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
de aproape 3m și lățimea de 15-20 cm. Este țesut din lână colorată și are ornamentație diversă: ciungi, cârlige, cruciulițe, suveicuțe, cândrel, pasul mâței. Brâul se așază peste poale, apoi se înfășoară pe corp catrința și se leagă bârneața, o cingătoare cu mult mai lungă decât brâul și mult mai îngustă. Bârnețele sunt împodobite cu ornamente ce se armonizează cu cele de pe catrințe. Pe capete au franjuri. Dintre toate obiceiurile cele care se referă la ciclul vieții - nașterea, nunta, înmormântarea - cunosc
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu panglici și mărgele și 8-10 roșiori sau turci, îmbrăcați în fuste largi de catifea rosie, ițari, încinși cu burnețe și împodobiți la gât cu mărgele de toate culorile. Pe cap, poartă un chipiu roșu cu pană de păun. La cingătoare, poartă săbii de lemn pe care le bat după o melodie cântată de fanfară (muzica). În partea a doua a reprezentației din curtea gospodarului, turcii dansează cu gazda și alte fete din sat. La sfârșit, muzica mai cântă o melodie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cei doi violatori întrebă scurt: ― Tu ești, străinule? Rim parcă îți spune! Fără măcar să-și încetinească ritmul mișcărilor, celălalt călugăr scoase un sunet gutural. ― Mmaaaaaahhhh. Ce dracu' nu-ți vezi tu de treaba ta? Rim era deja cu mâna la cingătoare, dar își aminti că ultimele sale confruntări cu frații se soldaseră cu mai mulți morți decât ar fi fost necesar. Ceva îi semnaliza însă că lucrurile care se petreceau acolo nu erau în regulă. O rază de lună poposi pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de apoi. M-am gândit de aceea că ți-ar fi de folos câteva dintre gândurile mele. Cadrul se lărgi și imaginea lăsă să se vadă silueta întreagă a lui Hristobal. Era îmbrăcat într-un combinezon mulat pe corp, la cingătoare îi atârnau arme ciudate, iar pe unul dintre epoleți străluceau câteva trese. Bărbatul începu să se miște prin ceea ce Radoslav recunoscu a fi un colț din Camera Ouălor. ― Sunt convins desigur că te întrebi, mai ales în situația ta, cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu putui să mai zăresc nimic, și căldura era atât de nesuferită încît [î]mi venea să leșin. închisei ochii și mă lăsai să facă ce-or vrea cu mine. Băiașii mă mai duseră câțiva pași, apoi [î]mi luară cingătoarea sau fota, [î]mi scoaseră din picioare gelengii și mă întinseră, pe jumatate leșinat, pe strada ce se ardica în mijlocul odăii și care semăna cu masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care le făcuseră din șervețele. Scoteau țipete de bucurie în timp ce elicopterele se roteau încet până pe podea. Maria și Lisa priveau scena îngrozite, întrebându-se dacă ar trebui să cheme poliția înainte ca bărbații respectivi să-și scoată drujbele de la cingătoare și să facă haos. Dar până la urmă s-au dat jos și au stat cuminți, mâncând întruna pateuri. Unii dintre ei stăteau cuminți pe margine, obișnuiți să fie singuri. Lisa și Maria au vorbit cu toți purtându-se ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj. Spătarul scoase de la cingătoare o pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată de șiruri lungi de mărgele de lemn. Mihai măsură din ochi ușa și locul, își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată de șiruri lungi de mărgele de lemn. Mihai măsură din ochi ușa și locul, își pipăi cingătoarea și, dând la o parte mărgelele, intră într o încăpere întunecoasă. După ce se obișnui cu lumina puțină, desluși în fața unei măsuțe joase doi turci stând comod pe pernele late din jurul mesei. Amândoi îi răspunseră făcând larg cu mâna gesturile de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și uscate și tot felul de minunății, se opri brusc, într un moment dat, tăcu, apoi pe alt ton: — Pentru asta, măria ta trebuie să-mi plătească cheltuiala mea, că și eu am dat bani grei, și Hamie scosese de la cingătoare un răvaș mic și-l flutura în aer. — Plătesc! — Citește-l chiar măria ta. În răvaș cineva se plângea că vestea plecării lui Pârvu și a Bră-tășanului la Istanbul a ajuns târziu și nu a fost timp destul pentru haiduci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nervos nu trebuie să-l știe nimeni, nici Hamie. Lumea trebuie să-l creadă calm și moale. Își aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat o pungă de taleri. Îți dau una și jumătate. — Puțin, dar nu mă târguiesc. Să știi că oboseala mea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în creșterea cailor, fusese maestrul de echitație al lui Ștefan, iar acum lăsa impresia că este un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același atlas verde se îmbina cu o pafta subțire tot din argint. Pe cap, cuca din blană de vidră ornată cu catifea de culoarea aramei topite avea în partea dreaptă o agrafă asemănătoare celei de la gât, fixând penele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
starea aceea de frică și suspiciune în care stătuse de când a trecut Dunărea. În acel moment se auzi din odaia alăturată glasul voievodului care-l chema pe Ștefan. Doi cafegii turci, cu haine și turbane albe, doar cu papuci și cingători din mătase roșie, începuseră să servească cafele tuturor celor care așteptau să fie primiți de domn și care intraseră între timp în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]