829 matches
-
altă ființă umană este imposibil, de neimaginat, o nebunie. Cum se petrec lucrurile în cazul oamenilor moderni? La treizeci de ani distanță, doi etnologi fac aceeași descoperire: au existat societăți fără șefi, grupuri umane, foarte organizate, alcătuite din ființe egale. CIREADĂ DE VACI ! Dacă e adevărat că dintotdeauna, de cînd există oameni, au existat și turme de oameni (confrerii sexuale, comunități, triburi, națiuni, biserici, state), și de fiecare dată un mare număr de oameni s-au supus unui mic număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri. Frazele servile sau, pentru moment, doar ceremonioase dispăruseră." Ne aflăm cîteva luni mai tîrziu, pe frontul din Aragon, de partea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nebunie? Aztecii credeau că soarele are nevoie de sînge uman. O nebunie, nu-i așa? Pentru noi, oamenii moderni, este imposibil să nu existe șefi și subalterni. Pentru Nueri însă, trebuie să fii nebun ca să accepți să trăiești ca o cireadă de vite. Nouă, oamenilor moderni, ne place să ne extaziem în fața realizărilor noastre tehnice. În schimb, pentru Kogi, trebuie să fii cu adevărat nebun ca să distrugi Pămîntul, precum o facem noi, " Frații mai mici", din dorința de a trăi într-
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
contextul, constrîngerile (economice, tehnologice...). A fi responsabil înseamnă a te apleca aupra posibilelor și imposibilelor proprii, a le asuma, integrînd, deci, o componentă inconștientă, necontrolabilă a ființei. Cum să trăiești? Cum să eviți, mai ales, să te comporți ca o cireadă de vite? Înlocuim noi, oare, "dorința nefastă" (a domina, a fi dominat), voința de cunoaștere a realității, deci infantilizarea, cu atitudinea sugerată de Robert Musil prin personajul Ulrich, dublul său, "omul fără însușiri"188? În momentul în care scriu însă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
asupra lumii 94 Posibile și imposibile moderne 95 A contrasta lumile 97 Lumile și spaimele lor 98 De-a ce se joacă acești indieni? 99 O lume organizată pentru ca un șef să nu poată fi șef 101 Anarhie ordonată 104 Cireadă de vaci ! 108 Liberi, căci servili 112 O extraordinară rezistență la schimbare, o formidabilă dorință de libertate și de egalitate 114 Posibilele și imposibilele limbajului nostru 116 Lumi fără cultul muncii 117 Care este realitatea "realității economice"? 124 A fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
formă istorică depășită a capitalismului, caracteristică unei perioade din acumularea capitalurilor americane. Consultați prin sondaje, anonimii reduc acest capitalism la amuzamentele cu pistolarii care decideau, în cabarete sau în piețele unor forturi americane, cine trebuia să intre în posesia terenurilor, cirezilor, aurului și altor avuții indiene de constituire a capitalurilor americane din secolul al XIX-lea. Unii români (ca și regizorii parodiilor cinematografice românești) au devenit, într-adevăr, purtători și utilizatori tot mai frecvenți de arme cu foc. Multe voci reamintesc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
creștea depășind mia. În Tăuleț era herghelia de cai păzită de Coruțu. În Făget pășunau boii comunei, frumoși toți de-ți era mai mare dragul să-i privești, păstori fiind ai lui Iacob de pe Pârăul Gălăuțașului, iar În Padina era cireada cea mare de vite la care se rânduiau anual mai mulți păstori. Mi i amintesc pe unii ai lui Mitru Sțiopoaei, Gavril și Vasile. Zăpozenii aveau pășunea lor și cireada lor ceea ce era avantajos fiindcă pășunatul era mai ușor. Cândva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ai lui Iacob de pe Pârăul Gălăuțașului, iar În Padina era cireada cea mare de vite la care se rânduiau anual mai mulți păstori. Mi i amintesc pe unii ai lui Mitru Sțiopoaei, Gavril și Vasile. Zăpozenii aveau pășunea lor și cireada lor ceea ce era avantajos fiindcă pășunatul era mai ușor. Cândva, demult, era aici păstor un țigan, Laia, de pe Dealul Plopișului, apoi câțiva ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când veneau văcărițele, care nu erau altele decât fetele și nevestele tinere din comună. Veneau În șirag pe cărările care din fiecare cătun duceau spre Padina. Acolo se Întâlneau și până venea cireada cea mare era o mare animație. Deodată se auzeau tălăngile și din pădure răsărea cireada. Fiecare vacă mergea la coliba stăpânului și știa că va fi mulsă. După ce mulsoarea era gata, să nu credeți că se termina totul. Deși fetele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
decât fetele și nevestele tinere din comună. Veneau În șirag pe cărările care din fiecare cătun duceau spre Padina. Acolo se Întâlneau și până venea cireada cea mare era o mare animație. Deodată se auzeau tălăngile și din pădure răsărea cireada. Fiecare vacă mergea la coliba stăpânului și știa că va fi mulsă. După ce mulsoarea era gata, să nu credeți că se termina totul. Deși fetele veneau de la prașilă sau de la fân, oboseala de la munca de peste zi trecea și Începea pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de câteva sute de mii. Veniturile din familiile țăranilor erau astfel rotunjite, ele crescând considerabil. Dacă cei de la câmpie au ridicat țara la nivel de grânar al Europei, nici muntenii nu se lăsau mai prejos. Cu toate acestea, cele două cirezi, cea mică din Zăpode și cea mare din Padină, nu scădeau. Când vedeai cireada Împrăștiată prin poieni, era mai mare dragul să o privești. Și apoi tălăngile! Tălăngile acelea purtate de sute de vite cu ecoul lor ce se răspândea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
