684 matches
-
subaltern al celui care a condus represiunile împotriva studenților, colonelul V.A., se ocupă de intelectuali în general, și de scriitori în special. Colonelul V.A. e întru totul demn de cel care-l conduce. Agenții colonelului V.A. poartă ciomagul în mânecă și nu pregetă să lovească pentru a intimida. Nu e exclus ca acest colonel V.A. să se afle în spatele celor care l-au lovit cu un box în piept pe matematicianul Mihai Botez. Și tot atât de probabil că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram și cîinele, mai mare și mai frumos decît alții. Și nu era copil din sat, păscător de cîrlani sau de vite, să nu fi simțit o copilărească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la Conac Ia-mă bădie cu mata, te rog... Îl prind de mînă, o mînă puternică, bătătorită de muncă, cu degetele groase cît un ciomag. Mă, băiatule, îmi răspunde unchiul Victor, este drum lung și greu, nu-s cărări făcute pînă acolo. Zăpada este pînă la gît. Eu scîncesc cu gîndul la strujăneii lungi de o jumătate de metru, pe care doar la conacul doctorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
calamitate ce a lovit satul ne-a dat speranțe. Un cocostîrc afurisit se nărăvise la puii de găină și îi înfuleca lacom ca pe găluște. Toată vigilența era în zadar și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă și o delegație solicită ajutorul vînătorului. N-am voie, oameni buni. Berzele sînt ocrotite. Dar nouă cine ne ocrotește puii? N-am voie și gata. De ce mai porți pușcoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
observ în condiții bune haloul. Pădurarul a plecat în Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai o alta, la fel de enervantă. Și o țineai tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jumătate pe care le parcursesem deja, eram neînfricat, plin de energie și nu mă dădeam în lături de la aventură. Chiar și o foșcoteală într-un boschet mai stufos nu-mi oprea inima. Mă făcea doar să strîng mai tare măciulia ciomagului din dotare. Asta dacă foșcoteala era sigur numai o părere. Dacă însă foșcoteala era reală, dacă nu era nici un dubiu că acolo era o lighioană, atunci pulsul o lua razna și răcneam din toți rărunchii: Huooo, huooo! A,e,i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîteva ore tot nervos rămînea. Atunci era bine să nu dai ochii cu el pentru că, oricum, tot i se punea pata pe tine. Oamenii, în general, calculează efectele, urmările acțiunilor lor. Adică gîndesc cam așa: dacă îl lovesc cu un ciomag în cap pe ăsta, idiotul poate să dea colțul. În acest caz mă pasc ani grei de mititica. Prin urmare, omul trosnește picioarele, spatele, mîinile. Chiar dacă oasele sînt mai subțiri și se rup, mai ai șansa unei împăcări unse cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă nu-l dai, te facem praf! O rup la fugă. Strîngeam atît de tare osul, încît mă dureau fălcile. S-a făcut o hărmălaie de nedescris. Unii îmi ațineau calea, alții aruncau (de, era un vis!) cu pietre și ciomege după mine. Deodată m-am oprit ferm, furios. Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a oprit din iureș. Răcnesc cît pot de tare, făcînd uz de cunoștințele mele diplomatice: Domnilor, înțeleg să mă fugărească javrele din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim unde e tușa. Nu știam că cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
PÂNĂ LA CASA LUI ANNA, INCLUSIV. MT. 26,47-58, LC. 22,47-57, MC. 14,43-54 ȘI 66-68. 1. Primul. Domnul se lasă sărutat de Iuda și prins ca un tâlhar, spunându-le: („Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți! Zi de zi ședeam în Templu învățând și nu M-ați arestat”). Și spunând: („Pe cine căutați?”), dușmanii au căzut la pământ. 2. Sfântul Petru a rănit un slujitor al marelui preot, iar blândul Domn i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am fost luați în primire cu tot felul de insulte și loviți în fel și chip. Au urmat nesfârșitele interogatorii de zi și noapte, și mai ales noaptea, timp de 18 luni. Am fost bătuți ca hoții de cai cu ciomagul. Am fost supuși la șocuri electrice până n-am mai dat semne de viață. Am fost duși la execuție prin împușcare la miez de noapte(!). Într-o celulă îngustă cu un singur pat unde eram de unul singur a fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din ziua de 4 aprilie rămăsesem cu o durere în spate, pe care o simțeam mai cu seamă la aplecare și la ridicăturile de pământ. Cei care nu-și împlineau norma fixată, seara erau opriți la poarta lagărului și încasau ciomege la fund. Noroc cu Bruderii care mă ajutau să scot norma, că altfel... Aici oamenii au îndurat mult din cauza frigului, a foamei, a lipsei totale de igienă și de asistență medicală. La mulți dintre