3,709 matches
-
de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
vântul care bate-n buzunare.” (Mirajul Europei) „Epigrama este pentru un mine un joc incitant”, susține Mihai Frunză. „Nevasta i-a născut o fată Ce seamănă c-un bun amic, Dar n-o să știe cine-i tată Căci barza are...ciocul mic!”. ( Discreție ) „Simțul umorul este unul dintre cele mai bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poarte purta în societate”. (William Makepeace Thackeray) „Mihai Frunză este un scriitor pur-sânge. Cultură cât cuprinde, spirit ascuțit, veșnic treaz la facerile și
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
Cad în ropote pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el. Au plecat cocorii-n grabă, Către țări mai călduroase, Sper să nu greșească locul, Să se-oprească prin orașe, Frigul mușcă
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC DE NOROC A apărut pe lac lebăda neagră cu ciocul precum coada bifurcată de pește, se spune că te sărută norocul cu al său plisc de aur dacă te ciupește. Înoată pe apele de istorie roșii, mândră, încrezătoare, cu coada
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC DE NOROC A apărut pe lac lebăda neagră cu ciocul precum coada bifurcată de pește, se spune că te sărută norocul cu al său plisc de aur dacă te ciupește. Înoată pe apele de istorie roșii, mândră, încrezătoare, cu coada în vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o virgulă din
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
roșii, mândră, încrezătoare, cu coada în vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o virgulă din cuvânt. „Credință, frăție și ubicuitate!” strigă pe ape al său preferat motto, este o ascunsă ambiguitate, sau o intempestivă extragere loto? Magnifica lebădă neagră cu cioc de noroc și jurământul în plisc, înoată strângându-și amintirile-n coc, iar la gât își pune de pene colorată cravată. CRANIUL ISTORIEI Craniul înhumat de istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi împarte lumii
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
mai mult decât că interlocutoarea își dorește doar să nu pară lipsită de politețe. Însă Georgeta se prefăcu a nu înțelege această indirectă invitație de neîncepere a oricărei discuții. - Și...altceva?” continuă să o scotocească vocea ei ascuțită ca un cioc de găină. Mai scrii? -- Mda...” Irina îi răspundea laconic, urmărind fără interes cu privirea, trecătorii rari la acea oră a zilei. Se pregătea să se scuze că se grăbește și să plece. Și tocmai atunci, vocea Georgetei adăugă pe un
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
aici s-a descoperit primul vaccin împotriva virusului HPV care poate produce cancer și s-a realizat primul transplant din lume a unei inimi artificiale. Universitatea este, de asemenea, cunoscută pentru echipele sale sportive, având emblema - capul Pasării Cardinal, cu ciocul deschis, pregătită pentru un zbor, motivația fiind lupta și obținerea succesului. Am zărit-o pe panoul de la intrarea în Parcul Cardinal al Universității, rezervat practicării sporturilor, echipa de baschet fiind renumită. Universitatea a fost fondată în anul 1798 și dezvoltată
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
apare-o vidră, Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de cer Și cerul își desprinde-o stea de fier. Privesc la melci sticloși și fără case, La fluturii
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de cobalt apare-o vidră,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal,Le-nghite noaptea rece de metal.Pe vârful unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Și ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Și ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de fier.Privesc la melci sticloși și fără case,La fluturii de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
acestei lucrări din viața familiei mele, în special de la străbunica mea. La ea am văzut cum torcea lână, cânepă, cum țesea, cum tricota, cum cosea. De la trei ani a început să mă învețe să fac cipici cu un cârlig cu cioc. De la ea am aflat că în vechime cânepa era considerată o plantă tehnică și, cu tristețe, mai târziu am văzut la televizor că în prezent cânepa a fost transformată de oameni într-o plantă ucigătoare. Prin lucrarea mea vreau să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92388_a_93680]
-
soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet. Nimic nu-i fals, nimic obscen! Și-n gând compune un catren Și clămpăne din cioc sonor, În apă stând într-un picior. Referință Bibliografică: COCOSTÂRCUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383193_a_384522]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se deschid cu bucurie Sus, pe ramuri, în platani, În cântec de ciocârlie, Mugurașii dolofani. Munții ațipesc ca moșii, Câmpul se aprinde-n flori, Clămpănind din ciocuri roșii, Șiruri, șiruri vin cocori. Clopoței cu trei petale Sună pe aripi de vânt, Soarele se plimbă-agale Cu o aură de sfânt. Referință Bibliografică: APRILIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi
APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383233_a_384562]
-
de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
igienică la insecticidele de import din U.R.S.S. Cum am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari cu ciocul de lemn, te ridică deasupra lacului Într-un balon de săpun. „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu...“ și așa mai departe. „Știți, doamna Nora, Ion Stoian, trebuie să-l cunoașteți...“ - mă gîndesc o clipă; cine, scriitorul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate. I-am ridicat capul apucând-o cu două degete de cioc. A rămas tot culcată. Nu m-am speriat. Am mai așteptat un pic, apoi am băgat totul la loc, în deschizătura aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu s-a mișcat ore întregi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
intrare. în spatele lui era un birou la care stăteau două fete cu părul făcut bucle. Două matahale stăteau în fața lui, blocând intrarea ca niște lei din piatră. —Jacques, dragă! a ciripit Baby. Eu sunt! Jacques, o apariție supranaturală, slab, cu cioc și pălărie din lână, a făcut un gest leilor care s-au mișcat din loc fără prea multă tragere de inimă. Baby l-a sărutat și apoi s-au angajat într-o discuție despre câți oameni putea ea să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare pentru a se odihni, semănau cu fuioare de nori legănându-se spre orizontul arzător. Simon dorea să mă însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stuf unde pițigoi, stăncuțe, cintezoi, buze, cocostârci, pelicani și alte cunoscute și necunoscute animale își duceau viața lor secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră, cu gâtul și capul împestrițate cu alb. Ciocul era lung și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune păsările astea - gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune păsările astea - gâtul lor întins, ciocul deschis, amintind de păsări arhaice ce zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon a bătut din mâini - exact așa cum face cormoranul cu aripile sale - m-a luat în brațe, m-a aruncat în aer, cum făcea tata când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înainte o să așteptați o nouă generație de papagali galben-albaștri dungați! Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut pe Sucki transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai găinile lui, ci și păsări venite dinspre mare și din pădurile din apropiere; toate se aflau sub protecția lui. El însuși avea aerul unei ființe extraterestre - pe pălăria lui cu boruri largi pusese diferite feluri de semințe, pe care ciocuri mici și mari se băteau să le înhațe. Signor Fumo purta pantaloni scurți, din care ieșeau picioarele lui subțiri ce împreună cu pălăria mare îi dădeau aerul unei meduze. Văzut mai de aproape, era așa cum îl descrisese Franco: un bătrânel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]