considerabil. Dacă cei de la câmpie au ridicat țara la nivel de grânar al Europei, nici muntenii nu se lăsau mai prejos. Cu toate acestea, cele două cirezi, cea mică din Zăpode și cea mare din Padină, nu scădeau. Când vedeai cireada Împrăștiată prin poieni, era mai mare dragul să o privești. Și apoi tălăngile! Tălăngile acelea purtate de sute de vite cu ecoul lor ce se răspândea până departe În codru, Îți crea impresia că asculți o simfonie pastorală. După ce se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
una și alta dintre opinii pot fi susținute. Aproape fiecare casă din comună avea câte unul sau doi muncitori la acest combinat. Trăia Încă generația care mai era legată de pământ. Încă se mai cultiva fiecare palmă de pământ și cirezile de vite din Prelucă nu scăzuseră numeric. Doar boi de tracțiune nu prea mai erau În localitate. Oricum, veniturile familiilor crescuseră, era o populație tânără și viața părea că merge Înainte. Era și o secție a liceului seral. Să fi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sărmanului țăran” atitudine condamnabilă a suveranilor de a se eschiva în fața greutăților și de a le lăsa în seama celor pe care îi conduc, punându-se la adăpost de eventualele consecințe nefaste; r. 17 18 : „De-ar ști boii din cireadă ce mână becisnică îi duce la tăietoare!” -omul simplu și naiv este ușor de manipulat și de sacrificat în atingerea intereselor meschine ale superiorilor; r. 21 22 : „într-un sat fără câni se plimbă mișeii fără băț!”nepedepsirea încălcării legii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu merge deloc, fiind foarte puține animale în îngrijire. Cândva, în anii '50, satul vuia, spre asfințit, de clopote, tălăngi, pocnituri de bici, strigătele stăpânilor și copiilor, plânsete, înjurături sau cântece, mugetele și behăiturile animalelor din turmele de oi sau cirezile de vaci. Tablourile din pastelurile lui I. H. Rădulescu sau G. Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele dezvăluie un imaginar mioritic: cearcănul lunii, gura de vale, plaiul sunt unite și sacralizate prin aceeași viziune sofianică. În această curgere misterică de lume și de lumi infinite, nimic nu se pierde, totul e în devenire, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră nu de mult în ogrăzile oamenilor. Ceva mai încolo, înspre ultima casă, dintr-un drumeag desfundat, ieșise un tractor cu o remorcă încărcată cu știuleți de porumb și lăsase pe asfaltul, și așa nu prea curat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apoi am luat-o pe o cărare făcută direct prin porumb, am trecut pe partea cealaltă a lacului peste un pod și într-adevăr, aici era o iarbă mai verde, mai mare și mai grasă, pe care o păștea o cireadă de vaci. - Luați-o pe aici, după mine, că pe acolo-i mlaștină, ne-a mai zis moș Bâcu. Am pășit după el, pe lângă apă, malul era abrupt, nam mers mult și am dat de o limbă de pământ care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
De aceea am ajuns sărac: n-am nici boi, nici plug. M-am rugat de cei bogați, dar n-au vrut să-mi împrumute un plug. Atunci, așa ciung cum mă vezi măria ta, am prins un bou dintr-o cireadă furată de tătari, iar un om bun mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihnește. De aceea, măria ta, îmi ar ogorașul acum, în zi de sărbătoare. Ștefan vodă a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a mâncat.” Bărbate-miu și fiică-mea l-au Însoțit să-i arate câmpiile și bălțile care Înconjoară localitatea. La marginea satului văzu ruinele fostul CAP, altădată grajduri care adăposteau cirezi de vite, oi, porci. Numai o singură clădire era Întreagă, cea unde au fost birourile și pe care o cumpărase cineva după câțiva ani de la revoluție Însă nu i-a mers afacerea și a abandonat-o. “Ce a fost aici
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și dulce, doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar câteva gâini fugeau de gâștile gălăgioase pe după stogurile de fân. Brusc toată lumea a căzut. Nu lin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
făcut semănături în țara aceea, și a strîns rod însutit în anul acela, căci Domnul l-a binecuvîntat. 13. Astfel, omul acesta s-a îmbogățit, și a mers îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat. 14. Avea cirezi de vite și turme de oi, și un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau. 15. Toate fîntînile, pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat și le-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
străveche rădăcină comună. Mai mult decât atât, studiind focul, J.G. Frazer constată că "geneza tuturor formelor de foc ritual trebuie căutată în "focul viu", care își are "originea în vremurile în care strămoșii popoarelor europene trăiau mai mult din produsele cirezilor lor, iar agricultura juca încă un rol subordonat în viața lor""240. Perspectiva antropologului pune în relație credințele și ritualurile legate de foc cu principala sursă de existență a omului din vechime: agricultura. Viul vegetal și animal ar fi generat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
n-au ieșit din cetatea lor la luptă, sunt expedițiile de jaf - raziile, cum li se spune - prin insulele de prin preajmă și prin cetățile de pe coastă sau din interiorul muntos al Troadei, plin de pășuni păscute de turme și cirezi. Era ca un 33 fel de a merge la vânătoare, dar nu de fiare, chiar dacă tot atât de crudă și de prădalnică. Aheii devastau fără milă cetăți și întinderi, se încărcau cu pradă, hrană, bunuri de tot soiul, femei de orice rang
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]