ei le-au rămas oasele prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să se întoarcă și să-și facă lecțiile. Dar unde o fi iapa Steluța, se întreabă el, și dă cu ochii de văcarul Cristea și un cioban căruia toată lumea îi spunea Buzatu, deși numele lui era Braharu . Amândoi aveau două ciomege cât ei de lungi și la întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi, dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre un joc din regiunea lui natală, din care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte. Nu mi se părea tocmai ce trebuia pentru a deschide atmosfera convorbirii... N. N. Kuznetov ne-a primit în biroul său cu relativă răceală și o marcată politețe. A început să arate că, din însărcinarea Biroului Politic al C.C.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Romașcu Maria Rîpanu Mihaela Roșca Maricela Sîmbotin Gabriela Sîvu Valeriu Tinică Camelia Toader Jenica Toma Rodica Tomșa Lentă Tabăra Rodica Zaharia Tatiana Pintilie Toader Aursulesei Viorel Bădărău Adriana BIănaru Constantin Brănici Ivanca Busuioc Claudiu Chirilă RomeoCristinel Chișca Dorina Chitic Gheorghe Ciomag a Eustațiu Lucian Costăchescu Mihai Costin Dumitru Gaița Dumitra GĂIățeanu Letiția Guțan Marinela Elenă lânos Culiță Idriceanu Cornelia Gabnela Mantea Petru Marin Emilia Mitertz Rodica Mocanu Mihai Munteanu Mariana Nițeanu Lăură Nițica Despina Obreja Jana Panu Sergiu Patraș Valentin Porumb
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
paradidotai) În mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care Mă predă (ho paradidous) s-a apropiat. Și Îndată, pe când El (Isus) Încă vorbea, apare Iuda, unul din cei doisprezece, și Împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). [...] Cel care L-a predat (ho paradidous) le-a dat lor consemn (syssemon) zicând: Pe cel pe care-l voi săruta, acela este. [...] Și venind Îndată și apropiindu-se de El, zice: Rabbi! Și l-a sărutat cu drag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Această singurătate va atinge punctul maxim În momentul În care Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), Însoțit de „o mulțime” Înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), Însoțit de „o mulțime” Înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
1933, Băiești-Aldeni, j. Buzău - 21.IX.1992, New Jersey, SUA), prozator, dramaturg și gazetar. Este fiul Aureliei (n.Cârciu) și al lui Ion Mihalache, țărani. Face școala primară în satul natal și în Poponeți, sat vecin. Preotul de aici, zis Ciomag, îl trimite la Liceul Comercial din Buzău (1944-1951). După absolvire, vrea să se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar nimerește la Facultatea de Filosofie. Lipsit însă de mijloace materiale, se transferă la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la rușine. Omului i-i rușine să-și mărturisească unele fapte așa cum le-a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o axiomă? Conform DEX-ului, "adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși". Nu-mi plăcea deloc, dar deloc limba germană, aceasta fiind o axiomă în cazul meu, nu știu de ce. Dar vorba ceea, Dumnezeu nu bate cu ciomagul... deși cred că în speța respectivă nu era lucrarea "Celui de Sus", ci mai degrabă a "celui de jos", care uneori își bagă coada unde nu te aștepți. Am încercat să mă mut la o grupă de engleză, franceză sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Jockey club. O mînă de "descamisados", acești fideli ai Evitei pînă la fanatism, întruniți într-una din zile în piața de Mayo, pentru a manifesta împotriva oligarhiei, scandînd Evita, Evita, au pornit pe bulevardul Florida, cu ținta Jockey club. Cu ciomege, cu lanțuri și frînghie și cu bidoane cu benzină au pătruns în fastuoasa clădire, au distrus toate bogățiile, toate lucrurile de artă și au dat foc. În cîteva ore n-a mai rămas nimic. Jockey clubul Buenos Aires-ului a fost
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând îi întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoana tot așa mare și te înspăimânta ce poți vedea. Este tot acea mulțime multă cu torțe, furci, ciomege și alte obiecte de luptă și multă ură pe fetele lor. Și cum Sf. Apostol Petru a tăiat urechea lui Malhus, slugă arhiereului. Și pe Iuda cum îl săruta pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
după ce am servit mâncarea, noi de la pachet, restul de la restaurantul nu chiar grozav al sătucului. Era ziua de Sfânta Maria și toata lumea era în centrul comunei, unde mesele terasei de vară intrau până în ușa bisericii. Se vindeau „glite” - niște ciomege lungi, ciobănești cu capătul de sus îndoit și tot felul de obiecte artizanale nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]