3,124 matches
-
sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat În țigancă: basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit În vizită prietenul tău cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând lâna, împletind ciorapi și jachete, croșetând... tot ce-i aduceau gospodinele satului să le facă. Putea face orice și le făcea bine. Ca răsplată, lua ceea ce i se dădea, cine și ce putea; unii, bani sau de ale gurii, alții, o ajutau la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
orice lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni cât este de fraieră. În primăvară când venise acasă, îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când soarele încă mai avea dinți, i-a venit să intre în pământ când a văzut privirile părinților plimbându-se de la unul la altul și cu mare sfială peste pulpele ei înroșite de frig. La plecare, mama ei îi vârâse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la spate în mijlocul balului. Într-una din zile s-a iscat chiar o răfuială între bișnițarii din ambele țări din cauza lui Aide, soldându-se, din fericire, cu doar zece răniți și optzeci de morți și cu confiscarea întregii colecții de ciorapi, marfă de contrabandă, cumpărată fără taxe vamale și care urma să fie trecută în mod fraudulos peste graniță. Se pare că în acea zi Dumnezeul bișnițarilor, care o proteja și pe Aide, dormea. 16 noiembrie 2009, Sydney, ora 11.30
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
educație și bune maniere. Înflăcărată că i-a venit iar acasă fiul cel mic, dezmierdat Mișu, de data asta din Geneva de la Conferințele O.N.U. pentru dezarmare, bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ghiță Tănase, Valerian al Sofiei, Neculai Preutescu, Rică și Gică Balintescu, iar dintre fete, mai întrebate erau : Leonora Puiu, Ileana Tâmpescu, Adina Baltag și Coca Mariei Vadănii. După spargerea jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele pe sub bancă. Mâna mea obraznică aluneca de-a lungul piciorului fin, furișat În ciorap alb de nailon. Niciodată, Însă, nu urca foarte sus. Nu din timiditate, ci dintr un anume respect față de Lili. Deși eram convins că n-ar fi deranjat-o prea mult, chiar dacă obrazul Îi devenea purpuriu iar pleoapele aproape i se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-mi văd înfățișarea mă întorc la han și deschid fereastra spre priveliștea chipului meu. UN BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau în aer; apoi pământul creștea brusc și sandalele se opreau în praful ce forma norișori albicioși. În parc era doar el și leagănele atârnau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te duc acasă la ei? Așa zice doamna, dar eu nu vreau. Balansoarul se lovea de pământ când într-o parte, când în cealaltă, iar praful se ridica în nori peste ciorapii trei sferturi. Numai ceasul lui Gabi strălucea și sus, și jos. Robert râdea, iar buzele i se subțiară, făcându-l să pară un om mare. Și pentru un om mare lumea se micșorează, căci el vede totul numai de sus
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
următorul gard. Andreea și Mircea mergeau unul lângă altul și nu se priveau, doar din când în când îl strigau pe Ovi să stea cuminte. În parc, batista Andreei deveni din ce în ce mai udă și mai murdară de pete de noroi asemenea ciorapilor pe care îi purtam. Fruntea lui Mircea se înroși când se aplecă asupra baretelor care nu voiau să stea închise și se tot desfăceau. Mă gândeam cât o să stăm în parc până se va face ora. Părea că toată lumea se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți? Ceva ce vreau să cumpăr. și nu găsești? Nu. Vino la mine și-mi spune ce dorești. Un pat cazon, o căciulă cazonă, de iarnă, și o pereche de ciorapi, tot de iarnă, groși și călduroși. Este necesar să trecem în magazia mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de obicei, în viața oricui. Singura, încă, în viață, din marele și prelungul său neam, prin aproape trei veacuri, o ducea, la anii săi, binișor. Dispunea de avere și de bani lichizi foarte mulți. Nu-și ținea, însă, banii, la ciorapul propriu, ci, la cel al CECului românesc. La un moment dat, ce i-a trecut, doamnei Sulfina Barbu, prin minte. Ca oricare om, fizic, o să mor. Nu va avea cine să-mi poarte de grija celor din urmă zile. Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
coincidea cu terminarea programului de lucru al funcționarelor de la universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-ai, gușpeniță ce ești!" Asta cam așa era, socoti în sinea ei nevastă-sa. Se uită mai atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ochii dân cap", zise cu glas pierit portarul. "O ușă, zici? Mă, da' greu pumn a avut ușa aia! Te dor și ochii din cap, ă?" "Da, domnu' doctor." " Păi, ce-ai fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas îți mai curge? Că te văd cu feștilele alea în nări..." "Îmi curge. Tre' să șchimb bandajile astea tot la un sfert dă oră, masim." "Mișto. Lenuțo, cheamă-l pe Grigore cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să dai cu tunu'. Toate să țin dă curi, dă regimuri și dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici la una mică și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu aproximativ treizeci de ani, medicii au crezut că venise pe lume mort. Nu doar că lipsea acel urlet cu care nou-veniții Își Însoțesc intrarea În scenă, dar și după obișnuitele manevre de batere pe spate rămăsese placid ca un ciorap găurit. Până la urmă, urletul a fost dăruit Universului, Însă de către asistenta care, la vreo două ore după ce constatase lipsa pulsului, a observat cum bebelușul fâlfâie din pleoape scurt, ca un liliac. Gustav avea câteva Însușiri interesante, care l-au transformat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ,,oase rupte”. Înaintea acestor perioade, noi armele tehnice ceream clemență comandantului Brigăzii să ne lase să facem pregătirea de specialitate. Răspunsul acestuia greu de acceptat a fost ,,pe platou am văzut numai militari cu basca pe-o parte și ciorapi albi întorși pe dos, am dat deja Ordinul de Zi pe unitate, este târziu, nu pot să retractez; daca nu vreți să înțelegeți vânătorii de munte, nu veți face performanță în armele voastre. Sus la munte!” A fost o înțelepciune
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]