2,460 matches
-
mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret, pe aici și acum unesc cele două volume de poezie ale acestui grupaj. Zvera Ion are 18 ani, iar Copilul-cafea este prima ei carte. Nici una dintre așteptările (malițioase) trezite fără îndoială de această
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
la una din primele mele cărți, mergînd pînă la a se duce la N. Ceaușescu în dorința sa partinică de a înlătura un dușman periculos, dar care și-a întrerupt serialul din Săptămîna, adică referințele denunțătoare la adresa mea, afirmînd cu cinism că eu "nu-i răspund" și că nu se poate discuta cu mine? Ce putea replica un proaspăt debutant împotriva nu unor preopinenți, ci unor oameni "cu poziții" ca autorul Gropii, ca Vasile Nicolescu, Dan Hăulică, Al. Piru care mă
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
în ei cu tunurile. La care otomanii îi răspund sec că li se terminaseră munițiile. * * * Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
anunță și promite. Sînt romanele prin care Coe dă de știre că există, că merită să fie citit și că oferă ceva aparte. O perspectivă matură din partea unui tînăr (destul de) furios. O veselie debordantă, dincolo de care mocnesc tristeți grele. Un cinism cum numai Albionul știe să producă. Un limbaj care-i împinge pe confrați la puseuri de invidie. O artă a scrisului prin care ni se amintește că sîntem în țara lui Fowles și Ishiguro. Categoric însă, Coe atinge efectiv majoratul
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Nu trece lună în care vreun demagog fruntaș pe ramură să nu dorească să-l salveze, să-i oblojească rănile istorice ori măcar să-l lingușească frenetic. Există în toate aceste demersuri o doză de îngrijorare reală, dar există și mult cinism. Să ne amintim că în martie 1900, un grup de patrioți cu grade nu s-a sfiit să declanșeze în chiar inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi de iubire și n-o să mai avem pe
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
unei căderi în lume, a transformării viselor grandioase în mici realități fără prea multă consistență. Mulți dintre autorii acestor planuri făceau parte din generația care-și propusese în anii '30 să realizeze ingineria socială și nu fuseseră atinși încă de cinism și disperare. Există în literatura memorialistică chiar prea multe relatări ale urmărilor românismului aplicat. Iluziile care-au însoțit prima fază a comunismului național i-au acompaniat se pare și pe cei plecați în exil după instalarea dictaturii proletariatului la București
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Mircea Mihăieș Să auzi și să nu crezi: la doisprezece ani de la căderea lui Ceaușescu, metehnele prim-secretarilor (mă rog, prefecților) au rămas identice: deși în alte domenii societatea românească a atins perfecțiunea (în materie de cinism, lăcomie, nesimțire, mahalagism), subordonații direcți ai d-lui Năstase se cred tot pe vremea împușcatului. Și, prin urmare, mint de îngheață apele. Umflă cifrele de parc-ar avea vreo importanță dacă agricultura merge bine sau nu, dacă ogoarele sunt însămânțate
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
simultan, și la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simțitor mai groase și cu obrazurile înecate în osânză, joacă același teatru al cinismului și imposturii. Ieșirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate și ale centralismului autoritarist: dacă pământurile ar fi fost date cu adevărat țăranilor, dacă "talpa țării" ar fi fost încurajată să iasă din acest
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
însăși d-na Andronescu. S-a scris până la sațietate că o țară care-și îngroapă cu bună știință creierele e o țară ce nu merită să existe. Și care nu va mai exista - să fim siguri de asta. Trasformată cu cinism în douăzeci și două de milioane de anexe ale burții, această populație disperată își va lua lumea în cap, uitând și de Traian, și de Decebal, și de Iliescu. Profesoarei universitare Andronescu i se va fi părând normal să aibă
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
să ne gândim la etapa următoare, când creierele vor conta din nou. însă pentru asta e nevoie de cu totul alți oameni în fruntea țării și în fruntea sensibilului minister al învățământului. Cu precupețe gureșe, capabile să deprindă maximum lecția cinismului de partid, vom rămâne veșnic la coada cozii. O coadă fixată direct pe hăul unde cândva se afla creierul.
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
justiție viitoare sunt înscenări politică, răzbunări ale adversarilor. Dar tocmai aici se află problema: de prea multă vreme acest supraviețuitor al jegului comunist (ca și dubletul său întru nerușinare, Păunescu) se joacă cu nervii noștri! Modelul de vulgaritate, nesimțire și cinism tinde să devină formula existențială predilectă a românului. Efectul otrăvitor al vorbelor debitate ca de niște moriști se simte unde nici nu gândești. Să nu existe chiar nici o legătură între decizia primarului din Piatra-Neamț de a construi un veritabil ghetou
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și continuat cu prizonieratul mental al meșterului Manole. Cinismul și lăcomia, nesimțirea și aroganța nu și-au găsit nicicând - în ciuda temperat-continentalismului nostru! - un culcuș mai cald și-o hrană mai ușoară. Peștele se împute, desigur, de la cap, însă de faza asta am trecut demult. Putreziciunea a coborât spre coadă
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
fosta soacră, Voinițkaia, care-l idolatrizează, sfidător cu Astron, doctorul care știe că bolile invocate sînt fantasmagorii. Îi controlează pe toți cu o aroganță fără de seamăn, își ascunde tarele în spatele unei faime ce nu există, subjugîndu-i pe toți cu un cinism fără margini. Fură cu coada ochiului ca să surprindă reacții și să-i poată pregăti, în consecință, următoarele mișcări. Genială scena împăcării din final. Distribuirea lui Cornel Scripcaru în Astrov nu este poate cea mai bună alegere. Deși Scripcaru este un
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
la aceeași masă cu un bărbat în halat de medic, dar care poartă totodată și tichia de evreu ortodox. La salului lui Kazin, "Shalom aleheim," medicul mormăie un răspuns neprietenos. Ceea ce urmează este o surprinzătoare desfășurare de sarcasm și chiar cinism, de partea lui Kazin, pe care nici nu se străduiește să le ascundă. Perfect conștient că bărbatul din fața sa nu e deloc atras de întîlnirea cu un alt evreu, Kazin îl asaltează totuși cu întrebări, bucurîndu-se la gîndul că îi
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
patrupedă a bibedului geto-dacic - au devenit o problemă pentru că românii înșiși sunt o problemă. Nu cred că, la nivel de București, oamenii au apăcături de hingheri. Cred însă că o încrengătură venală de politicieni, administratori și "onegiști" au creat, cu cinism și iresponsabilitate, situația insuportabilă de azi. Doamne de la asociații care-l apără pe câine de om, și nu pe om de câine, au încasat în demență cecuri din străinătate, jurând cu priviri mai umede decât ale lui Azorel că vor
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
scenariul poetului (care descinde efectiv într-o "casă publică"), descrierea interiorului imund unde se consumă "drama banală" și întîrzierea asupra detaliului respingător sînt note naturaliste". De relevat, ca o trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă și plenară), aceste creații intersecte introduc în lirică elemente de eros "brutal", impudic și netemperat.(...) Actul erotic se consumă în punctul de incidență dintre
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
și-ar fi putut păstra mîinile curate pentru a zidi o "Cetate a luminii și libertății"? Același păcat îi împiedică pe confrații noștri, ca și pe nomenclaturiștii de curte nouă, a se manifesta constructiv. În locul jertfei ziditoare, aduc cedarea, oportunismul, cinismul. Ne dăm seama de trecutul pătat al multora din exponenții breslei noastre chiar din relatările lui Bujor Nedelcovici privitoare la prigoana ce s-a dezlănțuit împotrivă-i, cînd, refuzat în țară, a fost nevoit a-și tipări romanul Al doilea
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
către o patrie mentală și emoțională - în care nu te-ai născut dar căreia simți că îi aparții - Boym aducea o notă categoric aparte. Deși tema ei era tot nostalgia, sau dorul imigrantului de casă, o anume ironie - dacă nu cinism - colora altfel ideile, la urma urmelor nu atît de diferite de cele enunțate de antevorbitori. Despe nostalgie sau dor nu poți vorbi altfel decît pe un ton vigilent-persiflant, alert-ironic, pentru că termenul în sine mustește de un sentimentalism căruia ușor îi
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
a compromis intitulându-și O manifestare virulentă de formalism cronica la cea mai proletcultistă carte a mea, Horea nu mai este singur (1952). Urma o indicație de Partid (eu nu trebuia să fiu reabilitată), la care se adăuga binecunoscutul lui cinism personal. Dar relativa inapetență a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează, cred eu, parțial, varietății stilistice, frecventei "schimbări de voce" pe care o practicam, neîngăduind o "etichetare". Am fost numită, pe rând, "poetă a dragostei", "poetă cerebrală", "poetă
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
agenți în civil care îi urmăreau pe cetățenii acestei țări, despre ascultarea telefoanelor și violarea corespondenței private, despre racolarea de turnători prin șantaj și amenințare, despre acestea și despre altele, dl Merce nu suflă o vorbă. El se întreabă cu cinism că, de pildă, ascultarea telefoanelor era o balivernă: cum să-i interceptezi cu 100 de posturi, cîte erau în județul Buzău pe cînd dl Merce lucra acolo, pe cei peste 400.000 de buzoieni? Ca și dl Pleșiță, în interviul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cum să fie prea senine. Că l-a pus șef pe securistul Priboi peste alți securiști nu e nici o tragedie: să fie acolo, la ei! Am văzut doar că nici "civilii" lui Emil Constantinescu nu duhneau a altceva decât a cinism securist și a prostie milițistă! Dar a-l instala pe fostul adjunct al lui Măgureanu, generalul (și încă rezervist!) ce s-a aflat în epicentrul unui scandal de ascultări ilegale mi se pare nu doar o tâmpenie fără margini, ci
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
cunosc traduceri românești ale romanelor lui Bohumil Hrabal, pe care eu l-am descoperit grație filmelor lui Jiri Menzel. Întîlnirea dintre cei doi a creat, cum se știe, capodopere cinematografice, unice prin trist-suavul amestec de speranță și disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși pare opțiunea cea mai firească în logica narațiunii și a personajelor), cît într-un fel de seninătate religioasă, chiar într-un univers epic în care singurul Dumnezeu este cuvîntul scris. Protagonistul românului este Hanta, iar ocupația lui e reciclarea
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
călimara cu cerneală după dracu'". * În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate ca membri de familie. * E surprinzător cît de multă idealizare intra în propozițiile noastre. Aproape totul e retușat, apropiat de niște tipare "ideale". Chiar și atitudinile negative, cinismele și sarcasmele noastre, conțin o idealizare à rebours. * Fără o notă de masochism, durerea ar fi inutilizabila pentru spirit. * Există sentimente care se pot constată doar în umbră conștiinței, aidoma stelelor ce luminează doar noaptea. * Înaintînd în vîrstă, Marin Sorescu
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]